Sfântul Mucenic Anastasie țesătorul din Salona Dalmației

Zi de cinstire aparte: 25 octombrie

Sfântul Mucenic Anastasie țesătorul a trăit în Salona, ​​în Dalmația, în secolul al III-lea. A fost arestat și dus la judecată, din cauza activității sale misionare în Salona. 

Sfântul Anastasie L-a mărturisit pe Hristos, cu îndrăzneală și fără teamă, ca fiind Adevăratul Dumnezeu și Creatorul a toate. În timpul persecuției lui Dioclețian (284-311), el a desenat chiar și o cruce pe ușa locuinței sale.

Prin hotărârea judecătorului, Sfântul Anastasie a fost condamnat la moarte; păgânii i-au legat o piatră de gât și i-au aruncat trupul în mare.

O creștină evlavioasă și bogată, pe nume Ascalopia, a găsit trupul Sfântului Anastasie și l-a înmormântat cu cinste în biserica de pe moșia sa. Sfintele moaște ale Sfântului Mucenic au fost preamărite prin numeroase minuni.

Sfântul Mucenic Anastasie mai este pomenit cu mare cinste și pe 5 decembrie.

Din alte înscrisuri istorice, am extras următoarele date:

Sfântul Anastasie s-a născut în Aquileia, într-o familie bună, în timpul domniei lui Dioclețian (284-311). Devenind țesător, și-a practicat meșteșugul în Salona, ​​în Dalmația. Acolo, o râvnă dumnezeiască i-a cuprins inima după ce i-a văzut pe Sfinții Mucenici ai lui Hristos chinuiți pentru credința și mărturisirea lor în Hristos. 

Fiind creștin, acest lucru i-a amintit de toate bunătățile care îi așteptau pe acei Mucenici. Această priveliște i-a aprins inima de dorința de a primi mucenicia, astfel încât, într-o zi, și-a însemnat trupul cu semnul cinstitei Cruci și s-a prezentat de bunăvoie pentru a fi supus chinurilor. 

Sfântul Anastasie, cu îndrăzneală și fără teamă, a strigat cu glas tare în sala de judecată, în fața tuturor păgânilor, cuvintele Profetului Isaia: „Căutat am fost de cei ce nu întrebau de Mine, găsit am fost de cei ce nu Mă căutau” (65:1).

În timp ce toți își aținteau privirea asupra lui, Mucenicul le-a mai spus: „Ascultați, voi, slujitori ai celui rău! Eu sunt creștin și cred în Domnul nostru Iisus Hristos. Mă lepăd de idolii voștri și de cei care se închină înaintea lor, și îi dau anatemei”. 

Văzându-i îndrăzneala, păgânii au rămas uimiți. Apoi, l-au dezbrăcat deîndată și l-au bătut cu sălbăticie. După aceea i-au zis: „Îți aplicăm această pedeapsă, din pricina nerușinării și a obrăzniciei tale. De vreme ce crezi în Hristos, îți vom tăia capul, iar trupul ți-l vom arunca peștilor și târâtoarelor, spre a fi mâncat”. 

Astfel, acești oameni cu porniri de fiară l-au luat pe Sfânt și l-au decapitat. Apoi, ieșind cu o corabie puțin mai departe de țărm, i-au aruncat trupul în mare.

O creștină evlavioasă din cetate, o femeie înstărită pe nume Asclepia, a făgăduit că va elibera pe oricare dintre sclavii săi care va recupera trupul. Aceștia au dat peste niște oameni cu pielea închisă la culoare, care găsiseră trupul în apă; aceia l-au predat oamenilor Asclepiei, care l-au dus stăpânei lor.

După ce a înfășurat trupul, cu evlavie, în giulgiuri și l-a uns cu smirnă, ea l-a îngropat în grădina sa, loc ce a devenit ulterior un cimitir creștin, cu o bazilică închinată Sfântului Anastasie. Sfintele moaște ale Sfântului Mucenic au fost preamărite prin numeroase minuni.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2026.