IMNOLOGIA POSTULUI NAȘTERII DOMNULUI: O călătorie prin imne, tradiția liturgică și Taina Întrupării (INTERVIU)

MODERATOR: Dragi prieteni, continuând programul nostru, invitatul de astăzi este domnul Teodor Peci, directorul Școlii de Muzică Bizantină. Ne-am fi dorit să-l avem alături de noi în studio, dar, din cauza angajamentelor sale didactice, acest lucru nu a fost posibil. Cu toate acestea, îi mulțumim lui Dumnezeu că, datorită tehnologiei, putem lua legătura direct cu el.
Teodor, îți mulțumim mult că ești alături de noi astăzi!
TEODOR PECI: Bună seara! Vă mulțumesc pentru invitație. Cum aș putea să nu fiu alături de voi astăzi – tocmai când urmează să discutăm despre perioada Nașterii Domnului și despre minunata imnologie pe care Biserica ne-o oferă în această perioadă deosebită? Este o bucurie să împărtășesc frumusețea și bogăția acestei tradiții, cu ascultătorii și urmăritorii postului Radio Ngjallja (Învierea).
MODERATOR: Să începem discuția noastră, cu subiectul principal: imnografia perioadei Postului Nașterii Domnului.
Ce schimbări apar, mai exact, în viața liturgică a Bisericii în această perioadă? Cum se reflectă această pregătire în imnografia ortodoxă? În aceste zile, avem parte și de multe sărbători importante – precum Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pomenirea Sfântului Evanghelist Matei, a Sfântului Apostol Andrei, a Sfântului Spiridon și a multor altor Sfinți – care ne conduc spre marea sărbătoare a Nașterii lui Hristos.
TEODOR PECI: Așa cum ați menționat, Părinte Grigorie, intrăm într-o perioadă specială a anului bisericesc: Postul Nașterii Domnului. Această perioadă aduce o schimbare semnificativă, atât din punct de vedere liturgic, cât și în viața duhovnicească a credinciosului. Firește, această schimbare se reflectă și în imnografia Bisericii Ortodoxe.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale acestei perioade este legătura strânsă dintre Nașterea Domnului și Sărbătoarea Paștilor. În timp ce Paștile constituie culmea sărbătorilor cu dată variabilă ale Bisericii — fiind adesea numite „Sărbătoarea Sărbătorilor” — Crăciunul ocupă un loc unic în rândul sărbătorilor cu dată fixă.
Sfântul Ioan Gură de Aur numește Nașterea lui Hristos „maica tuturor sărbătorilor”. Acest lucru nu este, sub nicio formă, o coincidență. Dacă Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu — a Celei de-A Doua Persoane a Preasfintei Treimi — nu ar fi avut loc, mântuirea omenirii ar fi fost imposibilă.
Fără Întrupare, lucrarea mântuitoare a lui Hristos nu ar fi putut avea loc: Botezul Său, propovăduirea Evangheliei, Pătimirile Sale și Marea Sa Jertfă pentru omenire — care a culminat cu Răstignirea și Învierea — prin care mântuirea a fost dăruită lumii.
Aș dori să fac o paralelă între aceste două sărbători, întrucât influența Paștilor este clar vizibilă în perioada Crăciunului. Multe elemente caracteristice Săptămânii Mari se regăsesc și în pregătirea pentru Nașterea lui Hristos.
Și aici întâlnim o perioadă pregătitoare de post, Duminici specifice premergătoare sărbătorii, pomenirea diverșilor Sfinți și, în mod deosebit, pomenirea Profeților din Vechiul Testament. Totodată, imnografia se îmbogățește treptat cu imne specifice perioadei premergătoare sărbătorii, care devin tot mai frecvente pe măsură ce aceasta se apropie. Întreaga pregătire culminează cu Slujba Ceasurilor Împărătești, săvârșită în ajunul Crăciunului.
