Despre datoria de a spune adevărul în fața puterii. Un angajament comun în a ne asigura că nimeni nu este zdrobit de stat
Scris de Redacția Știri | Lăcașuri Ortodoxe
Publicat pe 11.11.2026 la 11:22
Prezentul articol reprezintă un manifest înscris în rubrica noastră:
Și ‘Iată și urmările’ impunerii ateismului ca religie de stat...
STOP DISCRIMINĂRII și HĂRȚUIRII MAJORITĂȚII!
ca replică la ironia rostită cu doar câteva ore în urmă de la tribuna Administrației Prezidențiale, la adresa Domnului Călin Georgescu (ales de majoritate Președinte al României, atât în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, cât și în al doilea tur, până la momentul opririi voturilor și anulării alegerilor exact din acest motiv), numit
"...un anume Georgescu", dar ținut neapărat în închisoare.
Cetățenia, în Biblia ebraică
Valori comune: legământul, demnitatea umană și grija față de cei vulnerabili
FOTO: Iconografie în piatră pe clădirea Curții Supreme: Moise în centru, Confucius în stânga și Solomon în dreapta; toți poartă veșminte specifice și țin în mâini documente. Frontonul estic al Curții Supreme a SUA, înfățișându-l pe Moise în centru, pe Confucius în stânga și pe Solon în dreapta. Fotografie oferită de Curtea Supremă a SUA.
Când ne gândim la originile democrației – așa cum fac mulți după ziua alegerilor – majoritatea indică spre Grecia antică. Într-adevăr, Grecia a formalizat procese și idealuri care continuă să inspire guvernanța și astăzi. Biblia ebraică, deși nu se concentrează pe democrație, adoptă o abordare diferită. Ea cultivă viața civică în cadrul unui sistem bazat pe legământ, gestionat de diverse tipuri de lideri – profeți, bătrâni, judecători, preoți și regi – dar, în esență, și de oamenii de rând. Având în vedere că Biblia împletește numeroase surse și tradiții, voi aborda aici câteva teme importante pe care aceasta le explorează cu privire la formarea identității civice în raport cu conștiința, discursul public și comunitatea.
În Orientul Apropiat antic, regii erau considerați a fi numiți și/sau adoptați de divinitate. Se considera că regii își exercitau autoritatea sub sancțiunea zeilor; în tradiții precum cele din Mesopotamia, regii priveau elaborarea legilor ca parte a responsabilității lor de a facilita ordinea cosmică.
Biblia propune o înțelegere distinctă a autorității politice, contestând puterea absolută a monarhilor: regele însuși este supus unor legi care nu provin de la el, ci de la Dumnezeu – Dumnezeu fiind, la rândul Său, prezentat ca Rege. Să luăm ca exemplu Deuteronomul 17:14–20, unde regilor omenești li se cere să scrie personal legea, să o citească și să o respecte. Regii sunt înfățișați mai degrabă ca administratori ai legilor, decât ca sursă ultimă a acestora; în plus, așa cum precizează versetul 20, un rege nu trebuie să se considere mai presus de ceilalți israeliți.
"Când vei ajunge tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău şi-l vei lua în stăpânire şi te vei aşeza în el şi vei zice: Îmi voi pune rege peste mine, ca celelalte popoare, care sunt împrejurul meu, atunci să-ti pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; nu vei putea să pui rege peste tine un străin, care nu este din fraţii tăi.
Dar să nu-şi înmulţească acela caii şi să nu întoarcă pe popor în Egipt, pentru ca să-şi înmulţească el caii, căci Domnul v-a zis: Să nu vă mai întoarceți pe calea aceasta.
Să nu-şi înmulţească femeile, ca să nu se răzvrătească inima lui, şi nici argintul şi aurul lui să nu şi-l înmulţească peste măsură.
Căci, când se va sui pe scaunul regatului său, trebuie să-şi scrie pentru sine cartea legii acesteia din cartea care se află la preoţii leviţilor,
Şi să fie aceasta la el şi el să o citească în toate zilele vieţii sale, ca să înveţe a se teme de Domnul Dumnezeul său şi să se silească a împlini toate cuvintele legii acesteia şi toate hotărârile acestea,
Ca să nu se îngâmfe inima lui faţă de fraţii lui şi ca să nu se abată el de la lege nici la dreapta, nici la stânga, ci ca să fie el şi fiii lui zile multe la domnie în Israel".
