Rowan Williams povesteste despre cum l-a ajutat Budismul sa se roage
Fostul Arhiepiscopul anglican de Canterbury, Lord Williams, a dezvăluit că petrece până la 40 de minute pe zi, ghemuit și repetand o rugăciune ortodoxă, în timp ce efectuează exerciții de respirație, ca parte dintr-o rutina influențată de budism.
El mai efectueaza, de asemenea, încet și în mod repetat, metanii, ca parte a unui intens ritual de dimineata, de meditație in tacere și rugăciune.
Fostul Arhiepiscop a vorbit despre o parte din devoțiunile sale cu caracter personal, într-un articol pentru New Statesman, explicand puterea ritualului religios într-o lume tot mai seculară.
Williams a discutat despre modul în care, în tinerețe, si-a dorit sa devina călugăr și sa adere la Biserica Ortodoxă. El a explicat că se inspiră din practica de zi cu zi, comuna, atât a Bisericii Ortodoxe Greci cat si Ruse, meditand în timp ce recită în mod repetat “Rugaciunea lui Iisus”, spunand: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”.
“De-a lungul anilor, expunerea tot mai mare și angajamentul in lumea budista, în special, m-au făcut sa aflu despre practici nu prea deosebite de “Rugaciunea lui Iisus”, și am capatat o disciplina care imi impune mai mult liniștea și concentrarea fizica, decat implica rugăciunea”, a explicat el
“Mersul pe jos in meditație, coordonarea fiecarui pas cu respirația, este ceva ce am găsit tot mai important, ca pregătire pentru un timp mai lung de tăcere”.
“Deci: ritualul obișnuit de începerere a unei noi zile, este o meditație mergand pe jos, scurta, sau, uneori, câteva metanii lente, înainte de a sta ghemuit pentru 30 sau 40 de minute (cu un scaun mic sprijinindu-mi coapsele și reducand greutatea de pe partea inferioara a picioarelor), cu “Rugăciunea lui Iisus”: repetata (de obicei, în tăcere), cu cuvintele urmand respiratia, lăsând un moment între repetiții, pentru a observa bataile inimii, care se vor reduce în mod constant pe parcursul perioadei”.
Departe de a fi o “invocare magică”, el a explicat că aceasta il ajută să se detașeze de “imaginile care il distrag si de gandurile care il ratacesc”, imaginând corpul uman ca și cum ar fi o “pestera”, traversata de respiratie.
“Dacă vrei să vorbești teologic despre asta, exista un moment când devii conștient de corpul tau, ca fiind pur și simplu un loc în care viața exista și unde, prin urmare, Dumnezeu exista: o viață trăită în tine”, a adaugat el.
El a continuat să explice că, cei care efectuează astfel de ritualuri, în mod regulat, ar putea ajunge la “stadii avansate” și să devină conștienți de o “lumină interioară neîntrerupta”.