Se poate spune că structura liturgică a acestei perioade este, într-o oarecare măsură, inspirată de structura Săptămânii Mari. Există forme liturgice similare care exprimă diverse taine din istoria mântuirii; așadar, între aceste două sărbători există o legătură istorică, structurală și teologică.
Unul dintre primele lucruri pe care le observăm în această perioadă este introducerea treptată a imnelor. La început, elementele imnografice sunt mai restrânse, însă, pe măsură ce sărbătoarea se apropie, ele devin tot mai numeroase și mai semnificative. În special în perioada 20–24 decembrie, tema Crăciunului devine tot mai dominantă în cadrul slujbelor Bisericii.
Această evoluție treptată are un scop atât pedagogic, cât și liturgic: acela de a-l ajuta pe credincios să treacă, pas cu pas, de la starea obișnuită a vieții duhovnicești către o trăire profundă și distinctă a tainei Nașterii lui Hristos.
MODERATOR: Așadar, Biserica ne pregătește treptat, prin imne și slujbe, călăuzindu-ne spre trăirea sărbătorii. Dar când apar pentru prima dată imnele premergătoare sărbătorii Crăciunului? În ce moment începe credinciosul să audă, în cadrul slujbelor liturgice, imne dedicate în mod specific Nașterii lui Hristos?
TEODOR PECI: Unul dintre primele și cele mai însemnate momente este 21 noiembrie, când prăznuim Intrarea în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Chiar în această zi, auzim pentru prima dată una dintre cele mai cunoscute și mai frumoase cântări ale perioadei Crăciunului: Catavasiile Nașterii lui Hristos, care încep cu versul: „Hristos Se naște...” „...și cu veselie lăudați-L popoare”. Acestea sunt o serie de 'tropare' (imne) cântate în timpul Slujbei Utreniei, constituind una dintre cele mai frumoase părți ale cultului ortodox. Legătura lor cu Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului nu este, din perspectivă teologică, deloc întâmplătoare. Acest praznic O înfățișează pe Fecioara Maria drept Cea Care avea să devină Templul Viu al Cuvântului lui Dumnezeu, în vreme ce 'catavasiile' (imnele de coborâre din cele două strane, pentru cântare, în mijlocul bisericii) din perioada Crăciunului vestesc împlinirea acestui tainic eveniment prin Întrupare.
Observăm, așadar, o trecere teologică de la pregătirea Maicii Domnului pentru misiunea Sa, către împlinirea tainei Întrupării. Potrivit tradiției Bisericii, 'catavasiile' au fost alcătuite de Sfântul Ioan Damaschin, iar Canonul îi este atribuit Sfântului Cosma al Maiumei, fiind compus pe glasul întâi.
Un element deosebit de semnificativ în aceste imne este folosirea verbelor la timpul prezent și la modul imperativ. Imnograful nu se limitează doar la a afirma că Hristos S-a născut, ci proclamă: „Hristos Se naște!”. Totodată, el cheamă întreaga creație să-I aducă laudă.
Să ne amintim primul 'tropar':
„Hristos Se naște, slăviți-L!
Hristos din Ceruri, întâmpinați-L!
Hristos pe pământ, înălțați-vă!
Cântați Domnului, tot pământul,
Și cu veselie lăudați-L, popoare,
Căci S-a preaslăvit."
După cum putem observa, timpul verbal liturgic bizantin face ca evenimentul istoric al Nașterii lui Hristos să devină prezent. Acesta nu rămâne doar un eveniment al trecutului, ci devine prezent în cadrul experienței de mărire a Bisericii și în viața fiecărui credincios.
Un alt moment semnificativ are loc pe 26 noiembrie, când apare 'Condacul' pentru Înainte-Prăznuirea Crăciunului. Acesta prezintă o puternică asemănare — inclusiv din punct de vedere melodic — cu 'Condacul' sărbătorii propriu-zise, fiind bazat pe binecunoscuta cântare „I Parthenos simeron” („Fecioara astăzi...”). Acest 'Condac' O înfățișează pe Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) apropiindu-Se pentru a-L naște pe Cuvântul Cel Veșnic în peștera din Betleem.
