Afișare
Slujbe în direct
Calculator
  •  Lumina cea de sub obroc - 19 noiembrie 2026 - pe Lăcașuri Ortodoxe  •  IMNOLOGIA POSTULUI NAȘTERII DOMNULUI: O călătorie prin imne, tradiția liturgică și Taina Întrupării (INTERVIU)  •  Taina Cununiei săvârșită "în grup", în Kavadarci, pentru... 39 de cupluri  •  Opoziție a Mitropolitului de Drama, privind acordul cu Bulgaria  •  Biserică veche din bușteni, demontată și remodelată, sfințită în Milwaukie, Oregon  •  Ucraina mobilizează forțat doi călugări  •  Amplasarea turlei centrale și prima Liturghie la Biserica Sfântul Gherman, în Montana  (+VIDEO)  •  Sfântul Mucenic Neofit din Urbin, în Georgia  •  Lumina cea de sub obroc - 18 noiembrie 2026 - doar pe Lăcașuri Ortodoxe  •  Biserica Sârbă respinge acuzațiile privind Catedrala Sfântul Sava  •  Sfintele moaște ale Sfântului Gheorghe Neapolitanul și-au găsit loc de odihnă permanent    •  POSTUL CRĂCIUNULUI - O călătorie duhovnicească pentru a-L întâlni pe Dumnezeu (Interviu)  •  Întrunire extraordinară a Bisericii Ortodoxe Lituaniene. COMUNICAT  •  LITUANIA: Enoriașii bisericilor ortodoxe cer respectarea drepturilor lor  •  UCRAINA: Clericii din Zaporojie cer explicații unui oficial de stat  •  Sfântul Cuvios Ioan Hozevitul, Episcopul Cezareei Palestinei  •  Zilele Culturii Spirituale Rusești în India  •  Sfânta Trestie a Mântuitorului Hristos, de la Mânăstirea Vatoped, în Salonic  •  Săptămâna Cărții Ortodoxe la Varna, în Bulgaria  •  Lumina cea de sub obroc - 17 noiembrie 2026, doar pe Lăcașuri Ortodoxe  •  7000 de credincioși la procesiunea cu Icoana KAZAN a Maicii Domnului, în Ulianovsk  •  Cine este Ietro, preotul din Madian? Aflați istoria socrului lui Moise...  •  Patriarhul bulgar Daniel a oficiat un Trisaghion pentru cei decedați pe Autostrada Trakia  •  TORONTO: Sfintele moaște ale Sfântului Nectarie, duse de un preot român în Catedrala Sfântul Clement  •  Vizită și slujire arhierească în Muntele Sinai  •  Vechea orgă din Betleem răsună din nou  •  Sfântul Sfințit Mucenic Chiriac, Patriarhul Ierusalimului, și mama sa Ana  •  Mesaj al Doamnei Cristela Georgescu, la începutul Postului Nașterii Domnului  •  Un Episcop din Macedonia a slujit împreună cu Patriarhul Teodor al Alexandriei  •  Lituania: 36 de comunități ortodoxe solicită Parlamentului să le apere drepturile și bisericile  •  Peste 700 de bebeluși, botezați în aceeași zi de Patriarhul Șio al Georgiei  •  America de Sud: Constantinopolul hirotonește Episcop un cleric caterisit de Biserica Rusă din Afara Granițelor  •  Sfântul Cuvios Iov, făcătorul de minuni, starețul din Poceaev  •  PĂRINTELE KRISTO RACI: Noua libertate, orientată spre bogătie, mai periculoasă decât comunismul!  •  Manifestație pentru pace, libertate de exprimare și eliberarea Domnului Călin Georgescu, în București  •  Mitropolitul demis Tihic a depus un memorandum către Sinodul Bisericii din Cipru  •  Episcopul Ioan de Vranița: Dacă pe Mine M-au prigonit, și pe voi vă vor prigoni...  •  Biserica Moldovei: noi directive privind prezența preoților în mass-media  •  Icoana din Hawaii atrage sute de credincioși, într-o parohie din Canada  •  Episcopia de Cerkasi, următoarea țintă a Ucrainei pentru desființare forțată  •  Abuzuri grave în justiție: credincioșii ortodocși, înfrânți în instanțe în Ucraina  •  Sfântul Arsenie, Arhiepiscopul Serbiei  •  Analiza Epistolelor Sfântului Apostol Pavel, din Noul Testament  •  Prof. Univ. Dr. Gheorghe F. Anghelescu – la vârsta patriarhală a celor 70 de ani.  •  Preafericitul Părinte Ioan al Albaniei: unii Sfinți și-au văzut îngerul păzitor, de mai multe ori  •  Sute de credincioși l-au cinstit pe Sfântul Iov în Lavra Poceaev  •  Zalijniacika: procurorii ucraineni solicită trecerea unui alt lăcaș ortodox în proprietatea Statului  •  Noua Biserică din Ucraina schimbă rânduiala Botezului  •  Sfântul Ierarh Alexandru, Episcop de Guria și Samegrelo  •  Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul: Israelul restabilește accesul către punctul de belvedere
Starea Drumurilor
TEXT MARE ALB NEGRU ASCUNDE VIDEO ASCUNDE IMAGINI INVERSARE CULORI
Informația care stă la baza celorlalte știri...
Se încarcă...

