Sfântul Ierarh Alexandru, Episcop de Guria și Samegrelo

Zi de cinstire aparte: 27 octombrie

Sfântul Ierarh Alexandru (Alexei Ohropirițe, în lume) s-a născut în anul 1824, în satul Disevi din regiunea Gori a Georgiei, în familia preotului satului. A crescut în preajma bisericii, a efectuat studiile primare la Școala Teologică Gori și mai târziu și-a continuat studiile la Seminarul din Tbilisi.

După ce și-a terminat studiile la Seminar în 1845, a fost tuns călugăr la Mânăstirea "Schimbarea la Față" din Tbilisi și i s-a dat noul nume Alexandru. Din Tbilisi, tânărul călugăr Alexandru a călătorit la Academia Teologică din Kazan, pentru a-și continua studiile. A absolvit cu onoare și s-a întors în patria sa. Ieromonahul Alexandru a predat Sfintele Scripturi, Limba Latină, Teologie Morală și Arheologie, la Seminarul din Tbilisi, până la 27 iulie 1851.

Apoi, la ordinul Sfântului Sinod, a fost numit Decan al Școlii Teologice din Abhazeti, pe 21 septembrie 1851. I s-a încredințat și supravegherea vieții monahale în Eparhia Abhazeti și supravegherea instruirii la Școala Teologică Kutaisi.

Sfântul Alexandru a considerat că o lărgire a rețelei de instituții teologice este cea mai importantă pentru întărirea credinței creștine în țara sa. Încă de la începutul lucrării sale în Abhazeti, el a depus un efort enorm pentru a îmbunătăți Școala Teologică Ilori din Oceamcire. 

La început Sfântul Alexandru a activat ca pedagog, apoi din 29 februarie 1856, ca Arhimandrit, iar din 4 martie 1862, ca Episcop. El a fost la fel de iubit de întreaga societate georgiană, precum era iubit de către localnici și mulți l-au numit „Al doilea Apostol al Abhazeti”.

Activitatea pastorală a Sfântului Alexandru a coincis cu o perioadă dificilă din istoria Georgiei. Pe atunci, Dumnezeieștile Slujbe nu se mai oficiau în limba georgiană și, ca urmare, mulți dintre oameni au început să se îndepărteze de Biserică. Multe biserici și mânăstiri georgiene, considerate centre culturale și academice din cele mai vechi timpuri, au rămas pustii. La acea vreme, Georgia fusese încorporată în Imperiul Rus, iar guvernul țarist inițiase o politică de rusificare forțată. Limba georgiană nu mai era predată în școli, iar familiile cele mai sărace nu își puteau permite educarea copiilor.

Învățatul și eruditul Episcop Sfânt Alexandru a considerat renașterea vieții și a învățăturii spirituale, ferm înrădăcinate în conștiința națională, principalul mijloc prin care să revigoreze spiritul național și să încurajeze progresul cultural.

Eforturile lui Alexandru în favoarea renașterii bisericilor și mânăstirilor din Abhazeti sunt, printre nevoințele sale numeroase, cele mai demne de remarcat. Doar prin eforturile sale, au fost restaurate două biserici în Sohumi. În afara orașului Abhazeti, Sfântul Alexandru a reînnoit mânăstirile magnifice Șio-Mgvime, Zedazeni, Davit-Gareji și Șemokmedi. A restaurat Biserica Jvari, Catedrala Svetițhoveli, Biserica Disevi și multe alte biserici din Guria-Samegrelo, Atceara și Imereti.

Sfântul Alexandru a acordat o atenție deosebită Mânăstirii Șio-Mgvime și zonei înconjurătoare, care fuseseră devastate.

Datorită contribuțiilor financiare generoase ale Sfântului Alexandru, în 1878 a fost fondată, la Tbilisi, o Școală Eparhială pentru fete.

Prin inițiativa și contribuțiile sale personale a fost publicat un număr mare de cărți duhovnicești și istorice, manuale și colecții de imnuri sfinte. Niciun proiect religios-național plăcut lui Dumnezeu nu a fost întreprins fără sprijinul Sfântului Alexandru.

Preotul de frunte a fost un apărător devotat al limbii georgiane, de-a lungul vieții. El a fost unul dintre primii care au manifestat public pentru a apăra predarea limbii georgiane în școlile parohiale din Samegrelo. 

Mai apoi, Preasfințitul Episcop nu a mai rămas multă vreme în Eparhia Guria-Samegrelo. Prin decretul Exarhului și al Sfântului Sinod, el a fost eliberat pe baza „propriei sale cereri”. A fost scos de la conducerea Eparhiei și trimis la propria sa Mânăstire restaurată, pentru „odihnă”.

Astfel, Sfântul Alexandru și-a petrecut restul zilelor la Mânăstirea Șio-Mgvime, pe care el însuși o restaurase. O singură dată — pe 9 septembrie 1907, ziua în care a fost înmormântat fiul său duhovnicesc, Sfântul Ilie cel Drept — a pășit în afara zidurilor mânăstirii. 

Sfântul Alexandru, în vârstă de optzeci și trei de ani, a supraviețuit marelui fiu al Georgiei doar aproape două luni și a adormit în Domnul, pe 27 octombrie, în același an. Sfântul Alexandru este înmormântat la Mânăstirea Șio-Mgvime.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna noiembrie 2026.