Din perspectivă imnografică, aceasta reprezintă o schimbare importantă. În timp ce 'Apolitikii-le' (Troparele Zilei) vestesc taina Întrupării într-o dimensiune universală, 'Condacul' concentrează atenția asupra Născătoarei de Dumnezeu, punându-ne într-o legătură mai directă cu evenimentul Nașterii lui Hristos. Cu alte cuvinte, are loc o trecere de la vestirea teologică a tainei, către anticiparea evenimentului în sine.
'Condacul' Înainte-Prăznuirii Nașterii Domnului spune:
„Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.
În această perioadă, există, de asemenea, un 'prosomoion' (podobie - imn cântat pe o melodie specifică) care spune:
"Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre. Peşteră găteşte-te, Fecioara se apropie să nască; Vitleeme pământul Iudei saltă şi te bucură, că dintru tine a răsărit Domnul nostru. Auziţi munţi şi dealuri, şi cele dimprejurul Iudeei, că vine Hristos să mântuiască pe omul pe care l-a zidit, ca un Iubitor de oameni".
MODERATOR: Așadar, vedem că aceste imne nu sunt doar expresii ale frumuseții muzicale; ele poartă, de asemenea, un conținut teologic profund. Ați menționat mai devreme că, pe măsură ce se apropie Crăciunul, imnografia devine tot mai bogată. Ce elemente specifice apar în această perioadă și cum pregătește imnografia credinciosul pentru a pătrunde în taina Întrupării?
TEODOR PECI: Începând cu această perioadă — și mai ales în timpul pomenirilor Sfinților, cum ar fi Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, pe 30 noiembrie — încep să apară 'Theotokia' ("a Născătoarei" - Imne închinate Maicii Domnului), care servesc drept preludiu la Nașterea Domnului, fiind integrate în Slujbele Vecerniei și Utreniei.
Imnografia devine tot mai bogată în imagini poetice. Aceste 'tropare' (imne) fac referire la Profeți, la Betleem, la peșteră, la iesle și la întreaga creație — toate fiind chemate să se pregătească pentru venirea lui Hristos. Un element deosebit de sugestiv este personificarea creației. Prin intermediul unui limbaj teologic și poetic, obiectele, locurile și fenomenele naturale sunt înfățișate ca și cum ar comunica și ar lua parte la taina Nașterii Mântuitorului.
Astfel, peștera, ieslea, steaua, cerurile, pământul și munții nu sunt doar elemente ale unui peisaj istoric; ele devin participanți activi la evenimentul Întrupării.
Betleemul, de pildă, nu este prezentat doar ca locul istoric în care S-a născut Hristos, ci ca o entitate care ia parte la această taină. Același lucru este valabil și pentru peșteră și iesle.
Să ne amintim una dintre 'stihiri' (imne) din această perioadă:
„Peşteră bine te împodobeşte, că Mieluşeaua vine purtând în pântece Prunc pe Hristos; iesle primeşte pe Cela ce cu cuvântul ne-a dezlegat de fapta cea necuvântătoare, pe noi pământenii. Păstori fluierând, mărturisiţi minunea cea înfricoşată, şi Magii de la Persia, aur, tămâie şi smirnă, Împăratului aduceţi. Că S-a arătat Domnul din Fecioară Maică, Căruia şi plecându-se, ca o slujnică Maica i S-a închinat, şi a zis către Cel ce era în braţele ei : Cum Te-ai semănat întru mine ? Sau cum ai răsărit, Mântuitorul meu şi Dumnezeule.”
Aceste imne oferă o imagine completă a Nașterii lui Hristos, în care fiecare element al creației ia parte la această mare bucurie.
Un alt exemplu deosebit de grăitor este dialogul poetic cu Iosif, în cadrul căruia imnograful i se adresează cu întrebarea:
„Iosife spune nouă, cum pe Fecioara, care O ai luat din Cele Sfinte, având în pântece, o aduci în Vitleem?”
Iar răspunsul său exprimă marea taină a Întrupării și împlinirea profețiilor:
"Eu, zice, Proorocii am cercat, şi înştiinţare luând de la înger m-am încredinţat, că pe Dumnezeu va naşte Maria nepovestit; la a Căruia închinăciune magii de la răsărit vor veni cu daruri cinstite. Cela Ce Te-ai întrupat pentru noi, Doamne slavă Ție".
Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele versuri distinctive care se regăsesc în imnografia acestei perioade.
În intervalul 20–24 decembrie, ajungem la apogeul imnografiei premergătoare sărbătorii. Aceste zile creează o atmosferă unică de așteptare, antrenând toți credincioșii în evenimentul care se apropie.
Astfel de imne — tropare — se regăsesc în Canoanele specifice acestor zile, în stihiri, exapostilarii (luminânde, cântate înaintea laudelor), megalinariii (mărimuri, imne de preamărire), precum și în triode (canoane cu trei ode) sau în Canoanele cântate în cadrul Slujbei Pavecerniței.
Prin urmare, pregătirea pentru Crăciun nu se limitează la un singur moment de cult, ci pătrunde în întregul ciclu zilnic al slujbelor liturgice ale Bisericii.
Pe parcursul acestei perioade, se pot distinge câteva elemente caracteristice.
În primul rând, există dimensiunea cosmică. Umanitatea și întreaga creație sunt prezentate ca participante la acest eveniment. Nașterea lui Hristos nu este doar un fapt petrecut într-un loc anume — Betleemul — ci un eveniment care atinge întreaga creație.
În al doilea rând, întâlnim hristologia Cuvântului și a Înțelepciunii. Hristos este identificat cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu Înțelepciunea dumnezeiască — o formă de exprimare care își are rădăcinile atât în tradiția biblică, cât și în cea patristică.
În al treilea rând, se remarcă utilizarea dialogului poetic și a antitezelor. Prin intermediul acestora, este exprimată marea taină a Întrupării: Cel necunoscut devine cunoscut; Fecioara naște; Dumnezeu, Cel nenăscut, Se naște ca Prunc.
Aceste antiteze nu sunt simple procedee retorice, ci un mod patristic de a exprima taina dumnezeiască. Ele ne ajută să înțelegem că Întruparea este o taină care depășește limitele rațiunii umane.
Un alt aspect semnificativ este folosirea acrostihului (care în traducerea românească nu s-a păstrat) în cadrul Canoanelor. Adesea, fiecare tropar începe cu o anumită literă a alfabetului, creând o structură alfabetică. Acest element servește drept principiu de organizare pentru ciclul poetic și mărturisește un proces de creație deliberat și structurat.
Astfel, nu avem de-a face cu o colecție aleatorie de imne, ci cu adevărate compoziții poetice care posedă o profunzime teologică și artistică extraordinară.
MODERATOR: Un alt element pe care l-ați menționat la început a fost Slujba Ceasurilor Împărătești, care se săvârșește în Ajunul Crăciunului. Care este semnificația acestei slujbe și ce o face atât de specială în cadrul vieții liturgice a Bisericii?
TEODOR PECI: Slujba Ceasurilor Împărătești este unul dintre cele mai importante momente în pregătirea pentru Crăciun. Așa cum se întâmplă în Săptămâna Mare, slujba celor patru Ceasuri — Ceasul I, al III-lea, al VI-lea și al IX-lea — se săvârșește înainte de Praznicul Nașterii lui Hristos. Aceste slujbe cuprind o varietate de elemente liturgice distincte: psalmi aleși, profeții din Vechiul Testament, lecturi apostolice, fragmente din Evanghelii și imne speciale care se cântă o singură dată pe an — anume în cadrul acestei slujbe. Conținutul lor teologic este de o profunzime deosebită. Ele ne conduc la pragul marelui praznic și ne ajută să trăim mai deplin taina Nașterii lui Hristos. Un alt element de o mare însemnătate în această perioadă este pomenirea Profeților din Vechiul Testament.