Atunci când ne comparăm cu alții, căutăm mereu un fel de „confort”

Scris de Redacția Știri | Lăcașuri Ortodoxe
Publicat pe 28.10.2026 la 08:53

Vă prezentăm, mai jos, traduerea unei predici integrale a Preafericitului Patriarh Sârb Porfirie, rostită pe 25 octombrie 2026, în timpul Sfintei Liturghii săvârșîte în Catedrala Sfântul Sava din Vracar.

Uploaded Image

"Frați și surori, iubiții mei, aș dori mai întâi să împărtășesc câteva cuvinte despre experiența mea recentă. Am fost plecat timp de două săptămâni, vizitându-ne poporul, Biserica noastră, frații și surorile noastre - fiii duhovnicești ai Sfântului Sava, fiii duhovnicești ai Sfintei Biserici Ortodoxe Sârbe, fiii neamului sârb. Am vizitat multe locuri și am săvârșit mai multe Liturghii [vezi ARHIVA LO]. Aproape în fiecare zi au avut loc numeroase evenimente, iar oricare dintre acestea ar fi fost suficient pentru a împlini așteptările cuiva care pornește în vizită la frații și surorile sale. Pe scurt, pot spune, în primul rând, că Biserica noastră din Australia ne transmite salutări - nouă, Bisericii sale de aici, din patrie. Iar în al doilea rând — și cel mai important — este experiența Bisericii: realitatea duhovnicească în care, în cadrul Bisericii, timpul și spațiul nu înseamnă nimic. Adică... faptul că cineva a trăit acum câteva decenii sau câteva secole, ori că va trăi după noi — și faptul că cineva locuiește aici, în America sau în Australia — nu împiedică existența unei experiențe a unității, a comuniunii și a apartenenței la același trup și la aceeași Biserică.

Această experiență este, desigur, o consecință — un dar — care devine posibilă oriunde există o singură credință sfântă, apostolică; iar pentru noi, sârbii, este vorba, în mod specific, de credința pe care Sfântul Sava a sădit-o ca pe o sămânță în poporul nostru. Așadar, slavă Domnului, chiar și în Australia — la fel ca în alte locuri în care trăiește poporul nostru — ori de câte ori oamenii se adună în jurul Bisericii lor, se reunesc pentru Sfânta Liturghie, se roagă împreună și mărturisesc o singură credință în Preasfânta Treime, poporul nostru devine una. Este, desigur, logic, normal, firesc și plăcut înaintea lui Dumnezeu ca fiecare să trăiască în libertatea lui Hristos. Aceasta înseamnă că fiecare persoană trebuie să-și înmulțească și să-și dezvolte talentele și darurile unice — ceea ce am putea numi trăsăturile sale distinctive — și să le ofere comunității ca pe un dar deosebit de la Dumnezeu, o amprentă personală unică. Tocmai prin aceste trăsături distinctive, fiecare individ are ocazia de a se oferi pe sine fraților și surorilor sale și, la rândul său, de a primi daruri de la aceștia; astfel, ceea ce este „al meu” sau „al tău” devine „al nostru” — bunul nostru comun.

Acest lucru este ilustrat de experiența din Australia, unde au existat multe încercări, neînțelegeri și chiar schisme — până în momentul în care fiecare a aprins în sine o credință fierbinte în Hristos și a început să-și examineze propria viață în fața Lui, în loc să se compare cu ceilalți. Căci, atunci când ne comparăm cu alții, găsim întotdeauna un fel de „confort” — între ghilimele — descoperind pe cineva care este, tot între ghilimele, „mai rău” decât noi. Dar aceasta este o direcție complet greșită; înseamnă a rata ținta. Este o abatere de la ceea ce dorește Dumnezeu de la noi. Dumnezeu vrea să ne comparăm nu cu alții, ci cu viziunea pe care El o are pentru noi — cu persoana care dorește El să devenim. Totuși, nu vom ajunge niciodată într-un punct în care să putem spune: „Iată sfârșitul; am realizat totul”. Dimpotrivă, cu cât creștem mai mult, cu atât realizăm că ne stă înainte încă atât de mult, și că drumul pe care l-am parcurs deja este, în realitate, nesemnificativ și mic. Și tocmai în aceasta constă bucuria vieții duhovnicești.

Astfel, în Australia, Biserica noastră trăiește în deplină vigoare; ea se bucură de sosirea noastră și — deși separată de noi prin distanțe uriașe, atât geografice, cât și temporale — rămâne una cu noi, unită printr-o singură credință, o singură nădejde și o singură iubire. Frații și surorile noastre din Australia fac parte din poporul nostru; Ei constituie o sursă de mângâiere pentru noi și servesc drept chemare — pe măsură ce ne îndreptăm către Domnul și trăim prin credință — de a ne îndrepta, de asemenea, unii către alții. În acest fel, rămânem un singur Trup al lui Hristos, o singură Biserică și un singur popor. Domnul, așa cum ilustrează pilda din Evanghelie, privește fiecare ființă omenească drept o ființă a Sa — ca pe propriul Său ogor — căci fiecare persoană este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În această pildă, Domnul Se înfățișează pe Sine ca Semănător — Cel Care împarte daruri și talente fiecărei persoane. El nu lasă pe nimeni fără acel dar esențial, cu o natură dublă: sămânța — germenele iubirii — care cuprinde atât iubirea față de El, Creatorul și Mântuitorul nostru, cât și iubirea față de aproapele. Iar în funcție de măsura în care aceste daruri — precum și toate celelalte daruri pe care le avem — sunt active în noi, ele vor aduce rezultate; vor rodi.

Am văzut că există diverse reacții față de ceea ce Domnul ne dăruiește. Unii primesc un dar, dar nu manifestă niciun interes față de acesta. Ei cred că este vorba doar despre propriile lor abilități sau talente — că acestea izvorăsc din ei înșiși — și Îl ignoră cu totul pe Dumnezeu, nesocotind orice comuniune cu El. Prin urmare, rămân sterpi, neroditori și lipsiți de orice rezultate sau roade duhovnicești. Aceștia sunt asemenea ogorului în care a fost semănată sămânța, dar care se află în afara drumului — pe marginea căii. În fapt, ei se exclud singuri din sfera harului lui Dumnezeu. Există apoi cei care primesc darul iubirii, precum și darul credinței — și totul funcționează așa cum se cuvine — însă, atunci când apar primele încercări (care pot lua forme diverse), ei dau înapoi, îndepărtându-se, de fapt, din sfera iubirii lui Dumnezeu — tărâmul în care este prezent harul Său.

Există, desigur, și cei care posedă darurile lui Dumnezeu — întocmai cum fiecare om are darurile sale unice, însă oamenii sunt adesea înclinați să se lase purtați de plăcerile acestei lumi – o tendință care îi împovărează cu multe griji. Drept urmare, credința lor devine șovăielnică; ea nu rodește la întreaga sa capacitate și nu le aduce o pace adevărată, autentică. Există, desigur, și aceia – și să dea Dumnezeu să fie cât mai mulți – care înțeleg că Domnul este începutul și sfârșitul, că totul stă în mâinile Sale și că toate depind de El. Cu răbdare și smerenie, ei îndură încercările; niciodată și cu niciun preț nu se îndepărtează de Dumnezeu. Nu Îl trădează pe El, nici Biserica Sa, nici credința lor și – în cele din urmă – nici pe ei înșiși. Aceștia sunt cei care, atunci când este voia lui Dumnezeu, aduc roade adevărate – roade care constau, mai presus de toate, în pace, bucurie, iubire, milostivire și bunătate. La aceasta ne cheamă Domnul: ca viețile noastre să fie ancorate în credința în El, iar această credință să servească drept criteriu și măsură pentru fiecare gând, fiecare cuvânt și fiecare faptă. 
Aceasta înseamnă că, în orice moment și în orice loc, trebuie să ne cercetăm pe noi înșine – și doar pe noi înșine – în raport cu Hristos; adică în raport cu Cuvântul lui Dumnezeu, care este simplu și accesibil tuturor – atât minții, cât și inimii.

Să dea Domnul să ne numărăm printre cei descriși ca făcând parte din a patra categorie de oameni – să fim, pururi, un pământ roditor. Chiar și atunci când nu reușim prin forțe proprii sau nu știm cum să procedăm, să ne îndreptăm – cu smerenie și modestie, din adâncul sufletului – către Domnul, cu aceste cuvinte: 'Doamne, ajută! Doamne, miluiește! Doamne, ajută-mă să devin mai bun, pentru ca lucrurile să se îndrepte pentru noi toți; ajută-mă să devin mai bun, ca să le fie mai bine celor din jurul meu; ajută-mă să devin mai bun, ca să îi fie mai bine pentru poporul meu!'.

Să dea Domnul ca toate să ne fie spre bine – ceea ce înseamnă că noi înșine trebuie să fim buni, să devenim mai buni și să ne apropiem de El. Căci atunci ne vom îndrepta, cu siguranță și statornicie, unii către alții, apropiindu-ne tot mai mult, astfel încât să nu ne lepădăm niciodată unii de alții; și astfel, cu o singură inimă și un singur glas, să-L slăvim pe Dumnezeu – Unul în Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – acum și pururea și în vecii vecilor. Amin".

-------------------------------
NOI FILE DE LETOPISEȚ - 24 octombrie 2026 - Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe

CARTEA SFINȚILOR