Chimistii ii ajuta pe arheologi sa probeze adevarurile istorice biblice (TEL MEGIDDO –
Fabulos, altadata loc al unor batalii biblice si al palatelor spectaculoase, astazi Tel Meghido este o movila de nisip, cu vedere spre valea lui Israel, Izreel. Locul este reprezentat acum, de asemenea, de una dintre cele mai aprinse dezbateri din arheologie – o controversa asupra adevarului istoric al Bibliei privind intaiul Regat Unit al lui Israel.
©traducere si redactare pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin
Se spune ca vechiul Megiddo ar fi fost un centru cheie administrativ si militar in regatul condus de regele David si de fiul sau Solomon, in secolele al XI-XII inainte de Hristos. Numai ca, naratiunea biblica este contestata de catre arheologi. Astfel, Israel Finkelstein de la Universitatea Tel Aviv considera ca David si Solomon nu ar fi condus un imperiu al Epocii Fierului. in schimb, el sugereaza ca David si Solomon au condus o mica si nu foarte influenta imparatie, iar Megiddo i s-a alaturat dupa aproape un secol de la divizarea Regatului Unit.
Dovezi importante legate de aceasta dezbatere au fost descoperite printr-o colaborare unica intre arheologi si oamenii de stiinte ale naturii, care lucreaza umar la umar in Tel Meghido si in alte cateva sit-uri importante israeliene. "in trecut, de prea multe ori arheologii si oamenii de stiinta lucrau impreuna, insa pe fronturi paralele", spune arheologul Aren Maeir de la Universitatea Bar-Ilan din Ramat Gan, Israel. Putea dura luni sau chiar ani pana cand descoperirile erau trimise la laborator, spune el, si la fel de mult timp pana cand rezultatele se intorceau.
Proiectul Tel Meghido este diferit. Chimistii alcatuiesc jumatate din cei 24 de sapatori ai echipei conduse de Finkelstein si Steve Weiner, un biolog specializat pe structura tesuturilor mineralizate, director al Centrului pentru ?tiinte Arheologice in cadrului Institutului Weizmann din Rehovot, Israel. Finantata de Consiliul European de Cercetare, cu o suma de 3 milioane euro, de peste 5 ani, perechea trage speranta ca munca lor la Tel Meghido va insemna un model si pentru alte sit-uri, de colaborare stransa, urmand sa devina ceva normal pentru arheologie.
Ran Boytner de la Universitatea din California, Los Angeles, un arheolog care lucreaza in America de Sud, spune: "Pe langa o miniaturizare a instrumentelor analitice si o scadere a costurilor, se observa si o renastere a interesului pentru arheologie, mai ales printre oamenii de stiinta care sunt nerabdatori sa iasa din laborator".
Arheologii sunt instruiti sa isi foloseasca propriii ochi pentru a identifica un strat – fiecare strat de pamant reprezentand o anumita perioada de locuire. O banda neagra, de exemplu, un strat incendiat (ars) – poate fi dovada unei vetre sau a devastarii unui oras, in functie de dimensiunea sa. Artefactele si ceramica incorporate in straturi pot servi de asemenea ca markeri pentru definirea si datarea acestora. Dar analizele chimice pot adauga mai multe detalii acestei imagini.
"Analiza chimica poate face distinctii intre straturile de sol care arata identic cu ochiul liber".
Cand “Nature” a vizitat Tel Megiddo, in octombrie 2010, excavatoristii lucrau cu perii, pensete si lingurite pentru a aduna probe de sedimente in flacoane mici din plastic, urmand sa le supuna analizei cu un spectrometru in infrarosu, instalat pe o masa plianta la marginea sit-ului. Indiciile chimice oferite de spectrometru asigura o imagine imediata legata de sapaturi si de colectarea unor mostre suplimentare.
Analiza chimica poate distinge intre straturile de sol care arata identic la o bservarea cu ochiul liber, explica Weiner. intr-un articol publicat in luna noiembrie 2010, de exemplu, el si colegii sai aratau cum spectrometria in infrarosu poate dezvalui originile distinctive ale straturilor aparent identice de calcit, o forma de carbonat de calciu. Lemnul ars la peste 500° C produce calcitul, altfel un mineral care se poate obtine, de asemenea, din calcar stins pentru varul de constructii, care se gaseste in sol si e folosit pentru a construi caramizi din pamant. Fiecare tip de calcit are o semnatura distincta in infrarosu, furnizand informatii care sa ii ajute pe arheologi sa distinga intre o podea, un perete sau un cuptor.
intr-o alta parte a sit-ului Tel Megiddo, Weiner mai puncteaza si existenta unui strat bogat intr-o forma de siliciu (SiO2), atrasa in, si in jurul, celulelor din plante. Aceste straturi de "phytolith" marcheaza locurile in care vegetatia a crescut sau a fost depozitata. Weiner si echipa sa au calculat ca stratul de acum, de doar 3-5 centimetri grosime, a masurat initial un metru adancime. Prima ipoteza, pe baza constatarilor similare din alte locatii, a fost ca zona era utilizata ca grajd pentru animale. insa, analiza straturilor de phytolith a aratat ca era vorba de o zona cu ierburi domestice. intrucat balegarul animalelor erbivore ar fi trebuit sa contina si un procent ridicat de plante salbatice, analiza straturilor de phytolith a demonstrat clar ca locul nu era un grajd ci un siloz in care erau depozitate nutreturi sau cereale pentru animale.
Expertii in datare cu radiocarbon, care de obicei se ascundeau in propriile laboratoare, au, de asemenea, mainile murdare. Elisabetta Boaretto, un fizician nuclear de la Institutul Weizmann, participa regulat la sapaturi, aceasta putand fi vazuta cu probele pe maini si genunchi. "Eu sunt una dintre putinele, daca nu singura, din domeniul meu, care sapa gropi", spune ea. "Dar este esential".
in timp ce sapa in zona de sud-est a Tel Megiddo, studentul doctorand al lui Boaretto, din Philadelphia, Michael Toffolo, a descoperit un vas de stocare, din ceramica, plin cu boabe de grau. Dupa o atenta fotografiere, si notand contextul in care a fost gasit, el a luat putin miez intr-un flacon, astfel incat sa poata fi trimis in strainatate pentru o instalatie de datare cu accelerator de particule. Boaretto doreste si ea, in prezent, sa achizitioneze un accelerator de particule, pentru laboratorul ei din Weizmann. Aparatura, costand undeva la aproximativ 2 milioane dolari, ar trebui sa fie gata de munca pentru datarea cu radiocarbon in 12-18 luni. Avand un accelerator in apropiere de sit, excavarea va fi ajutata sa produca rezultate mult mai rapid, spune Boaretto, iar echipa ei va fi capabila sa supravegheze probele din fiecare etapa a sapaturilor, in accelerator, prevenind si contaminarea care ar putea pune la indoiala orice analiza.
Boaretto explica faptul ca ea se afla pe acest sit, deoarece cunoasterea locului din care au venit probele este cheia obtinerii unei datari mai precise. De exemplu, boabele de grau si bucatile de carbune sunt adesea folosite pentru a data cioburile de ceramica gasite in acelasi loc. Dar, fara a vedea stratigrafia (dispunerea straturilor de sol), este extrem de usor sa ratezi faptul ca boabele sau bucatile de lemn ars gasite intr-un strat special isi au de fapt originea in alta parte, nepotrivindu-se cu probele vecine.
Oamenii de stiinta care se afla pe sit ii pot ajuta pe arheologi sa ia decizii mai rapid despre locul in care trebuie sa excaveze si despre ce probe sa colecteze si, in cele din urma, randamentul analizelor este sporit. "Oamenii de stiinta aflati pe sit pun altfel de intrebari decat arheologii", afirma arheologul Joseph Maran din Universitatea Heidelberg, Germania, care se specializeaza in sit-uri antice grecesti.
Maran spune ca practica de a avea oameni de stiinta alaturi de arheologi, in excavare, este, din cunostintele sale, un fenomen unic israelian.
La inceputul anului 2010, Weiner a publicat o carte, “Microarheologia: Dincolo de inregistrarile Arheologice Vizibile”, despre colaborarea dintre arheologie si stiintele analitice, care, spera el, va inspira si alte sapaturi.
in trecut, putini oameni de stiinta au fost dispusi sa-si petreaca o mare parte din timp in sit-uri, spune Weiner. Cheia acestei colaborari, spune el, este "sa potrivesti instrumentele analitice corecte pentru provocarea dezvaluirii inregistrarilor microscopice, fara sa incetinesti prea mult excavarea".
articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 51/2011