Biserica, în înțelepciunea sa, a rânduit ca un număr mare de Profeți să fie pomeniți pe parcursul lunilor noiembrie și decembrie. Acest lucru nu este o coincidență. Atenția Bisericii se concentrează asupra împlinirii profețiilor mesianice și a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu.
Prin aceste prăznuiri, credinciosul este făcut să-și amintească faptul că venirea lui Hristos a fost vestită încă din vremea Vechiului Testament și că istoria mântuirii își găsește împlinirea în Persoana lui Iisus Hristos.
MODERATOR: Acest lucru ne conduce, în mod firesc, la cele două Duminici premergătoare Crăciunului, care au un caracter liturgic și pregătitor distinct. Ce semnifică aceste două Duminici și de ce pune Biserica un accent atât de mare pe Părinții, Patriarhii și Profeții Vechiului Testament în ajunul Nașterii lui Hristos?
TEODOR PECI: Potrivit specialiștilor în studii liturgice — printre care îl putem menționa pe liturghistul Foundoulis — există două Duminici specifice care servesc drept pregătire pentru Crăciun.
Inițial, aceste două comemorări erau reunite într-o singură Duminică, însă, cu timpul, au fost separate în două Duminici distincte.
Prima este cunoscută sub numele de Duminica Sfinților Strămoși, în timp ce a doua este Duminica dinaintea Nașterii lui Hristos.
Deși sunt prăznuiri separate, ele împărtășesc aceeași temă liturgică și un punct central comun: anticiparea venirii lui Mesia și împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu.
Duminica Sfinților Strămoși este dedicată Drepților din Vechiul Testament, care au trăit în speranța și așteptarea venirii lui Mesia.
În centru se află Avraam, Părintele Patriarhilor; totuși, sunt pomeniți și Isaac, Iacob, Profeții, precum și toate celelalte figuri Drepte ale Vechiului Testament.
În această Duminică se citește, de asemenea, Evanghelia despre Pilda celor poftiți la Cină, în care stăpânul unei case pregătește un ospăț și invită mulți oameni să participe. Această pildă servește drept prefigurare a chemării omenirii către Împărăția lui Dumnezeu.
Totodată, Duminica dinaintea Crăciunului se concentrează asupra genealogiei lui Hristos, potrivit Evangheliei după Matei.
Dincolo de genealogie, imnele acestei zile ne conectează la istoria poporului lui Israel și la istoria Întrupării Cuvântului. Hristos ne este prezentat ca împlinire a promisiunilor făcute lui Avraam și lui David.
Să ne amintim câteva dintre troparele din cadrul Laudelor pentru această Duminică.
Unul dintre ele spune:
„Înalţă glasul tău după adevăr Sioane, dumnezeiască cetatea lui Dumnezeu, şi propovăduiește dumnezeiască pomenirea Părinţilor; cinstind împreună cu Avraam pe Isaac şi pe Iacov pururea lăudatul; că iată împreună cu Iuda şi cu Levi mărim pe marele Moise şi pe Aaron cel minunat; lăudăm împreună cu David pe Isus şi pe Samuil. Înainte prăznuirea dumnezeieştii naşterii lui Hristos, cu cântări dumnezeieşti prăznuind, cerem să dobândim bunătatea cea de la Dânsul, şi să dea lumii mare milă”.
Un alt tropar ne spune:
„Pe toţi Părinţii cei mai-nainte de Lege, să-i lăudăm astăzi credincioşii; pe Avraam de Dumnezeu iubitorul, pe Isaac cel născut din făgăduinţă, şi pe Iacov, şi pe cei doisprezece Patriarhi; pe David cel preablând şi pe Daniil, Proorocul doririlor; împreună cu dânşii slăvind şi pe cei trei Tineri, care au mutat cuptorul în rouă, cerând iertare de la Hristos Dumnezeu, Cel preaslăvit întru Sfinţii Săi.”.
Imnele îi menționează, de asemenea, pe Profeți și pe femeile Drepte din Vechiul Testament:
"Arătatu-S-a pe pământ Fecioara Cea din veac propovăduită de Prooroci, Născătoarea de Dumnezeu, pe care înţelepţii Patriarhi, şi adunările Drepţilor o vestesc. Cu Care împreună dănţuieşte şi soborul dumnezeieştilor femei, Sarra, Rebeca, Rahila, Anna şi lăudata Mariam sora lui Moise. Asemenea se bucură cu acestea împreună şi marginile lumii, şi toată făptura cinsteşte; că Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, vine să Se nască cu trup, şi să dăruiască lumii mare milă".
Este demn de remarcat faptul că imnografia menționează un număr mare de figuri din Vechiul Testament: Avraam, Isaac, Iacov, Iuda, Levi, Moise, Aaron și David, precum și pe Profeții Ilie, Elisei, Ezechia și Iosia. De asemenea, sunt amintiți cei trei tineri din cuptorul de foc, alături de multe alte personaje.
Alegerea acestor figuri nu este întâmplătoare. Ea conturează un fel de procesiune poetică a Drepților din Vechiul Testament, care iau parte la bucuria Nașterii lui Hristos.
Slava acestui praznic înglobează, de asemenea, această relație, prezentând Legea și Profeții drept vestitori ai Întrupării și ai mântuirii pe care Hristos avea să o aducă.
Astfel, întreaga istorie a Vechiului Testament este înfățișată ca o pregătire pentru venirea Mântuitorului.
MODERATOR: Din tot ceea ce ați explicat, înțelegem că pregătirea pentru Crăciun nu este doar o perioadă în calendar, ci o veritabilă călătorie duhovnicească, liturgică și teologică. Ați putea rezuma semnificația acestei perioade și rolul pe care îl joacă imnografia în trăirea tainei Întrupării?
TEODOR PECI: În concluzie, putem spune că pregătirea pentru Crăciun este un proces gradual. Ea începe cu Postul, continuă prin introducerea 'catavasiilor' (imne ale coborârii) și a altor cântări premergătoare Praznicului, atingând punctul culminant în ultimele cinci zile dinaintea Sărbătorii Nașterii lui Hristos.
Imnografia îndeplinește o funcție teologică distinctă. Ea nu creează doar o atmosferă de sărbătoare, ci explică taina Întrupării și legătura acesteia cu întreaga istorie a mântuirii. Vechiul Testament ocupă un loc fundamental în această perioadă, întrucât Profeții, Patriarhii și personajele biblice sunt prezentate ca martori ai venirii lui Mesia și ca dovadă a împlinirii profețiilor referitoare la El.
Totodată, influența Paștilor este evidentă în aspectele structurale și poetice ale perioadei Crăciunului. Acest lucru se observă în mod deosebit în Slujbele Înainteprăznuirii, în Canoanele premergătoare sărbătorii și în Ceasurile Împărătești. De asemenea, nu trebuie să trecem cu vederea tradiția muzicală, care constituie o parte integrantă a acestei pregătiri. Repetarea constantă a 'catavasiilor' (irmoaselor) pe glasul întâi, utilizarea unor melodii familiare și organizarea modală a 'stihirilor' creează o continuitate muzicală distinctă pe parcursul întregii perioade de pregătire.
