Biserica Ortodoxă Georgiană îl pomeneşte pe Sfântul Şio din Mgvime de mai multe ori pe parcursul anului. Sfântul Ioan de Zedazeni şi cei doisprezece ucenici ai săi, printre care se afla Sfântul Şio din Mgvime, sunt cinstiţi pe 7 mai; mutarea la Domnul a Sfântului Şio se sărbătoreşte pe 9 mai; iar în joia din Săptămâna Brânzei, Biserica sărbătoreşte minunea care, de secole, se săvârşea în fiecare an la mormântul Sfântului Şio.
Istoricul secolului al XIX-lea, Marie Brosset, nota că, în fiecare an de dinainte de secolul al XVIII-lea, în ziua de joi a Brânzei, Sfintele Moaşte ale Sfântului Şio ieşeau afară din pământ, din locul înmormântării lor. Cei care se închinau cu credinţă şi veneraţie primeau vindecări în suferinţelor lor.
În secolul al XVIII-lea Şahul persan Nadir (1736-1747) a invadat Georgia. Auzind despre această minune şi devenind convins de adevărul ei, înfuriat a atacat mănăstirea şi a distrus lăcaşul în care se aflau Sfintele Moaşte ale Sfântului. Mai târziu, un grup de creştini a strâns Sfintele Moaşte ale Sfântului Şio şi le-a îngropat în locul lor de odinioară, dar până astăzi nu s-au mai ridicat vreodată.
Sfântul Ioan (Hrisostom) al IV-lea , Patriarh al Georgiei, a condus Biserica Apostolică din Georgia, între anii 980 şi 1001.
„Istoria minunilor Sfântului Şio”, scrisă de Patriarhul Vasile al III-lea, descrie modul în care părinţii până atunci fără copii, ai Sfântului Ioan, s-au rugat îndelung către Sfântul Şio din Mgvime. După naşterea lui Ioan, părinţii lui temători de Dumnezeu l-au trimis să crească în Mânăstirea Şio-Mgvime.
Acolo a dobândit sfinţenia şi înţelepciunea pentru care, mai târziu, va fi numit „Hrisostom”, adică „Gură de Aur” (în limba greacă). Sub acest nume a fost cunoscut pe parcursul istoriei Bisericii Georgiene.
Mai există un alt Ioan numit „Hrisostom”, care a condus şi el aceeaşi Biserică, din 1033 până în 1049. Acest Ioan a fost ucenic al Sfântului Patriarh Melchisedec I şi succesorul său ca păstor principal al Bisericii Georgiene.
Viaţa şi nevoinţele lui au fost marcate de aceeaşi sfinţenie, ca şi în cazul Sfântului Ioan pomenit în această zi. Din acest motiv, Ioan al IV-lea şi Ioan al V-lea se consideră adesea, eronat, a fi una şi aceeaşi persoană.
Nu se cunoaşte exact când şi unde au trăit Sfântul Zenon şi Sfântul Zoil, dar, conform Sinaxarului bizantin, au murit vieţuind în lume.
Numele Sfântului Zenon şi Sfântului Zoil şi o cântare dedicată acestora au fost incluse în Mineiul grecesc tipărit la Veneţia în 1596, şi în Synaxaristis. Când Sinaxarul grecesc a fost tradus în slavonă, numele lor şi cântarea dedicată acestora au fost incluse în diferite Proloage. De acolo, au fost încorporate în Marele Minei pentru Citeţi în luna martie, precum şi în noul calendar al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Cântarea spune: „Mântuiţi din această viaţă, Zenon şi Zoil s-au îndreptat către o viaţă mai bună”.
În ziua de 3 martie 2021 - perioadă în care, în toate bisericile şi mânăstirile, se citeşte din Cartea Triodului, aflându-ne în preajma Postului Mare destinat pregătirilor pentru Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos - credincioşii ortodocşi sunt chemați de Biserică la cinstire deosebită pentru:
Mai multe despre această zi și despre sfinții cinstiți în mod aparte astăzi, precum și cuvintele de povață adresate nouă de Sfinții Părinți ai Bisericii peste veacuri: aflați răsfoind Cartea Sfinţilor (click aici).