Depresie, Deznadejde si Disperare. Tipuri, cauze si vindecare

Traducere si adaptare, dupa “Episcopul Arsenie (Jadanovsky) – Cum sa depasim deznadejdea”: pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de KSLCatalin.

Deznădejdea izvorăște din diverse surse, în primul rând din neputinte fizice. În acest caz, deznădejdea este suprimată de inspirația spirituală, de interesele duhovnicesti. Spiritul este dispus, dar carnea este neputincioasă, se spune în Scriptură. Sfântul Apostol Pavel a fost cuprins de o infirmitate fizică: i-a fost dat un ghimpe in trup, spune el, ca “să mă bată peste obraz” (II Corinteni 12:07). Sfântul Ioan Gură de Aur primeste si el “un țepuș în carne”, însemnand o durere severa de cap. Cu toate acestea, același Apostol Pavel mărturisește: “când sunt slab, atunci sunt tare”. (II Cor. 12:10), pentru că el a fost prins în întregime în slujirea Domnului. Slăbiciunile noastre trupești și disperarea rezultata, pot fi depășite doar prin intarirea harului lui Dumnezeu.

Deznădejdea poate proveni, de asemenea, de la o diminuare a puterilor sufletului, de la pierderea credinței, de la căderi morale, de la păcătoșenia noastră. Sfatul, în astfel de cazuri, este: sa inlocuiti necredința, cu credința fermă în Domnul, sa schimbati căile voastre rele, cu caile bune, sa munciti pentru a fi reinnoiti moral, plini de energie spirituala și născuti din nou; sa va pocăiti și să va împărtășiti cu Sfintele Taine ale lui Hristos și sa distrugeti deznădejdea. In ce priveste acest al doilea tip de descurajare, ea poate fi mentionata ca aparand in cazuri de durere, boli și nenorociri. Aici, de asemenea, se pot remarca credința insuficientă în Domnul și in providenta Sa, dar și un atașament excesiv fata de lucrurile pământești.

Mai există încă un alt tip de deznădejde, una care ii afecteaza pe oamenii care au probleme cu păcatul carnal. Aici, deznădejdea este înrădăcinată, pe de o parte, într-o stare bolnăvicioasă, în slăbiciunea fizică, iar pe de altă parte, în slabiciunea duhovniceasca, în vidul spiritual. Remediul pentru acest tip de deznădejde se află, parțial, în întărirea fizică a organismului. Cu toate acestea, acest tip de deznădejde este foarte persistent și se poate transforma într-o stare cronica. Acest lucru este, fără îndoială, datorat faptului că toate cauzele care stau la baza lui au dezordonat întreg psihicul nostru: ingreuneaza memoria și slăbeste voința. Din acest motiv, trebuie să ne incredem, in mare parte, in puterea atot-vindecatoare a lui Dumnezeu, pentru ca El Singur este capabil sa restabileasca puterea noastra spirituală și fizică.

In plus, deznădejdea poate fi, de asemenea, un fel de incercare, pe care o primim pe drumul nostru catre Domnul. În viața spirituală, acest tip de deznădejde este destul de comună. Aici, explica sfintii asceți, Harul lui Dumnezeu se ascunde pentru un timp, în scopul instruirii unei persoane, pentru a fi intarite forțele sale duhovnicesti și, în același timp, pentru a o obliga să-L caute pe Domnul cu mai mult zel și să-L iubeasca mai mult, cu ardoare, pentru ca numai în El sunt pacea și adevărata fericire. Acest tip de deznădejde este depășită cu ajutorul luptei interioare. Persoana trebuie să lupte împotriva deznădejdii, sa o indeparteze, sa nu cedeze; trebuie să se roage, sa se oblige dacă este necesar, pentru că deznădejdea înăbușă orice dorință de rugăciune; trebuie sa ne rugam Domnului să alunge de la noi deznădejdea, la toti sfintii îngeri, cum ne rugam in Rugăciune a patra, înainte de culcare, a Sfântului Macarie cel Mare. Acest tip de deznădejde afectează oamenii care nu sunt fundamentati ferm în viața spirituală. Cu toate acestea, ii mai loveste, de asemenea, si pe cei renumiti pentru experiența lor duhovnicească, atunci când sunt cuceriti de un spirit al vanitatii și mândriei spirituale – de care Dumnezeu să ne protejeze! În astfel de cazuri, deznădejdea nu este atât de mult o formă de incercare, fiindca este o formă de pedeapsă din partea lui Dumnezeu, și de multe ori această deznădejde duce la consecințe grave: la o sinucidere, care inseamna o distantare totala si completa de Domnul, în disperare. Cu toate acestea, în toate tipurile de deznădejde, doctorul nostru ramane Domnul, și sa intelegeti acest lucru, pentru că Domnul este linistea noastra, bucuria noastră și mângâierea noastră.

Nimeni nu trebuie să întârzie în lupta împotriva deznădejdii, pentru ca următorul pas după deznădejde, este disperarea – care duce la pierzare. Disperarea și depresia (melancolia) care ne viziteaza din când în când, sunt precursori ai nepasarii care va apărea în vremurile de pe urmă; așa cum se spune în Cuvântul lui Dumnezeu, cand va fi mare necaz, cum n-a mai fost de la începutul lumii. Acum, imaginați-vă, doar, starea spirituală a oamenilor din vremurile de pe urmă!

Traducere dupa cartea “Svete Tikhi” – retipărita in Blagovestnik, San Francisco, august-septembrie 1997: pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de KSLCatalin.