Despre – Marsul esuat pentru Viata
Sa luam ultima dintre manifestarile publice din Constanta si din Romania. A avut loc Marsul pentru Viata. O actiune ce isi dorea si isi doreste sa lupte fatis, impotriva avortului.
Avortul! Da! Cea mai abominabila modalitate de a ucide. Abominabila, pentru ca este facuta cu acest scop direct si, mai rau, asupra unui suflet, a unui trup care nu se poate apara. Suna mai mult a executie, decat a crima. Crima poate fi si contextuala, pe cand executia, nu. Cei care ideamna, ajuta sau sustin avortul sunt de asemeni ucigasilor.
La un post TV, a aparut o cetateana care sustinea, plina de damful libertatii totale, ca avortul reprezinta un drept inalienabil, pentru ca – zicea ea – fiecare femeie este stapana pe propriul ei corp. Nefericita! Nu a inteles niciodata ca acel corp, pe care se crede stapana, este un DAR pe care l-a primit spre grija si sustinere, nu spre distrugere. Si, sa spunem prin absurd ca ar fi… ca ea. Ca fiecare dintre femei ar fi stapana pe propriul sau corp. Atunci, cu pruncul din tine, pe care nu singura l-ai facut, ce ai? El nu este acolo pentru ca tu te… divizi. El este acolo pentru ca Dumnezeu o ingaduie.
Nefericitele! Habar nu au pe ce lume traiesc! Uciderea a devenit un drept! Ce intuneric le misca sufletele goale? E placut amorul, dar este grea raspunderea! Mai bine crestem caini si pisici, dar nu suntem capabili sa intelegem sacrificiul de MAMA. Diavolul este ucigas de oameni.
Totusi, alte ganduri sunt cele care ma intristeaza, alaturi uciderea pruncilor: NEPASAREA!
Cum vine asta, fratilor!? Au iesit ei ortodocsii nostri dragi in strada, cu zecile de mii, pentru Roasia Montana si, cand a venit vorba sa iasa la Marsul pentru Viata… PENTRU VIATA, Dumnezeule!! – au iesit doar cateva sute.
Asta-i Romania ortodoxa, catolica sau protestanta? Asta-i Romania CRESTINA? Adica, pentru blana ursului din padure ne batem cu jandarmii, iesim duminca de duminica, marsaluim strigand lozinci puerile si cand vine vorba sa strigam: STOP UCIDEREA DE PRUNCI!… Ce facem? NIMIC!
Suntem patetici!
Ne hranim cu himere patriotice si religioase. Ne cocotam pe o istorie de care, in multe cazuri, nu suntem demni. Ne laudam cu 2000 de ani de Crestinism apostolic si, cand vine vorba sa aparam VIATA, stam pe coada. Crede, cineva, ca se poate ajunge mai jos?
Spuneam cuiva, saptamana trecuta, ca, daca Romania este Gradina Maicii Domnului, ar trebui ca la acest Mars sa iasa macar jumatate din locuitorii ei. Unde au fost? Acasa, la hypermarket, la targuri, prin baruri, parcuri sau au dormit. De fapt, asta cu dormitul ne este specifica.
Ne bucuram ca Biserica a crescut in sondaje cu 0,3%!
Mai mult, se afirma ca, in duminci si sarbatori, bisericile sunt ticsite de lume. Atunci, toata ticseala aia de crestini unde a fost? Pe unde le umbla picioarele, de nu au venit ei, evlaviosii, la Marsul pentru VIATA? Vorbim despre credinta? Ne mai miram ca trag in noi din toate directiile, ateii si secularistii. Pai, daca noi le dam munitia…
Ia sa fi iesit in strada, pentru Viata, 10.000 de oameni, in toate marile orase ale Romaniei. Atunci, da! Asta da GLAS! Asta da Ortodoxie. Dar asa…
Nu mai vreau sa scriu. Ma opresc aici! Cu toate ca ar fi inca multe de spus, nu vreau sa se creada, de catre cineva, ca imi place sa arunc cu noroi. Pot spune ca, chiar deloc. Dar, SUFAR. Ma doare visceral, cand vad ca ne place siropul acesta, diluat, interpretat drept credinta. Ma doare goana nebuna dupa ziduri, si indepartarea de oameni.
Nu stiu, dar sper ca cele scrise cu multa emotie si intristare, isi vor gasi ecou in inimile unora dintre voi. Vreau sa vad si ALTCEVA decat ce vad acum. Vreau sa vad aievea un colt de Gradina a Maicii Domnului, verde si plina de flori, in care cei pusi sa o ingrijeasca, o fac din dragoste fata de Stapanul acesteia.
