Arhiepiscopul Ciprului: sancțiuni similare celor impuse Rusiei, ar trebui aplicate și Turciei

Interviu cu Arhiepiscopul Ciprului, despre Ortodoxia la nivel mondial și în Cipru. acordat publicației Ethnikos Kirikas

De Theodoros Kalmoukos

Preafericitul Arhiepiscop Gheorghe al Noii Iustiniane și al întregului Cipru, într-un interviu acordat publicației „National Herald”, a discutat despre necesitatea unității în cadrul Bisericii Ortodoxe la nivel mondial și a explicat situația actuală privind problema cipriotă, precum și pericolele reprezentate de Turcia.

„E.K.”: Preafericirea Voastră, care este opinia Dumneavoastră cu privire la Biserica Ortodoxă la nivel mondial?

Arhiepiscopul Gheorghe: În general, traversăm o perioadă dificilă – parțial din cauza dezbinării care, din păcate, există în interiorul Ortodoxiei, avându-și rădăcinile în politica Rusiei de a ne respinge pe noi, precum și Patriarhia Ecumenică și Bisericile Greciei și Alexandriei. Cu toate acestea, nu trebuie să ne descurajăm. Trebuie să lucrăm la restabilirea armoniei, pentru a putea transmite mesajul nostru unei lumi amenințate nu de creștini, ci de alte religii și de indiferență. Creștinii trebuie să arate ceea ce au în comun; cu atât mai mult, creștinii ortodocși trebuie să vorbească într-un singur glas.

„E.K.”: Dar cum s-ar putea realiza acest lucru? Recent, Mitropolitul de Corfu a luat o inițiativă, ducând mâna Sfântului Spiridon în Rusia. Credeți că astfel de gesturi ar putea contribui la reîncălzirea inimilor Întâistătătorilor?

Arhiepiscopul Gheorghe: Dacă un astfel de demers a fost într-adevăr făcut, este ceva ce ar trebui repetat. Nu sunt sigur dacă el a luat acea inițiativă specifică sau dacă a fost în vizită pur și simplu la invitația Patriarhiei Moscovei. Consider că astfel de gesturi ar trebui să existe. Din partea noastră – deși poate nu suntem recunoscuți oficial – ori de câte ori are loc un eveniment deosebit de dificil, cum ar fi un incendiu sau o altă tragedie, trimitem o scrisoare de condoleanțe Patriarhiei; căci suntem frați și, poate, la un moment dat, acest lucru ar putea ajuta la spargerea gheții.

„E.K.”: Care este situația Bisericii Ciprului?
Arhiepiscopul Gheorghe: Cred că a depășit o perioadă dificilă legată de Mitropolia Pafosului; A fost numit un nou Mitropolit al Pafosului, iar lucrurile revin la cursul lor normal. Există unii oameni — foarte puțini — care au fost induși în eroare de cei ce văd erezii și probleme peste tot și care susțin că doar ei „drept-împart cuvântul adevărului”; ei resping orice Episcop, orice Arhiepiscop și orice Patriarh. Cred, totuși, că numărul lor scade treptat. În Cipru, acest fenomen a fost importat — nu a apărut local; a venit din Salonic, din anumite cercuri de acolo.

„E.K.”: Cum priviți fenomenul *gherontismos* [o fixare excesivă, adesea nesănătoasă, asupra unor „stareți” sau îndrumători duhovnicești] — care a devenit răspândit în Grecia și, într-o oarecare măsură, în Cipru — caracterizat printr-o obsesie pentru profeții, ghicirea viitorului, etalarea constantă a Icoanelor și a sfintelor moaște, precum și alte practici similare?

Arhiepiscopul Gheorghe: Aceasta reprezintă o regresie față de credința adevărată pe care ar trebui să o avem. Astăzi, figuri precum Sfinții Ierarhi Hrisostom, Vasile și Grigorie au fost uitate, fiind înlocuite de noi „stareți” care oferă profeții și le spun oamenilor exact ceea ce aceștia doresc să audă, dar care nu au capacitatea de a-i conduce spre ceva cu adevărat duhovnicesc. Este, de asemenea, responsabilitatea noastră să oferim credincioșilor o îndrumare corectă.

„E.K.”: Au trecut deja patru ani de când ați preluat conducerea Bisericii Ciprului. Ați conștientizat pe deplin acest lucru, precum și succesiunea evenimentelor — bisericești, sociale și internaționale — care au marcat acești ultimi patru ani?
Arhiepiscopul Gheorghe: Aceasta este o instituție care trebuie să aibă întotdeauna un conducător. Evenimentele vin și trec, iar persoanele care ocupă această funcție trec și ele; ceea ce contează este ca, atunci când aceste evenimente se desfășoară, noi — în măsura posibilităților noastre — să fim capabili să oferim răspunsul potrivit. Ne străduim, pe cât ne stă în putință, să abordăm evenimentele care au un impact direct asupra cauzei noastre naționale — căci evoluțiile din regiunea noastră, și, de fapt, din întreaga lume, afectează inevitabil cauza noastră națională. În timp ce un război în Orientul Mijlociu s-ar putea să nu afecteze Suedia, noi suntem afectați în mod direct; Ne confruntăm cu riscul de a nu mai putea rămâne în patria noastră – riscul strămutării. De aceea, elenismul – în Grecia, în Cipru și în diaspora – trebuie, cu orice preț, să-și mobilizeze toate forțele. Trebuie să rămânem uniți, ca un singur pumn strâns, pentru a ne susține revendicările legitime. Trebuie să supraviețuim pe acest pământ – un pământ pe care locuim de treizeci și cinci de secole – indiferent cât de dificile ar fi circumstanțele sau cât de provocatoare ar fi evenimentele cu care ne confruntăm zi de zi. 

„E.K.”: Preafericirea Voastră, care sunt unele dintre cele mai presante chestiuni – preocupările care apasă cel mai greu asupra gândurilor Voastre – în timp ce continuați lupta legată de Ciprul de astăzi?

Arhiepiscopul Gheorghe: În primul rând, observ că turcii nu fac absolut nicio concesie. Ei au un obiectiv fix, care se manifestă prin recuperarea Ciprului; urmăresc să preia controlul asupra insulei, prin diverse mijloace – inclusiv prin politica de colonizare, care, din păcate, continuă. În prezent, în teritoriile ocupate există mai mulți locuitori decât ciprioți greci în zonele libere din sud. Aceasta înseamnă că, dacă, la un moment dat, interesele puterilor străine se aliniază mai bine cu interesele Turciei — iar acestea ajung să îi recunoască pe acești oameni drept locuitori legitimi ai teritoriului — turcii vor pleda pentru un stat unificat prin intermediul unui referendum; și, întrucât vor constitui majoritatea, vor reuși să realizeze unirea cu Turcia.

Un alt scenariu apare ori de câte ori se așază la masa negocierilor, impunând desființarea Republicii Cipru drept condiție. Republica Cipru este ultima noastră linie de apărare; ea este cea care ne susține pe acest pământ. Oricât de slabi am fi, păstrăm capacitatea de a convoca Consiliul de Securitate al ONU, Adunarea Generală a ONU și diverse instituții europene. 

Dacă am fi convinși să desființăm Republica Cipru și să înființăm un nou stat — compus, teoretic, din două entități constitutive, una turcă și una greacă — turcii ar provoca, inevitabil, o criză. Într-o astfel de situație, apelul către Națiunile Unite sau către Europa ar necesita consimțământul turcilor — un consimțământ pe care, cu siguranță, nu l-am obține. Nemaifiind un stat, ci doar o „comunitate”, am rămâne la mila turcilor — o situație pe care trebuie să o evităm cu orice preț. 

Iată de ce circumstanțele sunt atât de dificile; este imperativ ca întreaga lume elenă să valorifice drepturile pe care le deținem în virtutea apartenenței noastre la Uniunea Europeană. În calitate de două state membre — Grecia și Cipru — am putea, folosindu-ne de dreptul de veto de care dispunem, să susținem că, din moment ce au fost impuse anumite sancțiuni Rusiei pentru invadarea Ucrainei, sancțiuni similare ar trebui aplicate și Turciei; din păcate, însă, noi nu solicităm acest lucru.

Sursa: Εθνικός Κήρυξ (ekirikas.com)

NOI FILE DE LETOPISEȚ - 2 noiembrie 2026 - Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe