Sfântul Cuvios Atanasie din Mânăstirea Medikion
Zi de cinstire aparte: 26 octombrie
Sfântul Atanasie de la Mânăstirea Medikion a iubit viața monahală și a părăsit în ascuns casa părintească, însă a fost adus înapoi acasă, cu forța, de către tatăl său.
După o vreme, cu încuviințarea tatălui său, Atanasie a intrat în Mânăstirea Medikion din Bitinia.
A fost un însoțitor al Sfântului Nichita (3 aprilie) și a trecut la cele veșnice în jurul anului 814.
Pe mormântul său a crescut un chiparos, prin care, cu harul lui Dumnezeu, s-au săvârșit multe vindecări.
Din alte însemnări istorice, aflăm, de asemenea, despre Sfântul Cuvios Părinte Atanasie, că provenea dintr-o familie nobilă din Constantinopol și era foarte bine educat. Tatăl său dorea ca el să intre în serviciul public, în cadrul Trezoreriei, însă Atanasie își dorea o viață monahală închinată lui Hristos; de aceea, a fugit pe ascuns de acasă și a mers la Mânăstirea Simvuli, din Bitinia.
Tatăl său a pornit în căutarea lui și, nereușind să-l convingă să se întoarcă acasă, l-a luat cu forța, silindu-l să lepede haina de ucenic monahal și să îmbrace veșminte scumpe. L-a închis apoi într-o cameră, încercând să-l convingă să-și trăiască viața în lume, dar Atanasie și-a sfâșiat toate hainele în bucăți mici. Tatăl său l-a îmbrăcat din nou în haine și mai prețioase, însă Atanasie a procedat la fel ca prima dată.
Acest lucru l-a înfuriat pe tatăl său, care l-a bătut pe tânărul Atanasie – lăsându-l gol – până când l-a umplut de răni. Rănile au dus la putrezirea unor porțiuni de pe umăr și spate, fiind nevoie ca medicii să intervină pentru a îndepărta părți din carnea sa.
În tot acest timp, Atanasie spunea: „Chiar dacă tatăl meu m-ar zdrobi în bucăți, tot nu m-ar putea despărți de dragostea lui Dumnezeu și nu m-ar putea abate de la hotărârea mea”.
Aceste cuvinte i-au străpuns inima tatălui, care a zis: „Mergi, fiule, pe calea cea bună pe care ai ales-o, iar Hristos să-ți fie ajutor și izbăvitor din orice primejdie”.
După aceasta, Atanasie s-a întors la mânăstirea sa de început și s-a nevoit cu mare râvnă și asprime pentru a dobândi virtuțile.
Sfinții Nichifor (4 mai) și Nichita (3 aprilie) l-au invitat să se alăture obștii lor de la Mânăstirea Medikion, de pe țărmul Helespontului.
Atanasie a fost un fiu duhovnicesc devotat și un ajutor de nădejde al Sfântului Nichita, ajungând, în cele din urmă, iconom al mânăstirii. Râvna și evlavia sa erau admirate de toți. Înainte de a trece la cele veșnice, le-a spus fraților următoarele cuvinte: „După moartea mea, veți afla cu certitudine dacă am dobândit, măcar în parte, har de la Dumnezeu”.
A trecut la cele veșnice pe 26 octombrie 814. Pe mormântul său a crescut un chiparos, prin care, cu harul lui Dumnezeu, s-au săvârșit multe vindecări.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna noiembrie 2026.