Biblia ebraică conține trei colecții juridice majore: Codul Legământului (Exodul 20:22–23:33), Codul Sfințeniei (Leviticul 17–26) și Codul Deuteronomic (Deuteronomul 12–26). Aceste legi sunt prezentate ca instrucțiuni divine, transmise prin intermediul lui Moise poporului Israel după Exod. Autoritatea legii derivă din legământul lui Dumnezeu cu Israelul, stabilit la Sinai și reînnoit în generațiile următoare. Este semnificativ faptul că legea precede monarhia.
În cartea Facerea, fiecare ființă omenească este creată după chipul lui Dumnezeu (1:26–27). Conferind acest statut fiecărui individ, Biblia a pus bazele filozofice pentru demnitatea umană universală și pentru o valoare egală a tuturor oamenilor.
<<Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie>>.
De asemenea, spre deosebire de imperiile vecine — unde codurile juridice funcționau în principal ca monumente publice de propagandă regală — Israelului i s-a poruncit să citească, să memoreze și să predea legea, fiecărui copil (Deuteronomul 6:6–9).
"Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli.
Să le legi ca semn la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta.
Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale".
Biblia conține precedente timpurii privind adunările comunitare și distribuirea autorității în scopul susținerii și păstrării legii. De exemplu, Moise este sfătuit de socrul său, Ietro, să instituie un sistem reprezentativ de judecători aleși din rândul poporului (Exodul 18).
Mai târziu, tranziția către monarhie a presupus, adesea, întruniri publice sau încheierea unui legământ între conducător și adunările tribale (de exemplu, 2 Samuel 2:4).
"Atunci au venit bărbaţii lui Iuda şi au uns acolo pe David rege pentru casa lui Iuda, spunându-i-se lui David că locuitorii din Iabeşul Galaadului au îngropat pe Saul".
De la autoguvernarea în cadrul structurilor tribale din perioada Judecătorilor, până la apariția regilor — care, deși unși, rămânerau totuși supuși legii (cel puțin în mare parte; de exemplu, David scapă destul de ușor în câteva rânduri) — Biblia arată că legământul poate fi menținut sub diverse forme de guvernare.
FOTO: Un basorelief monumental în piatră, înfățișându-l pe Moise în veșminte, cu brațul stâng întins, într-un spațiu cu vegetație. Moise, de Ivan Meștrovici. Credit: DASonnenfeld, via Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.
Biblia ebraică nu utilizează termenii specifici „cetățean” sau „cetățenie”. În schimb, mesajul său fundamental cu privire la viața civică se întemeiază pe apartenența la comunitatea legământului. Dacă, în concepția greacă, cetățenia era definită prin drepturi politice în cadrul unei cetăți ('polis'), în Biblia ebraică, ea era definită prin obligații morale, juridice și spirituale în cadrul unei comunități sacre, consfințite printr-un legământ cu Dumnezeu. Identitatea este, în egală măsură, colectivă („tot Israelul”) și personală, iar acțiunile individuale au, uneori, consecințe la nivel comunitar (2 Samuel 24:1–17).
<<Mânia Domnului s-a aprins iarăşi asupra Israeliţilor, pentru că cineva din ei îndemnase pe David, zicând: "Mergi de numără pe Israel şi pe Iuda!"
Şi a zis regele către Ioab, căpetenia oştirii care era cu el: "Cutreieră toate triburile din Israel şi ale lui Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba, numără poporul, ca să ştiu numărul oamenilor".
Domnul Dumnezeul tău, a răspuns Ioab, să înmulţească poporul încă pe atâta pe cât este, ba încă şi de o sută de ori atâta şi ochii domnului meu, regele, să vadă. Şi pentru ce domnul meu, regele, voieşte acest lucru?
Dar cuvântul regelui, dat lui Ioab şi căpeteniilor oştirii, a biruit. Şi s-a dus Ioab cu căpeteniile oştirii de la rege să numere poporul lui Israel. Trecând Iordanul, au poposit la Aroer, în partea dreaptă a cetăţii care este în mijlocul văii Gad, aproape de Iazer. De acolo au mers în Galaad şi în pământul Tahtim-Hodşi, de unde au venit la Dan-Iaan, și ocolind Sidonul, au mers la cetatea Tir şi prin toate cetăţile Heveilor şi Canaaneilor şi au ieşit în partea de miazăzi a Iudei, la Beer-Şeba. Apoi au străbătut toată ţara aceasta şi după nouă luni şi douăzeci de zile au ajuns la Ierusalim.
Şi a dat Ioab regelui cartea cu numărătoarea poporului, din care se vedea că Israeliţii erau opt sute de mii de bărbaţi vârstnici, buni de război, iar cei din Iuda cinci sute de mii.
Atunci s-a cutremurat inima lui David după ce a numărat poporul. Şi a zis David către Domnul: "Greu am păcătuit eu, făcând aşa, şi acum mă rog înaintea Ta, Doamne, iartă păcatul robului Tău, căci m-am purtat peste măsură de nebuneşte!"
A doua zi dimineaţa s-a sculat David. Fusese însă cuvântul Domnului către Gad proorocul, ca să spună lui David viitorul, zicându-i: "Mergi şi spune lui David: Aşa zice Domnul: Îţi arăt trei pedepse: alege-ţi una din ele, să vină asupra ta".
Şi a venit Gad la David şi i-a vestit, zicându-i: "Alege-ţi ce vrei: foamete în ţara ta şapte ani; să fugi trei luni de vrăjmaşii tăi şi ei să te urmărească; sau timp de trei zile să fie ciumă în ţara ta? Chibzuieşte şi hotărăşte; ce să spun Celui Ce m-a trimis",
"E tare greu, a răspuns David lui Gad, dar să cad mai bine în mâna Domnului, căci mila Lui este mare; numai în mâinile oamenilor să nu cad!" Şi şi-a ales David ciuma în vremea secerişului grâului.
Şi a trimis Domnul ciumă asupra lui Israel de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi a început molima în popor şi au murit de la Dan până la Beer-Şeba şaptezeci de mii de oameni.
Şi şi-a întins îngerul Domnului mâna asupra Ierusalimului, ca să-l pustiiască, dar I S-a făcut milă Domnului şi a zis îngerului care ucidea poporul: "Destul! Opreşte-i acum mâna!" Îngerul Domnului se afla atunci la aria lui Aravna Iebuseul. Şi văzând David pe îngerul care lovea poporul, a zis către Domnul: "Iată eu am păcătuit! Fărădelegea am făcut-o eu. Dar aceste oi ce-au făcut? Deci îndreaptă-ţi mâna Ta asupra mea şi asupra casei tatălui meu!">>
Textul biblic pune accent pe responsabilitățile morale ale individului în relația cu ceilalți – o relație considerată inseparabilă de cea cu Dumnezeu. Contrar ideii greșite, larg răspândite, că îndemnul „fă altora ceea ce ai vrea să ți se facă ție” ar fi o inovație a Noului Testament, acest principiu este deja prezent în Biblia ebraică. Legea mozaică poruncește: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Leviticul 19:18; a se vedea, de asemenea, extinderea acestui principiu și asupra străinilor, în Leviticul 19:34).
"Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru."
... cu extinderea:
"Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
În mod similar, Cartea Pilde (14:31) învață că o ofensă adusă lui Dumnezeu este să-i asuprești pe cei vulnerabili; dimpotrivă, cel care dă dovadă de bunătate față de ei Îl „cinstește” pe Dumnezeu.
"Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte."
Prin urmare, o conduită etică față de ceilalți constituie atât o obligație socială, cât și una religioasă.
Alte texte biblice aprofundează și mai mult această perspectivă, fundamentând obligația de a-i trata pe ceilalți cu demnitate, pe baza propriei experiențe a Israelului privind asuprirea și sclavia în Egipt. Israeliților li se cere în mod repetat să-și amintească faptul că, odinioară, au fost sclavi. Deuteronom 24:17–22 leagă în mod explicit această amintire istorică de protejarea străinilor, a orfanilor și a văduvelor. Israeliții sunt îndemnați să lase părți din recoltă pentru cei vulnerabili, având în vedere că și ei au fost, la rândul lor, asupriți și dependenți de mila altora.
"Să nu judeci strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă, şi văduvei să nu-i iei haina zălog. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în Egipt şi Domnul Dumnezeul tău te-a izbăvit de acolo, de aceea îţi şi poruncesc eu să faci aceasta.
Când vei secera holda în ţarina ta şi vei uita vreun snop în ţarină, să nu te întorci să-l iei, ci lasă-l să rămână al străinului, săracului, orfanului şi văduvei, ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate lucrurile mâinilor tale.
