publicat în: Arhivă

In aceasta duminica: Sfintii Mucenici Epictet si Astion (3)

Pentru partea a II-a a documentarului, dati click AICI.

DOCUMENTE Lacasuri Ortodoxe (3): DESPRE SFINTII MARTIRI EPICTET SI ASTION, DIN HALMYRIS (conf. "Actului Martiric")

In dimineata zilei urmatoare, Latronianus a poruncit sa se pregateasca un loc de judecata In mijlocul cetatii, iar "crainicii sa cheme cu mare strigat multimea poporului la o priveliste atat de blestemata si de Inspaimantatoare". Si, venind Latronianus la scaunul de judecata, abia putea sa-i priveasca, pentru ca fetele lor straluceau ca soarele, fiind luminate de harul Domnului.

©Informeaza pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin


Intrebandu-i de numele si tara lor, ei au raspuns asa cum s-au Inteles, dar au facut, In mai multe randuri, si o noua marturisire de credinta: "Suntem crestini, o tirane; faca-se voia Dumnezeului nostru cu noi". Au fost dezbracati si biciuiti, sfasiati cu carlige de fier si arsi cu faclii aprinse. Si cu toate acestea, ei "rabdau cu suf let mare aceste schingiuiri", dupa cum spune “Actul martiric”. Unul dintre judecatori, cu numele Vigilantius (Vigilantiu) a fost asa de impresionat in fata atator suferinte si a marturisirii credintei lor, Incat, In a patra zi dupa arestarea lor, a intrat la ei In Inchisoare si a marturisit ca doreste si el sa se numere printre crestini.


Cei doi Intemnitati au fost adusi iarasi In fata lui Latronianus si Intrebati daca s-au hotarat sa aduca jertfe zeilor. Ei au declarat din nou ca sunt si raman crestini. Au urmat chinuri si mai Ingrozitoare, fiind aruncati Intr-un cazan In care s-a turnat smoala si grasime In clocot. Vazand ca toate sunt zadarnice, Latronianus a poruncit sa fie tinuti 30 de zile In Inchisoare, fara mancare si fara apa. Cu toate acestea, nu li s-a Intamplat nimic rau, ci dimpotriva, ei cantau mereu psalmi si se rugau Domnului.

Dupa trecerea celor 30 de zile, preotul Epictet si Astion au fost dusi iarasi In fata lui Latronianus, – care Ii numea "diavoli" – cerandu-le sa aduca jertfa zeilor, cu amenintarea ca, In caz de Impotrivire, vor fi decapitati. Au declarat si acum, cu acelasi curaj, ca sunt crestini si ca au scos din oameni – cu ajutorul lui Hristos – tocmai pe demonii pe care Ii cinsteau ei, paganii. Auzind aceste cuvinte de ocara, Latronianus a poruncit sa li se zdrobeasca fetele cu pietre, apoi sa fie batuti cu vergi de frasin pana cand Isi vor da duhul. Si, pe cand rabdau si aceste noi chinuri, dreptii Epictet si Astion nu ziceau decat cuvintele: "Doamne, Dumnezeul nostru, faca-se voia Ta cu noi". Atunci Latronianus, vazand statornicia lor In credinta, a poruncit sa fie scosi din cetate si sa li se taie capetele cu sabia. Iar ei, pe cand erau dusi, cantau:

"Laudati numele Domnului, laudati slugi pe Domnul" (Psalmul 134, 1), "fiindca s-a facut voia Domnului nostru cu noi In toate".

Ajunsi la locul osandei, mucenicii au rostit o lunga rugaciune, iar multimea care era de fata a raspuns "Amin". La rugamintea lor, calaii au taiat mai Intai capul lui Astion, apoi Epictet s-a asezat peste trupul lui si Indata i s-a taiat si lui capul. Era Intr-o zi de 8 iulie. Epictet avea pe atunci aproape 60 de ani, iar Astion catre 35.

Pe cand cei de fata aduceau slava si cinstire lui Dumnezeu, "deodata trupurile sfintilor martiri s-au facut la vedere albe ca zapada si, datorita prea marii straluciri, pareau ca razele soarelui; toti cei care se stiau ca sunt stapaniti de vreo neputinta, Indata ce din credinta se atingeau de trupurile lor, sau din dragoste fata de Dumnezeu le sarutau, imediat se Indeparta de la ei toata nelinistea si durerea". Iar la apusul soarelui, Vigilantius cu toata casa sa si alti crestini au venit In ascuns si au luat trupurile celor doi martiri si stropindu-le cu mirodenii scumpe si cu smirna, le-au Ingropat Intr-un loc de cinste, cu cantari de psalmi si cu toata evlavia. La mormantul lor s-au petrecut, apoi, "multe semne si minuni, spre lauda numelui lui Hristos". Ucigasul Latronianus a Innebunit chiar a doua zi, Incat cei din jurul lui au fost nevoiti sa-l lege de maini si de picioare si sa-l Inchida, iar dupa doua zile a murit In chinuri cumplite.

“Actul martiric” mai istoriseste ca, pe cand erau chinuiti cei doi marturisitori, a aparut In Halmyris un strain care l-a recunoscut pe Astion In fata scaunului de judecata. A urcat de Indata In corabie si s-a dus pana In orasul In care traiau parintii sai, Alexandru si Marcelina. Le-a povestit toate cele ce a vazut, ca si de credinta cea noua pe care o marturisea cu atata tarie fiul lor. Indata, mama sa a zis ca vrea sa devina si ea crestina si, daca va fi nevoie, va primi si martiriul. Insotiti de trei tineri slujitori, s-au urcat pe o corabie, Indreptandu-se spre "tara scitilor", In cetatea Halmyris.

Dar ei au sosit prea tarziu, abia a treia zi dupa Inmormantarea sfintilor mucenici. Astion i se aratase noaptea In vis lui Vigilantius, rugandu-l sa iasa Intru Intampinarea parintilor sai. Ducandu-se la tarmul marii, i-a si Intalnit acolo si i-a dus la casa lui sa se odihneasca. Apoi Vigilantius, vreme de o saptamana, le-a vorbit despre Invatatura cea noua a lui Iisus Hristos, Cel Caruia fiul lor si batranul preot Epictet, I-au Inchinat si jertfit propria lor viata. Si, dupa ce le-a binevestit lor pe Domnul, un preot cu numele Bonosus, care statea ascuns, "ferindu-se de cruzimea persecutiilor", s-a rugat mult pentru ei, i-a facut "catehumeni". Iar la 40 de zile de la venirea lor In Halmyris, au fost botezati de un episcop cu numele Evangelicus, probabil din orasul Tomis. Acesta a ramas cu ei opt zile, apoi "s-a dus In alta cetate, care era In apropiere". Curand, noii crestini, Alexandru si Marcelina, s-au reIntors In tara lor, luand cu ei pe dreptcredinciosul Vigilantius si pe cinstitul preot Bonosus. A jungand acasa, si-au Impartit toata averea saracilor, asa cum se cadea alesilor lui Dumnezeu.

Pentru noi romanii, “Actul martiric al lui Epictet si Astion” are o mare Insemnatate, fiindca este cea mai veche lucrare scrisa pe teritoriul tarii noastre. Unii carturari socotesc ca Insusi Vigilantius ar fi Intocmit o prima istorisire a patimirii celor doi martiri, pe scurt, iar mai tarziu au fost adaugate alte paragrafe. S-a scris In limba latina, vorbita de stramosii nostri daco-romani.

Sa ne rugam dar, acestor doi mucenici care au suferit pe pamantul tarii noastre, zicand:

"Calcand la pamant dulcetile cele ravnitoare ale celor de jos, v-ati ridicat prin dar catre dumnezeiasca Inaltime a muceniciei, patimitorilor Epictet si Astion, luminatori ai lumii. Pentru aceea, ne rugam sa ne aparati pe noi de Intunericul pacatelor si de boale, rugandu-va Dumnezeului tuturor pentru noi". (o sedealna la mucenici)

Pentru partea a IV-a a documentarului, dati click AICI.


Mult-patimitorilor pentru Hristos, Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, primiti acum aceasta rugaciune de la noi, cei ce plecam genunchii Inaintea sfintei voastre icoane si, precum ati luminat ochii orbilor si ati daruit vindecare slabanogilor, tot asa tamaduiti-ne si pe noi de toata neputinta trupeasca si sufleteasca. Paziti-ne de tot raul cel aducator de moarte trupeasca si sufleteasca si, din tot necazul, grabnic ne izbaviti, pe noi cei ce cinstim pomenirea voastra si marturisim minunile pe care, cu puterea Sfintei Treimi, le savarsiti, celor ce cu credinta, canta Lui Dumnezeu: Aliluia!