Sfântul Cuvios Nestor Cronicarul din Lavra Peșterilor din Kiev
Zi de cinstire aparte: 27 octombrie
Sfântul Nestor Cronicarul, din Lavra Peșterilor din Kiev (din Peșterile Apropiate), s-a născut la Kiev în anul 1050. Încă din tinerețe a mers la Sfântul Teodosie (3 mai) și i-a devenit ucenic. Sfântul Nestor a primit tunderea în monahism sub îndrumarea succesorului Sfântului Teodosie, starețul Ștefan, fiind hirotonit, în acea perioadă, ierodiacon.
Despre viața sa duhovnicească înaltă se consemnează faptul că, împreună cu alți Părinți monahi, a participat la alungarea unui duh rău din pustnicul Nichita (31 ianuarie), care se lăsase ispitit de înțelepciunea evreiască a Vechiului Testament. Sfântul Nestor prețuia profund adevărata cunoaștere, împletită cu smerenia și pocăința.
„Mare este folosul învățăturii din cărți”, spunea el, „căci cărțile ne arată și ne învață calea către pocăință; din cuvintele cărților descoperim înțelepciunea și cumpătarea. Ele sunt un izvor care adapă întreaga lume, din care țâșnește înțelepciunea. În cărți se află o adâncime nemărginită; ele ne mângâie în necazuri și servesc drept frâu pentru cumpătare. Dacă te apleci cu sârguință asupra cărților înțelepciunii, vei afla un mare folos pentru sufletul tău. Așadar, cel ce citește cărți poartă o discuție cu Dumnezeu sau cu Sfinții”.
În mânăstire, Sfântului Nestor i-a fost încredințată ascultarea de a fi cronicar. În anii 1080, el a redactat „Relatarea despre viața și mucenicia binecuvântaților purtători de pătimire Boris și Gleb”, în contextul mutării sfintelor moaște ale acestor Sfinți la Vișgorod, în anul 1072 (2 mai).
Tot în anii 1080, Sfântul Nestor Cronicarul a alcătuit și Viața Cuviosului Teodosie din Lavra Peșterilor din Kiev. Iar în anul 1091, în ajunul hramului Mânăstirii Peșterilor din Kiev, starețul Ioan i-a încredințat sarcina de a dezgropa sfintele moaște ale Sfântului Teodosie (14 august), pentru a fi mutate în biserică. Principala lucrare din viața Sfântului Nestor a fost redactarea, în anii 1112–1113, a :Cronicii rusești primare".
„Iată relatarea anilor de demult: cum a luat ființă ținutul rusesc, cine a fost primul cneaz la Kiev și cum este rânduit pământul rusesc”.
Chiar primul rând scris de Sfântul Nestor îi dezvăluie scopul. Sfântul Nestor a utilizat o sferă extrem de largă de surse: cronici rusești anterioare și tradiții orale, însemnări mânăstirești, cronicile bizantine ale lui Ioan Malalas și Gheorghe Hamartolos, diverse culegeri istorice, mărturii ale boierului bătrân Ivan Vișatici, precum și ale unor negustori, ostași, călători și altor persoane bine informate. El a reunit toate aceste date dintr-o perspectivă eclezială unitară și riguroasă. Acest lucru i-a permis să scrie istoria Rusiei, ca parte integrantă a istoriei universale — istoria mântuirii neamului omenesc.
Acest călugăr patriot descrie istoria Bisericii Ruse în momentele sale esențiale. El relatează despre prima menționare a poporului rus în izvoarele istorice, în anul 866, pe vremea Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului. Vorbește despre crearea alfabetului și a scrierii slave de către Sfinții Chiril și Metodie, precum și despre Botezul Sfintei Olga la Constantinopol.
Cronica Sfântului Nestor a păstrat pentru noi mărturii despre prima biserică ortodoxă din Kiev (la anul 945), despre Sfinții Mucenici varegi (la anul 983), despre „cercetarea credințelor” de către Sfântul Vladimir (în 986) și despre Botezul Rusiei (în 988).
Îi datorăm, primului istoric al Bisericii Ruse, informații prețioase despre primii Mitropoliți ai Bisericii Ruse, despre apariția Mânăstirii Peșterilor din Kiev, precum și despre întemeietorii și nevoitorii săi. Vremurile în care a trăit Sfântul Nestor nu au fost deloc ușoare pentru pământul rusesc și pentru Biserica Rusă. Rusia era sfâșiată de conflicte între cneji, iar nomazii polovți din stepe pustiau orașele și satele prin incursiuni și jaf. Aceștia au luat mulți ruși în sclavie și au incendiat biserici și mânăstiri. Sfântul Nestor a fost martor ocular la devastarea Mânăstirii Peșterilor din Kiev, în anul 1096. În această cronică este prezentată o istorie patriotică, fundamentată teologic. Profunzimea duhovnicească, fidelitatea istorică și patriotismul „Cronicii rusești primare” o plasează în rândul creațiilor de seamă ale literaturii universale.
Sfântul Nestor a trecut la cele veșnice în jurul anului 1114, lăsând continuarea marii sale opere în seama altor cronicari din Mânăstirea Peșterilor din Kiev. Succesorii săi în redactarea cronicilor au fost: starețul Silvestru, care a adăugat relatări despre evenimente contemporane „Cronicii rusești primare”; starețul Moise Vidubițchi, care a dus relatarea până în anul 1200; și, în cele din urmă, starețul Lavrentie, care, în anul 1377, a redactat cel mai vechi manuscris păstrat ce conține Cronica Sfântului Nestor (această copie este cunoscută sub numele de „Cronica lui Lavrentie”).
Tradiția hagiografică a asceților din Mânăstirea Peșterilor din Kiev a fost continuată de Sfântul Simon, Episcopul Vladimirului (prăznuit la 10 mai), alcătuitorul „Patericului de la Peșterile din Kiev”. Relatând evenimente legate de viețile Sfinților lui Dumnezeu, Sfântul Simon citează adesea, printre alte surse, din Cronica Sfântului Nestor.
Sfântul Nestor a fost înmormântat în Peșterile de Jos, ale Sfântului Antonie. Biserica îi cinstește, de asemenea, memoria în cadrul Soborului Sfinților Părinți din Peșterile de Jos, prăznuit pe 28 septembrie, precum și în A Doua Duminică a Postului Mare, când se sărbătorește Soborul Tuturor Sfinților Părinți din Peșterile din Kiev.
Scrierile sale au fost publicate de mai multe ori, inclusiv în limba engleză, sub titlul „The Russian Primary Chronicle” (Cronica Primară Rusă).
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna noiembrie 2026.
