Preafericitul Părinte Ioan al Albaniei: unii Sfinți și-au văzut îngerul păzitor, de mai multe ori

Preafericitul Părinte Ioan
Arhiepiscopul Tiranei, Duresului și al întregii Albanii

Astăzi ne bucurăm la sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și mulți alții. Prin urmare, astăzi vom vorbi despre ceva special, un subiect despre care vorbim poate doar o dată sau de două ori pe an. Sfânta Scriptură începe cu aceste cuvinte: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”. Sfântul Ieronim, renumitul traducător al Vechiului Testament și al întregii Biblii, spune că atunci când citim Vechiul Testament, doar citirea nu este suficientă. El subliniază că importanța Sfintei Scripturi nu constă în citire, ci în înțelegere. 

Ce înseamnă cuvintele: „a făcut cerul și pământul”? Sfinții Părinți ai Bisericii ne-au învățat cum cuvântul „cer” nu înseamnă cerul pe care îl vedem astăzi, pentru că a apărut mai târziu. Este vorba despre începutul a toate. Este vorba despre întreaga lume duhovnicească pe care a creat-o Dumnezeu: îngeri și multe alte lucruri. Și când spune despre pământ sau sol, se referă exact la crearea lumii materiale pe care o vedem astăzi: cerul deasupra noastră, pământul de aici, planetele și orice altceva. Așa îl interpretează ei. Această interpretare a Părinților Bisericii este inspirată de Duhul Sfânt; ea este o revelație. De multe ori ne este greu să înțelegem realitatea îngerilor. Chiar și atunci când oamenii vorbesc despre aceste lucruri, pare că ar fi basme.

Suntem atât de departe de lumea duhovnicească încât nu o putem înțelege în deplinătatea ei. Sfântul Paisie cel Tânăr spune că și-a văzut îngerul păzitor de mai multe ori. Astăzi aceste experiențe pot părea ciudate oamenilor, pentru că viața noastră spirituală este săracă. Cu cât trăim mai mult o viață duhovnicească și cu cât ne curățim mai mult inima și sufletul, cu atât putem înțelege mai multe despre ierarhia cerească.

Tradiția bisericească mărturisește că Dumnezeu a creat mii și zeci de mii de îngeri. Mulți dintre Părinți folosesc această comparație: „Uitați-vă la pământ, câți locuitori sunt”. Au spus asta acum 2000 de ani, în timp ce astăzi populația este și mai mare. Dacă pământul este atât de plin, ne este imposibil să fim singuri; nu există nicio îndoială că există și îngerii, precum și întreaga lume spirituală.

Istoria Bisericii arată că, atunci când au fost creați îngerii, ei au fost creați cu propria lor libertate, cu voința liberă de a-L accepta sau nu pe Dumnezeu. Căci orice creație rațională a lui Dumnezeu este o creație liberă, ca și omul. Cu toate acestea, chiar și dintre îngeri a căzut o parte. Cel rău împreună cu o treime din îngeri s-au răzvrătit, pentru că dorea să devină ca Dumnezeu. De fapt, el nu doar dorea să devină ca Dumnezeu, ci și să se ridice deasupra Lui. Acesta este începutul răului: când omul își găsește mândria în sine. Mândria preia și distorsionează o persoană, făcând-o să creadă că este ceea ce nu este cu adevărat. De aceea am vorbit adesea despre pseudo-eu. Omul își creează un pseudo-eu, din mândrie – ceea ce vrea să fie, ceea ce vrea să vadă alții în el sau ceea ce își imaginează el că este. De fapt, acesta nu este sinele real. În vremurile în care trăim astăzi, dacă un om ar vrea cu adevărat să-și cunoască adevăratul sine și nu pseudo-eul, nu ar găsi nimic cu care să se mândrească. Atunci ar fi smerit, iar smerenia i-ar aduce harul Duhului Sfânt, care sfințește pe om.

Același lucru s-a întâmplat și cu îngerii. Istoria spusă de Părinți și de Tradiția Bisericii demonstrează că Arhanghelul Mihail a fost primul care a strigat și a spus: Nu este altul în afară de Dumnezeu!. El a mobilizat toate oștile cerești, l-a învins pe cel rău și l-a alungat din Rai. Dumnezeu ar fi putut să o facă El Însuși, dar a lăsat această bătălie pe seama lor, pentru a vedea cine Îl iubea cu adevărat și, deci, cine era smerit. Astăzi, îngerii, pentru că au fost curățiți duhovnicește, nu mai pot cădea, pentru că au trecut de punctul căderii. Nu pentru că și-ar fi pierdut libertatea, ci pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu enorm. La fel, nici duhurile rele nu se mai pot pocăi, pentru că au trecut dincolo de granița răutății.

Îngerii sunt creați în trei ierarhii. Prima ierarhie include Serafimi, Heruvimi și Tronuri. Aceștia au fost cei care au stat lângă Dumnezeu și au reflectat lumina Lui. Sfântul Grigorie Palama îi numește pe îngeri „A doua lumină”. Aceasta nu este lumină care emană din ei, ci este lumină care se reflectă de la Dumnezeu Însuși. Nu avem viață în noi înșine; fiecare fiinţă creată nu este o fiinţă autonomă. Nu putem avea viață, decât dacă ne conectăm cu viața care este în Dumnezeu. Și Dumnezeu dă această viață, în mod gratuit și cu dragoste, dar de multe ori noi suntem cei care o împiedicăm să intre în inimile noastre. 

Prin urmare, primul rang de îngeri constă tocmai din Serafimi, care sunt de foc - pentru că însuși cuvântul serafim are acest sens [Serafimii aprind pe oameni cu focul dumnezeieştii iubiri]. Heruvimii, cu ochi mulți, revarsă cunoștință și înțelepciune altor îngeri și oamenilor. Deși funcția Tronurilor este greu de explicat, Tradiția și cuvintele Părinților Bisericii spun că ei Îl țin pe Dumnezeu într-un mod tainic [cugetând ca pe nişte scaune înţelegătoare, Se odihneşte Dumnezeu, nu cu Fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul]. 

Al doilea rang constă din Domnii, Puteri și Stăpânii. Aceeași lumină este transmisă ca și la cei dintâi, dar transmiterea se face prin cei de prim rang. În timp ce al treilea rang, care este sub acestea, include Începătorii, Arhangheli și Îngeri. Cuvântul „înger” înseamnă mesager. Acest cuvânt nu indică natura lor, ci funcția lor.

În fruntea întregii ierarhii cerești, Dumnezeu l-a pus tocmai pe Sfântul Arhanghel Mihail, pentru că el a fost primul care a strigat: Cine este ca Dumnezeu?! De fapt, chiar cuvântul Mihail (Mi-ka-el) înseamnă: „cine este ca Dumnezeu”. În limbile vechi, expresia „cine este ca Dumnezeu” poartă semnificația „Cine este ca Dumnezeu! Nu există altul ca Dumnezeu!”. Funcția Arhanghelului Mihail este tocmai ocrotirea întregii omeniri, popoare, națiuni și, mai ales, ocrotirea Bisericii lui Dumnezeu. De aceea, în lumea creștină există atât de multe biserici închinate Arhanghelului Mihail, pentru că marea lui dragoste pentru oameni a făcut să fie foarte iubit. Sunt multe istorisiri despre el (ar dura ore și ore pentru a le spune), precum și nenumărate minuni care au fost săvârșite și altele care continuă să se săvârșească de acest iubit Arhanghel. 

Biserica recunoaște șapte Arhangheli. Al doilea este Gavriil, al cărui nume indică, de asemenea, funcția sa. Tradus din ebraică, înseamnă „puterea lui Dumnezeu” sau „eroul lui Dumnezeu”. Gehver în ebraică înseamnă exact erou - eroul lui Dumnezeu. Știm din Sfânta Scriptură că Gavriil este un personaj foarte popular, atât în ​​Vechiul, cât și în Noul Testament. El a fost cel care l-a informat pe Zaharia despre nașterea Sfântului Ioan Botezătorul; el a fost cel care i-a dat vestea cea bună Preasfintei Fecioare zicând: „Bucură-te, Domnul este cu tine!”; și este prezent în multe alte episoade ale Sfintei Scripturi pentru a ajuta oamenii.