Astfel, imnografia conferă sărbătorii un caracter unic, frumos și plin de bucurie — o bucurie deplină —, călăuzindu-ne totodată spre marea taină a Nașterii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
MODERATOR: Teodor, îți mulțumim foarte mult pentru această analiză detaliată și bogată a imnografiei perioadei Crăciunului. Însă, înainte de a încheia discuția noastră, am dori să te rugăm să ne oferi un sfat — atât pentru credincioșii care participă cu regularitate la slujbele Bisericii, cât și pentru cei care, poate, se apropie de viața liturgică tocmai în această perioadă.
Dincolo de participarea la frumoasele slujbe specifice acestui timp, ce ar trebui să avem în vedere? Cum putem trăi această perioadă mai profund și cum putem deveni participanți mai activi la cultul divin?
TEODOR PECI: În primul rând, i-aș sfătui pe toți credincioșii să nu lipsească de la slujbele din această perioadă, ci, dimpotrivă, să se străduiască să-și intensifice participarea la cultul divin.
Aș sublinia mai ales Slujbele Vecerniei, care sunt mai potrivite pentru mulți credincioși și datorită programului de după-amiază.
Aș încuraja pe toată lumea să participe la aceste slujbe și, în același timp, să încerce să cunoască mai bine imnurile acestei perioade.
În acest sens, Radio Ngjallja a dezvoltat de-a lungul anilor programe speciale pentru învățarea imnurilor de Crăciun. În aceste spectacole, am acoperit și am învățat multe dintre ele, precum imnul „Hristos Se naște, slăviți-L" și aproape toate colindele din această perioadă.
Toate aceste materiale le găsiți pe canalul oficial al Radio Ngjallja, de pe YouTube. Acolo le puteți asculta atent și le puteți afla melodia și conținutul.
Ar fi foarte frumos ca credincioșii să învețe Condacul Înainteprăznuirii, precum și Condacul Nașterii Domnului „Fecioara, astăzi...".
Acestea se numără între cele mai frumoase imnuri ale sărbătorii și ar fi o experiență deosebită pentru credincioși să le cânte împreună cu corul, în timpul cultului divin.
De asemenea, ar fi bine să ascultați și să mergeți la colindat, în această perioadă. Deși colindele nu sunt imnuri cântate în cadrul slujbelor de închinare dumnezeiești, ele formează o parte importantă a tradiției festive de Crăciun. Ele vestesc venirea și Nașterea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, și conferă acestei perioade un caracter special de bucurie.
Diversele melodii cu colind (albanez) le găsiți și pe canalul de YouTube al Radio Ngjallja.
În cele din urmă, aș sfătui credincioșii să participe cât mai mult la slujbele Bisericii, să asculte Ngjallja Radio și să citească literatură duhovnicească legat de această perioadă.
Este important să citiți Psalmii, Cărțile Vechiului Testament și lecturile apostolice și evanghelice rânduite pentru fiecare zi, care apar și în Calendarul Bisericesc din 2026.
În acest fel, nu vom fi simpli ascultători de imnuri, ci adevărați participanți la închinarea dumnezeiască, pregătindu-ne inimile pentru a aștepta cu bucurie Nașterea Mântuitorului.
MODERATOR: Teodor, mulțumesc foarte mult pentru prezență și pentru o conversație atât de frumoasă și valoroasă.
Vom fi din nou împreună, pentru că vrem să urmărim pas cu pas aceste minunate sărbători ale Bisericii noastre. Aveți un loc special în familia colaboratorilor Radio Ngjallja, cu care ați împărtășit o contribuție valoroasă de-a lungul anilor.
Vă mulțumim din suflet și vă dorim mult succes în activitatea dumneavoastră!
TEODOR PECI: Vă mulțumesc și eu, Părinte Grigorie, pentru invitație și prilej. Vă doresc tuturor un Post al Crăciunului Fericit!
Fie ca Nașterea Domnului să ne găsească pe toți cu bucurie, pace și binecuvântarea lui Dumnezeu! Fericire tuturor!
Ngjallja MEDIA, noiembrie 2026
-------------------------------
NOI FILE DE LETOPISEȚ - 19 noiembrie 2026 - Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe
