Sfântul Cuvios Dimitrie din Țilibinsk, Vologda

Zi de cinstire aparte: 26 octombrie

FOTO: Slujbă la mormântul Cuviosului Dimitrie din Țilibinsk (2006)

Sfântul Dimitrie din Țilibinsk (secolele XIV–XV) a fost un cuvios ascet al Bisericii Ortodoxe Ruse și întemeietorul Schitului „Arhanghelul” din Țilibinsk, situat pe râul Vicegda, la 28 de kilometri de Iarensk, în Vologda. El a înființat Schitul la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul păstoririi Sfântului Ștefan, Episcopul de Perm (1383–1396).

Nu s-au păstrat aproape nicio informație despre copilăria sau viața mirenească a Cuviosului Dimitrie din Țilibinsk, iar detaliile biografice ulterioare rămân puține și fragmentare. Se știe că Schitul întemeiat de el a servit inițial drept refugiu pentru misionarii care răspândeau creștinismul în rândul zirianilor; ulterior, pe acel loc a fost înființată o biserică parohială.

Sfântul Cuvios Dimitrie a fost unul dintre cei mai apropiați ucenici și colaboratori zeloși ai Sfântului Ștefan în lucrarea de răspândire a credinței ortodoxe în rândul păgânilor. Probabil că era de origine ziriană — unul dintre cei luminați de Sfântul Ștefan. Ca ieromonah, el a trăit într-o peșteră pe care și-o săpase sub biserică, ieșind de acolo doar pentru a săvârși slujbele dumnezeiești sau pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în satele din împrejurimi.

Anul mutării sale la Domnul este necunoscut; sfintele sale moaște se odihnesc lângă biserica pe care a ctitorit-o.

Sfântul Cuvios Dimitrie din Țilibinsk mai este cinstit în mod aparte în ziua de 24 ianuarie și în cea de-A Treia Duminică după Rusalii — ca parte a Soborului Sfinților din Vologda (Enciclopedia Ortodoxă / https://www.pravenc.ru/). 

Nu se cunoaște perioada exactă în care a viețuit Sfântul. Informațiile despre acesta, apărute în lucrări de referință despre hagiografie, mânăstiri rusești și ierarhia bisericească, publicate în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, provin din tradiții orale consemnate în secolul al XIX-lea, precum și dintr-o însemnare descoperită într-un 'sinodikon' (pomelnic) — astăzi pierdut — datând din anul 7173 (1664/1665). Această însemnare indică faptul că, până în anii 1664/1665, deasupra locului de veci al Sfântului exista un paraclis ce adăpostea mormântul acestuia și că, încă de la jumătatea secolului al XVII-lea, Sfântul Dimitrie se bucura de cinstire locală.

Sfântul Dimitrie din Țilibinsk (Țilibino) a întemeiat Schitul „Sfântul Arhanghel Mihail” din Țilibinsk, pe malul stâng al râului Veciegda, la 28 de km sud-vest de orașul Iarensk (astăzi sat). 

Până la începutul secolului al XIX-lea, pe locul acestui schit se afla satul Țilibskoe — cunoscut și sub numele de Țilib sau Țilibinskoe; către mijlocul secolului al XX-lea, acesta devenise cătunul Țilib — în prezent nelocuit — situat în raionul Lenski din regiunea Arhanghelsk). Sfântul Dimitrie a ridicat aici o biserică, „săpând o peșteră dedesubtul ei... unde a dus o viață ascetică, în post și rugăciune, ieșind doar pentru a săvârși dumnezeieștile slujbe  și a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în satele din împrejurimi” (Veriujski, p. 348). 

Potrivit Episcopului Ambrozie (Ornațki), Sfântul Dimitrie a fost ieromonah.

Sfântul Dimitrie este venerat ca ucenic al Sfântului Ștefan, Episcop de Perm, cel care le-a propovăduit creștinismul păgânilor din Perm, pe râul Vicegda. 

Veriujski sugerează că Sfântul Dimitrie a fost unul dintre zirieni — convertiți la creștinism prin intermediul Sfântului Ștefan și care au intrat ulterior în rândul clerului — menționați în "Viața" primului Episcop de Perm. În sprijinul acestei teorii, hagiograful subliniază faptul că biserica din schitul întemeiat de Sfântul Dimitrie era închinată Sfântului Arhanghel Mihail (același hram îl purta și Catedrala din Ust-Vim, construită la inițiativa Sfântului Ștefan). Mai mult, tradiția locală asociază zona din apropierea cătunului Țilib cu Sfântul Ștefan, care se bucura acolo de o cinstire deosebită. 

În Biserica „Preasfânta Treime” din satul Vojem — situat pe malul opus al râului Vicegda față de Țilib (biserică ridicată în 1772 și închisă în 1931) — se păstra o icoană a Preasfintei Treimi despre care, conform tradiției, se spunea că ar fi fost lăsată în acea regiune chiar de către Sfântul Ștefan. Membri ai familiei de negustori Oskolkov (o familie cunoscută în Țilibskoie încă din anul 1608) au dus icoana, de trei ori, la biserica lor parohială — cu hramul Nașterii lui Hristos — din satul Țilibskoie, situat pe malul opus al râului Veciegda; cu toate acestea, icoana reapărea, de fiecare dată, la Vojem. 

În anul 1802, Episcopul Arsenie (Todorski) a mutat Icoana la Catedrala din Vologda (în prezent, aceasta se află în patrimoniul Muzeului-Rezervație de Istorie, Arhitectură și Artă din Vologda).

Sfântul Dimitrie a fost înmormântat lângă biserica pe care o ctitorise. Ulterior — probabil în prima jumătate a secolului al XVII-lea — deasupra mormântului său a fost ridicat un paraclis din lemn, în interiorul căreia se afla mormântul. În paraclis erau așezate două Icoane ale cuviosului ascet: una pe mormânt, iar cealaltă în apropiere.

FOTO: Biserica Nașterii lui Hristos (1714) din satul Țiliba. (2006)

Așezarea bisericească de la Țilibskaya Gora (Muntele Țilib) este cunoscută încă din a doua jumătate a secolului al XV-lea; ea este menționată în trei hrisoave emise de Marele Cneaz Ivan al III-lea Vasilievici (datate 1482/83, 1484/85 și 1490) (P. Doronin, „Documente privind istoria poporului Komi”, în 'Culegere de studii istorico-filologice', Siktivkar, 1958, nr. 4, pp. 241–271). Cu toate acestea, nu există dovezi care să ateste existența unei mânăstiri în acest loc, nici în acea perioadă, nici ulterior. Este probabil ca schitul (pustia, pustin) să fi fost de dimensiuni foarte mici și să fi încetat să mai existe la scurt timp după mutarea la Domnul a ctitorului său. (Lucrarea de referință a lui V. V. Zverinski enumeră stareții Schitului (Pustiei) Țilibinskaia în perioada de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea (Zverinski, vol. 3, nr. 1382, p. 18). Totuși, călugării menționați erau, în realitate, stareții Mânăstirii „Sfântul Arhanghel Mihail” din Iarensk (Stroev, 'Liste ale ierarhilor', col. 782, nr. 59). Mai multe detalii despre Mânăstirea din Iarensk se găsesc în: N. P. Voskoboinikova și M. A. Mațuk, "Documente privind istoria populației komi: Cărți cadastrale și de recensământ ale districtului Iarensk din secolul al XVII-lea" (Siktivkar, 1985, p. 36.)

Descrierile din secolele al XVI-lea și al XVII-lea menționează o Biserică închinată Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în 'pogost'-ul (centrul parohial) Țilibskaia Gora, iar în apropiere, la 'goroadișce' (locul fostei așezări fortificate Vojemskoe), o Biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail. Un fragment din registrele cadastrale din anii 1585/86 — întocmite de I. G. Ogariov și de grefierul (funcționarul administrativ) F. Iuriev — precizează: 
„În ceea ce privește bisericile, icoanele, cărțile, lumânările, veșmintele, vasele liturgice, clopotele și 'klepalo' [instrument de percuție folosit în locul clopotului] din clopotniță — toate bunurile bisericești aparțin comunității locale” (A. A. Zimin și A. I. Kopanev, „Materiale privind istoria ținuturilor Vim și Vicegda la sfârșitul secolului al XVI-lea”, în "Materiale privind istoria Nordului European al URSS" (Vologda, 1970), p. 446 ('Colecția arheografică nordică', vol. 1)).

Registrul de evidență din 1678 descrie 'pogost'-ul (centru parohial/așezarea) Țilibskaia Gora, unde, la Biserica Nașterii lui Hristos, slujește preotul Vasilie Fedotov... De asemenea, în cadrul 'pogost;-ului se află 5 locuințe” (Voskoboinikova, Mațuk, "Documente privind istoria populației komi", p. 220). Biserica de lemn cu acoperiș în formă de cort, închinată Sfântului Arhanghel Mihail — care exista în 1646 la 'goroadișce'-ul (așezarea fortificată) Vojemskoe (ibid., p. 53) — nu mai este menționată în descrierea din 1678; este posibil ca aceasta să fi ars până la acea dată.

În 1712, Biserica Nașterii Domnului din satul Țîlibskoe a ars. Pe locul acesteia, cu finanțare din partea negustorului P. A. Oskolkov, a fost construită o biserică din piatră, cu două niveluri: nivelul inferior, încălzit, a fost închinat Nașterii lui Hristos, iar cel superior, neîncălzit, Sfântului Arhanghel Mihail și celorlalte Puteri Cerești fără de Trup. Biserica a fost sfințită în 1714. În apropiere se afla un paraclis, care marca locul de înmormântare al Sfântului Dimitrie. În anul 1934, biserica a fost a fost închisă; paraclisul a fost dezafectat și transformat în club, dar a ars în jurul anului 1950. 

Amintirea Sfântului Dimitrie a fost păstrată cu evlavie de localnici, care au îngrijit mormântul Sfântului. În anul 1968, Muzeul Central de Cultură și Artă Rusă Veche a achiziționat șase Icoane din satul Țiliba - Lenschi, regiunea Arhanghelsk. Printre acestea se numărau "Nașterea Domnului" (prima jumătate a secolului al XVII-lea; posibil Icoana de hram a bisericii), "Pogorârea la iad" (secolul al XVII-lea) și "Sfântul Ștefan de Perm, cu Deisis și Sfinți" (1717), alături de altele ("Daruri către Muzeul Andrei Rubliov, 1957–2003: Catalog", Moscova, 2003, pp. 33, 36–39). Începând cu anul 1999, din Iarensk se organizează pelerinaje la Țiliba, iar la mormântul Sfântului Dimitrie se săvârșesc slujbe ale Paraclisului ('molebne').

O scurtă indicație privind reprezentarea Sfântului Dimitrie apare într-un manual pentru iconari ('iconopisnîi podlinic') datând din ultima treime a secolului al XVII-lea (Biblioteca Națională a Rusiei, Colecția Pogodin, nr. 1930, f. 130). Aceasta figurează în cadrul unei liste a Sfinților făcători de minuni din Vologda — deși nu este menționată nicio zi de cinstire aparte — și are următorul conținut: „Cărunt, cu barbă asemenea celei a [Sfântului] Serghie și cu păr drept” (Marchelov, "Sfinții Rusiei vechi", vol. 2, p. 96). Sfântul Dimitrie nu apare în Icoanele reprezentându-L pe Hristos Pantocrator înconjurat de ceata (soborul) de Sfinți din Vologda — un tip iconografic cunoscut începând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea (pe baza examinării a peste zece astfel de Icoane din colecția Muzeului-Rezervație de Stat de Istorie, Arhitectură și Artă din Vologda).

În alte înregistrări istorice găsim, de asemenea:

„Cuviosul Dimitrie a fost unul dintre cei mai apropiați ucenici și cei mai de ajutor ai Sfântului Ștefan din Perm, în răspândirea credinței ortodoxe”. 
După origine, el a fost, probabil, un băștinaș din regiunea Komi-Permiak. În timp ce îi iniția pe locuitorii din Perm în adevărurile Ortodoxiei, Sfântul Ștefan a format „mulți colaboratori”, din rândul acestora — bărbați care, aparținând aceluiași popor, cunoșteau bine obiceiurile și tradițiile neamului lor și vorbeau aceeași limbă, ceea ce îi făcea deosebit de potriviți pentru lucrarea misionară. Se știe că acești clerici săvârșeau slujbele dumnezeiești în limba komi-permiakă - limba maternă și pe înțelesul populației locale.

Cuviosul Dimitrie, ucenic al Sfântului Ștefan, a întemeiat Schitul Țilibino pe râul Veciegda, situat la douăzeci și opt de km de Iarensk. Conform viziunii întemeietorului său, mânăstirea a fost concepută pentru a „servi drept refugiu pentru propovăduitorii creștinismului”, funcționând, în esență, ca centru misionar. Biserica Schitului a fost sfințită în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail.

Cuviosul Dimitrie a dus o viață de asceză aspră. Sub biserica mânăstirii, el a săpat o peșteră în care se retragea pentru rugăciune, ieșind de acolo doar pentru a săvârși slujbele dumnezeiești sau pentru a propovădui.

Anul și data trecerii la cele veșnice a Cuviosului Dimitrie din Țilibino sunt necunoscute. Trupul său a fost așezat spre odihnă în incinta Schitului pe care îl întemeiase, lângă Biserica "Sfântul Arhanghel Mihail", iar deasupra mormântului său a fost ridicat un paraclis. Pe capacul raclei care adăpostea sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie se afla chipul acestuia. Cu timpul, Schitul Țilibino a intrat în declin, iar Biserica Sfântului Arhanghel Mihail a devenit biserică parohială. Cu toate acestea, în ciuda desființării mânăstirii întemeiate de Cuviosul Dimitrie, amintirea sa a fost păstrată cu evlavie, timp de secole, de către locuitorii din zonă, care prețuiesc cu sfințenie moștenirea lăsată de consăteanul lor. 

Prin decretul Marelui Cneaz Dimitrie al Donsk-ului, prima așezare — cunoscută sub numele de „Perma” („Parma-grad”) — a fost întemeiată în regiunea râului Kama. Un an mai târziu, Sfântul Ciprian, Mitropolit al Moscovei și al întregii Rusii, a emis un hrisov prin care a inclus locul, unde se află astăzi orașul, în Eparhia Sfântului Ștefan; această Eparhie a devenit ulterior cunoscută sub numele de Eparhia „Perm și Ust-Vim”.

La 6 mai 1387, Cuviosul Dimitrie — un egumen din Vologda (asociat cu Țilibinsk) și ucenic al Sfântului Ștefan, Episcopul Permului cel Mare — sosea în Perm, pe râul Kama.

Când Vasile Nichitici Tatișcev a sosit în Perm pentru a construi o uzină de topire a cuprului, a descoperit urmele unei așezări și mai vechi, în apropierea actualului port fluvial din Perm; printre acestea se numărau o statuie a lui Hristos și resturi ale unor locuințe care datează din secolul al XIV-lea. Documentele păstrate în Arhiva Istorică de Stat a Regiunii Perm atestă prezența Cuviosului Dimitrie în Perm, unde a propovăduit mesajul lui Hristos.

S-au păstrat foarte puține informații despre Cuviosul Dimitrie din Țilibinsk, ucenic al Sfântului Ștefan al Permului cel Mare; data nașterii sale, durata vieții și momentul trecerii sale la cele veșnice rămân necunoscute. Se știe, totuși, că era de origine ziriană, iar Schitul Țilibinski, pe care l-a întemeiat, a avut un rol misionar. Aici își duceau viața ascetică propovăduitorii creștinismului, care activau în satele ziriene de-a lungul cursului inferior al râului Vicegda. 

Viața Cuviosului Dimitrie relatează că acesta a căutat să-și urmeze mentorul în toate privințele; astfel, a închinat prima biserică din Schitul său Sfântului Arhanghel Mihail. După ce a săpat o peșteră sub biserică, a petrecut mult timp acolo în post și rugăciune, ieșind doar pentru a săvârși slujbe dumnezeiești și a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în satele din împrejurimi. După trecerea sa la cele veșnice, trupul Dreptului a fost așezat spre odihnă, de către ucenicii săi recunoscători, lângă Altarul bisericii din Schitul pe care îl întemeiase. Cu timpul, deasupra mormântului Cuviosului a fost ridicat un paraclis, adăpostind o raclă pe al cărei capac se afla reprezentarea sa iconografică.

Încă din timpul vieții, Cuviosul Dimitrie era cinstit ca om al lui Dumnezeu, oamenii venind la el în căutarea vindecării. După canonizarea sa, au fost rânduite trei zile de cinstire aparte: 6 februarie, 8 noiembrie (c. vechi Iul.) și A Treia Duminică după Rusalii. În timpul verii, într-una dintre aceste zile, o mare procesiune religioasă pornea de la Iarensk către Țiliba.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna noiembrie 2026.