Al treilea este Rafael, a cărui istorie o găsim în Cartea lui Tobit. Rafael înseamnă „vindecarea lui Dumnezeu” întrucât rolul său este de a vindeca rănile fizice și duhovnicești ale fiecăruia dintre noi.

Celălalt este Uriel, care înseamnă „focul lui Dumnezeu” sau „flacăra lui Dumnezeu”, pentru că el incită în oameni tocmai dorința arzătoare de a se uni cu Dumnezeu. 

Un altul este Selafiel, care înseamnă „rugăciunea lui Dumnezeu”. Acesta este un Arhanghel care se roagă neîncetat lui Dumnezeu și mijlocește pentru omenire și pentru toate creaturile.

După el vine Iegudiel, care înseamnă „lauda lui Dumnezeu”, pentru că el îndeamnă poporul să-L laude pe Dumnezeu neîncetat. Dar, a lăuda pe Dumnezeu nu înseamnă doar a rosti câteva cuvinte. Slăvirea lui Dumnezeu apare atunci când un mare foc de iubire pentru Dumnezeu se aprinde în sufletul și inima noastră. Când vom avea acest fel de iubire și când vom înțelege de ce ne-a mântuit Dumnezeu, fără îndoială vor curge și laudele din noi, așa cum fac Arhanghelii când spun: „Sfânt, Sfânt, Sfânt!”. Ei nu se plictisesc de asta, ci se bucură pentru că Îl laudă pe Dumnezeu, pentru că Îl iubesc atât de mult. 

După el vine Varahiil, care înseamnă „binecuvântarea lui Dumnezeu”. Prin el se răspândesc toate binecuvântările care vin de la Dumnezeu către oameni.

Pe lângă aceștia, Biserica a adăugat altul, Ieramiil, care înseamnă „înălțarea lui Dumnezeu”: cel care îi ajută pe oameni să se ridice în întâmpinarea lui Dumnezeu.

Aceasta este istoria pe scurt și ceea ce credem noi pe acest subiect.

Nu putem înțelege totul, pentru că și în Sfintele Scripturi se spune un singur cuvânt: „El a făcut cerul și pământul”. Cuvântul „cer” însemna întreaga lume duhovnicească. Biserica îi îndrumă pe toți credincioșii săi să nu devină prea curioși și să nu intre în diverse detalii, pentru că pot greși. Înainte de Sinodul de la Niceea (325), în Laodiceea a fost convocat un Sinod, care a condamnat tocmai anumite distorsiuni ale oamenilor, care începuseră să se închine îngerilor de parcă ar fi fost creatorii lumii.

Da, acest Sinod a stabilit această dată pentru a cinsti Arhanghelii și toate Puterile Cerești netrupești. 

Au ales luna noiembrie deoarece, în acea vreme, noiembrie era a noua lună a anului — întrucât anul începea în martie. Septembrie a primit acest nume pentru că era a șaptea lună, iar octombrie, a opta. Așa încât, au stabilit această sărbătoare în luna noiembrie, deoarece există nouă cete îngerești. Mai mult, au ales ziua de opt noiembrie pentru că, în învățătura Bisericii, ziua a opta reprezintă momentul în care Domnul va veni pentru a doua oară. O săptămână are șapte zile, simbolizând veacul de acum, în timp ce ziua a opta semnifică veșnicia. Prin urmare, această zi anume a fost aleasă pentru a-i cinsti pe toți îngerii și arhanghelii.

Totuși, în Biserica Ortodoxă există o anumită rânduială. Cei care au studiat teologia cunosc, probabil, modul în care aceasta este structurată și predată. În teologie, totul pornește de la Simbolul Credinței (Crezul). Deși îl rostim frecvent, de multe ori nu ne oprim să reflectăm asupra înțelesului său, ori asupra ordinii specifice a cuvintelor. Teologia începe prin explorarea naturii lui Dumnezeu — în măsura în care mintea omenească o poate cuprinde — precum și a temei creației. 