Când vei scutura măslinul tău, să nu te întorci să culegi rămăşiţele, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei".
Când vei strânge roadele viei tale, să nu aduni rămăşiţele, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în pământul Egiptului şi de aceea îţi poruncesc eu să faci aceasta".
FOTO: Pictură înfățișând supraveghetori de sclavi , biciuind o mulțime de oameni care trag o statuie a unui animal de-a lungul unui drum; în fundal se zăresc construcții egiptene. "Israel în Egipt", de Edward Poynter (1867). Sursa: Wikimedia Commons, domeniu public.
Subliniind și mai puternic latura empatică, în Exodul 22: 22-25, Dumnezeu amenință cu moartea pe oricine profită de o văduvă sau de un orfan – fapt care, implicit, ar transforma membrii familiei acelui om în văduve și orfani. Acest text scoate în evidență caracterul precar al statutului social, arătând că cei care se bucură astăzi de siguranță și putere pot deveni, mâine, vulnerabili. Altfel spus, bogăția nu este sinonimă cu superioritatea.
"La nici o văduvă şi la nici un orfan să nu le faceţi rău! Iar de le veţi face rău şi vor striga către Mine, voi auzi plângerea lor, și se va aprinde mânia Mea şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre văduve şi copiii voştri orfani".
De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i pui camătă.
De vei lua zălog haina aproapelui tău, să i-l întorci până la asfinţitul soarelui, Căci aceasta este învelitoarea lui, aceasta este singura îmbrăcăminte pentru goliciunea sa. În ce va dormi el? Deci de va striga către Mine, îl voi auzi, pentru că sunt milostiv."
Împărtășind elemente comune cu alte tradiții juridice din Orientul Apropiat antic (de exemplu, Codul lui Ur-Nammu, Codul lui Lipit-Iștar, Codul lui Hammurabi), apelul la protejarea celor marginalizați nu este o caracteristică exclusivă a Bibliei. Totuși, încadrarea acestei obligații într-un cadru de legământ transformă protejarea celor vulnerabili într-o responsabilitate religioasă obligatorie, și nu doar într-o manifestare abstractă a bunăvoinței regale. Toți membrii comunității trebuie să poarte de grijă celor nevoiași, chiar dacă aceștia sunt „dușmani” (a se vedea îndemnul profund al lui Elisei cu privire la tratamentul aplicat unei armate inamice capturate, în Cartea a patra a Regilor 6:21–23).
<<Şi văzându-i, regele lui Israel a zis către Elisei: "Să-i ucid, părinte?"
Iar Elisei a zis: "Să nu-i ucizi. Au doară cu arcul tău şi cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi apoi să se ducă la domnul lor".
Şi le-a făcut masă mare şi ei au mâncat şi au băut. După aceea le-a dat drumul şi s-au dus la stăpânul lor. Şi n-au mai venit taberele siriene în ţara lui Israel.>>
La rândul lor, profeții biblici condiționează, în mod repetat, dreptatea unei națiuni de modul în care aceasta îi tratează pe cei care dețin cea mai puțină putere socială. Profeți precum Isaia, Amos și Mica îi mustră în mod constant atât pe lideri, cât și pe cetățenii de rând pentru exploatare, luare de mită și nepăsare față de cei săraci. Biblia nu garantează un „drept civil” la libertate de exprimare, dar instituie, prin intermediul profeților, o datorie morală imperativă de a spune adevărul, indiferent de consecințe.
Profeții au oferit un model de discurs public, acționând ca niște critici culturali, cu o atenție deosebită îndreptată spre manifestările religioase ale elitei. Amos a vizat o societate bogată și sigură din punct de vedere militar, dar era coruptă, despre ea spunându-se că „îi calcă în picioare pe cei săraci”. În Amos 5:21–24, Dumnezeu afirmă răspicat: „Urât-am, dispreţuit-am prăznuirile voastre şi nu simt nici o plăcere pentru sărbătorile voastre.... Şi judecata se va năpusti ca apa ,Şi dreptatea ca un şuvoi furios”. Se observă că Dumnezeu respinge formele de evlavie religioasă afișate de lideri care manipulează economia în detrimentul celor săraci.
FOTO: Pictură în nuanțe întunecate, înfățișându-l pe profetul Natan – un bărbat cu barbă și veșminte lungi – arătând spre Regele David, așezat pe Tronul său și purtând, de asemenea, veșminte lungi. "Profetul Natan îl mustră pe regele David", de Eugene Siberdt. Sursa: Wikimedia Commons, domeniu public.
Din aceste motive, viziunea biblică punea accent pe formarea unui individ a cărui loialitate supremă era îndreptată către o lege morală cosmică. Acest lucru a impus, uneori, ca indivizii să ia atitudine împotriva Statului, subminând imunitatea de care se bucurau regele și elita. Când profetul Natan l-a confruntat pe Regele David cu privire la corupția și abuzul său de putere, spunându-i: Tu ești omul acela! (Cartea a doua a Regilor 12), el a pledat pentru o justiție egală, bazată pe un standard unic.
<<Atunci a trimis Domnul pe Natan proorocul la David şi a venit acela la el şi i-a zis: "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac. Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte, iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică.
Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".
Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a zis către Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte; pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă".
Atunci Natan a zis către David: "Tu eşti omul care a făcut aceasta. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel şi Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul, ți-am dat casa domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău; ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.
Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.
Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi fie nevastă. Aşa zice Domnul: Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa ta şi voi lua pe femeile tale înaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău şi se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui acestuia. Tu ai făcut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot Israelul şi înaintea soarelui".>>
Codurile juridice din Biblia ebraică au anulat, de asemenea, distincțiile dintre clasele sociale în ceea ce privește justiția civilă. Spre deosebire de Codul lui Hammurabi, care prevedea pedepse diferite în funcție de statutul victimei – aristocrat sau om de rând – Biblia ebraică impunea un standard egal pentru toți. Leviticul 24:22 precizează explicit:„Aceeaşi judecată să aveţi şi pentru străin şi pentru băştinaş, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
Biblia ebraică consemnează, de asemenea, cazuri în care anumiți indivizi au încălcat în mod deliberat legi nedrepte, impuse de regi pământeni – un act cunoscut drept nesupunere civică. Când moașele evreice Șifra și Pua au refuzat ordinul lui Faraon de a-i ucide pe pruncii de parte bărbătească, au făcut acest lucru deoarece „s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului” (Exodul 1:17). În mod similar, părinții lui Moise, Amram și Iochebed, au încălcat acest decret imperial, ascunzându-și copilul timp de mai multe luni (Exodul 2). Astfel de texte descurajează supunerea oarbă față de autoritatea civilă, mai ales atunci când ordinele aduc atingere demnității umane.
În ansamblu, Biblia ebraică conturează principii referitoare la ceea ce înseamnă a fi „cetățean” sau membru al comunității de legământ: Dumnezeu încheie un legământ cu întreaga adunare — bărbați, femei, copii și chiar străini stabiliți în mijlocul lor (Deuteronomul 31:12).
"Să aduni poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi pe străinii tăi care se vor afla în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe şi ca să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru şi ca să se silească să împlinească toate cuvintele legii acesteia."
Indiferent de forma specifică de guvernare, legământul transforma oamenii în membri activi ai unei comunități morale mai largi, ghidată de principiile dreptății divine (care, la rândul ei, este inseparabilă de dreptatea socială).
Biblia ebraică a dezvoltat concepte revoluționare în gândirea civică: demnitatea fiecărei persoane, responsabilitatea conducătorilor, datoria de a spune adevărul în fața puterii și o comunitate care caută divinul susținând umanitatea altora. Având în vedere aceste puncte, conștientizarea civică supremă nu ar trebui să fie cât de des câștigă „partea” ta, ci cât de complet te poți vedea în cei cu care nu ești de acord și să lucrezi spre dreptate. Cetățenia adevărată, sugerează Biblia ebraică, implică un angajament comun de a ne asigura că nimeni nu este zdrobit de stat și nici exilat de empatia noastră. Responsabilitatea umană este să avem grijă unii de alții și să ne vedem ca semeni care au fost – sau ar putea fi din nou – „sclavi în Egipt”.
Autor: Lauren K. McCormick (editor asistent la Biblical Archaeology Review și specialist în religiile antice din Orientul Apropiat, cultura vizuală și Biblie. Deține diplome în religie de la Universitatea Syracuse, Universitatea Duke, Universitatea New York și Universitatea Rutgers și a absolvit o bursă postdoctorală în religie și conversație publică la Universitatea Princeton).
Adaptare, traducere și adăugiri: Lăcașuri Ortodoxe
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna noiembrie 2026.
