Sfântul Elesbaan, Regele Etiopiei (+555)

Zi de cinstire aparte: 24 octombrie

Sfântul Elesbaan, cunoscut și sub numele de Kaleb, a fost rege al Etiopiei și a trăit în vremea în care Arabia era condusă de Dunaan, un asupritor al creștinilor. Piosul Elesbaan nu a putut privi cu indiferență cum credincioșii în Hristos erau masacrați. El i-a declarat război lui Dunaan, însă campania sa militară nu a avut succes.

Dorind să afle motivul înfrângerii sale, Elesbaan – îndemnat de sus – a cerut sfatul unui pustnic. Acesta i-a dezvăluit împăratului că a procedat în mod nedrept hotărând să se răzbune pe Dunaan, căci Domnul a spus: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti" (Evrei 10, 30).

Pustnicul l-a sfătuit pe regele Elesbaan să facă un legământ prin care să-și închine lui Dumnezeu ultimele zile ale vieții sale – pentru a scăpa de mânia dumnezeiască pricinuită de răzbunarea sa pornită după voia proprie – și, astfel, să-l poată învinge pe Dunaan. Elesbaan a făcut acest legământ înaintea Domnului și, pornind cu oastea sa împotriva dușmanului, l-a învins, l-a capturat și l-a executat. 

După victorie, Sfântul a renunțat la tron, a trimis coroana regală la Ierusalim – spre a fi păstrată în Biserica Sfântului Mormânt – și s-a retras într-o mânăstire, unde a trăit timp de cincisprezece ani în post aspru și asceză. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni, atât în ​​timpul vieții, cât și după mutarea sa la Domnul. A trecut la cele veșnice, în anul 555.

În mânăstirea unde a viețuit Fericitul rege Elesbaan, un călugăr avea obiceiul de a merge des la o tavernă, unde se îmbăta și chiar săvârșea fapte imorale cu femei. Într-o zi, în timp ce se întorcea de la tavernă, un șarpe de o mărime înfricoșătoare a început să-l urmărească, ajungându-l din urmă cu repeziciune. 

Cuprins de o mare spaimă și suferință, călugărul a strigat: „Depărtează-te de la mine, așa cum te-ai depărta de la Sfântul și Dreptul Elesbaan!”. Deodată, șarpele s-a oprit. Și a auzit călugărul, venind de la șarpe, un glas ca de om: „Un înger al lui Dumnezeu mi-a poruncit să te devorez din pricina necurăției și a spurcăciunii tale; căci ai făgăduit să-I slujești lui Dumnezeu în curăție, dar acum îți întinezi trupul și Îl mânii pe Duhul Sfânt”. 

Călugărul a făgăduit că nu va mai păcătui niciodată, s-a întors la mânăstire și nu a mai păcătuit până la moartea sa. Astfel, Dumnezeu a mustrat, dar a și arătat milă, prin rugăciunile Sfântului Rege Elesbaan.

Pe lângă mai multe inscripții care îi poartă numele, la Axum se află și două structuri ruinate: despre unul se spune că ar fi mormântul său, iar despre celălalt, că ar fi mormântul fiului său, Gabra Masqal. Tradiția îi atribuie și un al doilea fiu, pe Israel, despre care s-a sugerat că ar fi una și aceeași persoană cu regele axumit Israel. Această structură a fost cercetată pentru prima dată din punct de vedere arheologic de către Henry Salt, la începutul secolului al XIX-lea; aproape un secol mai târziu, în 1906, a fost parțial curățată și cartografiată de către Expediția Germană la Axum (Deutsche Aksum-Expedition).

Cea mai recentă săpătură arheologică la acest mormânt a avut loc în 1973, fiind efectuată de Institutul Britanic din Africa de Est.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2026.