Trenul s-a oprit, iar barbatul a luat decizia sa coboare din el…
Trenul a oprit, asa incat Arvinda a luat decizia sa coboare din el… Urma cu ardoare toate învățăturile și respecta toate ritualurile religiei sale, insa problemele din familia lui ajunsesera sa-l lăse fără speranță si bucurie. Apoi, și-a mai pierdut si locul de muncă, asa incat acum era deja somer, de mai mult de un an.
Arvinda călătorea cu trenul, totusi, în fiecare zi. Și, în fiecare zi, avea impresia ca, in momentul in care privea pe fereastra spre cladirea care mereu ii atrasese atentia de-a lungul caii ferate, avand o cruce frumoasa pe ea, inima tulburata i se umplea de pace.
Arvinda chiar se obisnuise sa priveasca aceasta cladire, ori de câte ori călătorea, pentru a putea experimenta sentimentul acela de calm, pe care avea impresia ca nimic altceva nu i-l mai daduse de mult timp.
Într-o vineri, insa, nu s-a mai multumit la a privi cladirea, de pe fereastra, ci curiozitatea, care il mistuise de mai mult timp, l-a facut sa coboare din tren.
Arvinda a intrat în clădire – o clădire a unei biserici – și s-a asezat undeva in spate, avand impresia ca deja patrunde intr-o atmosfera de rugaciune. Era extrem de linistit si, fiind remarcat drept o persoana noua, a fost invitat sa revina intr-o zi de duminica, la slujba.
N-a asteptat prea mult, iar cu două zile mai târziu avea sa viziteze din nou biserica, desi de data aceasta fusese condus aici de un sentiment profund de descurajare si de neincredere. Dar, ca si randul trecut, odata ajuns in interiorul bisericii, a resimtit calmul pe care il cauta. În această duminică, s-a nimerit ca preotul sa citeasca din Evanghelie un mesaj legat de Nasterea Domnului, citându-l pe Sfantul Evanghelist Ioan:
“10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (1:10-12).
Cuvintele preotului l-au umplut pe Arvinda de speranță. Încântat sa discute cu noul “vizitator”, dupa slujba, parintele a comentat putin mesajul biblic, incurajandu-l pe Arvinda pe noua sa cale. Arvinda incepuse deja sa se destainuie, marturisind despre pacea care de fiecare data ii umpluse inima, doar la simpla privire a cladirii, din tren.
Arvinda s-a decis să-l urmeze pe “Acest” Dumnezeu, în toate zilele sale, iar acum soția sa și cei trei copii ai lor, proaspat botezati, merg la biserică regulat și i-au parte chiar si la alte activitati organizate acolo, mai nou lucrand undeva in apropiere.
Aceasta este istoria unei scurte convertiri din zilele noastre, reflectand o rezolvare atat de simpla, a unei probleme si situatii atat de disperate: decizia de a “cobora din tren”, in cautarea pacii si a bucuriei – raportata de undeva din Asia, de publicatia GFA, acolo unde Crestinismul ramane inca o credinta nu foarte cunoscuta.