Urmează, apoi, o secțiune foarte importantă — și cea mai amplă — Hristologia, care tratează chestiuni precum Cine este Hristos, lucrarea Sa mântuitoare și așa mai departe. Apoi vine Soteriologia — adică modul în care suntem mântuiți — împreună cu prezența Duhului Sfânt în Biserică. În cele din urmă, avem Eshatologia, care se ocupă de sfârșitul lumii. 

Din păcate, oamenii încep adesea studiul sau explorarea, tocmai de la sfârșit. Dar, dacă privim Crezul, cum începe el? Începe exact așa: „Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului...” și continuă cu o secțiune foarte vastă dedicată lui Hristos. După aceasta, se vorbește despre Duhul Sfânt și despre Tainele Bisericii, încheindu-se cu Eshatologia, care afirmă: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”.

Motivul pentru care este structurată astfel are o semnificație profundă. Pentru a înțelege sfârșitul lumii — cel puțin în măsura în care mintea umană este capabilă să-l cuprindă — trebuie să avem o înțelegere solidă a doctrinei noastre. Trebuie să știm Cine este Dumnezeu și să-L înțelegem pe Hristos, lucrarea Sa mântuitoare, precum și lucrarea Duhului Sfânt în cadrul Bisericii. Abia atunci am putea începe să pricepem câte ceva din Eshatologie. 

Când oamenii se concentrează exclusiv asupra sfârșitului lumii — fără a înțelege mai întâi doctrina ortodoxă — pot fi ușor induși în eroare și pot cădea pradă amăgirilor duhurilor rele.

Odată, pe când Sfântul Serafim de Sarov se plimba prin curtea mânăstirii, a observat un alt călugăr — unul dintre frați — dând târcoale prin apropiere. A înțeles de ce: călugărul voia să-l întrebe când va avea loc sfârșitul lumii — întocmai ca oamenii de astăzi, care sunt obsedați de acest subiect. Sfântul Serafim a răspuns: „Frate, îi acorzi bietului Serafim mult prea multă importanță. Nici măcar îngerii din cer, care stau în prezența lui Dumnezeu, nu știu acest lucru — cum ar putea, așadar, să știe un Serafim păcătos?”. A răspuns astfel, deoarece numai smerenia ne poate salva de asemenea capcane. 

Când oamenii devin excesiv de preocupați de aceste chestiuni — rămânând în același timp ignoranți față de doctrină, față de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi și față de adevărata identitate a lui Iisus Hristos — își pot pierde cu ușurință mințile. Din acest motiv, Biserica ne îndeamnă întotdeauna să rămânem smeriți și să învățăm treptat. Abia după ce am ajuns să înțelegem multe alte aspecte ale doctrinei noastre, putem începe să percepem câte ceva din realitatea cerească. 

Ceea ce v-am spus despre tărâmul ceresc provine din Tradiție și din învățăturile Sfinților Părinți. Nu putem înțelege pe deplin natura îngerilor. Știm că ei sunt duhuri — deși nu în același sens în care Dumnezeu este Duh, căci nu există nimeni asemenea lui Dumnezeu. Natura lor poate fi și eterică, dar rămâne totuși o natură creată. Mulți dintre Sfinții Părinți sugerează că trupurile celor preamăriți — cei care vor învia la a Doua Venire a Domnului — vor fi de aceeași natură. 

Să luăm în considerare Trupul Domnului Însuși: El a intrat într-o încăpere, deși ușile și casa erau încuiate. Este un Trup de o altă natură — un Trup preamărit, așa cum îl descrie Sfântul Apostol Pavel. Prin urmare, deși este necesar să primim învățături despre aceste chestiuni, ele trebuie să rămână în anumite limite; mințile noastre omenești sunt limitate și nu pot cuprinde totul.

Cu acest prilej, doresc să transmit cele mai bune urări tuturor celor care poartă numele Arhanghelilor: La mulți ani, de ziua numelui, și să aveți parte de mulți ani de acum înainte!

Catedrala Învierii lui Hristos
Tirana, 8 noiembrie 2026

-------------------------------
NOI FILE DE LETOPISEȚ - 13 noiembrie 2026 - Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe