Sfântul Nou Mucenic Ioan din Monemvasia
Zi de cinstire aparte: 21 octombrie (+1773)
Sfântul Ioan s-a născut în anul 1758, lângă orașul Monemvasia. Tatăl său era preot din Geraki, iar mama sa provenea din satul vecin, Guves. În Guves a fost rânduit tatăl lui Ioan ca preot, și tot acolo s-a născut și Sfântul Ioan. Încă de mic, Sfântul Ioan a căutat să-și urmeze tatăl, ajutându-l la slujirea în biserică. Era cunoscut pentru purtarea sa exemplară, iar ceilalți copii îl numeau „fiul preotului”.
În anul 1770, oastea albanezului Hagi Osman a înfrânt rezistența grecească; ajungând în Monemvasia, aceștia l-au ucis pe tatăl lui Ioan, iar pe el și pe mama sa i-au luat robi. Au fost duși la Larisa, unde au fost vânduți separat, de două sau trei ori.
După doi ani, au fost cumpărați de același om, un proprietar turc de pământ. Acest turc nu avea copii și, observând calitățile alese ale lui Ioan (era de o inteligență rară pentru vârsta sa, ascultător și harnic), și-a dorit să-l adopte, după ce s-ar fi convertit la islam. În fiecare zi încercau să-l convingă să lepede credința creștină și să devină turc. La început au folosit lingușiri și promisiuni, dar mai apoi au recurs la torturi îngrozitoare, pentru a frânge statornicia lui Ioan (care avea doar 15 ani); el a rămas însă neclintit în credința sa creștină.
Într-o zi, stăpânul său, sătul de încercările zadarnice de a-l converti, l-a dus, cuprins de mânie, în curtea moscheii. Acolo se aflau adunați mulți musulmani care, prin lovituri și amenințări cumplite, îl îndemnau să se convertească și să devină turc. Răspunsul lui Ioan a fost limpede: „Nu sunt turc; sunt creștin și creștin voi muri”.
În plus, turcul și soția sa încercau zilnic, prin vrăji și farmece, să-l facă pe Sfânt să-și piardă mințile, să cedeze poftelor trupești și, în cele din urmă, să devină turc. Însă Ioan a rămas curat, căci harul lui Hristos l-a ocrotit de toate uneltirile cele rele ale soției turcului.
Curând, au sosit cele cincisprezece zile de post dinaintea Adormirii Maicii Domnului. Turcul, văzând că Ioan nu dorește să întrerupă postul, l-a închis într-o șură. L-a ținut acolo pe tot parcursul celor cincisprezece zile, atârnându-l și aprinzând foc în paiele de dedesubt pentru a face fum; totodată, îl lovea cu latul sabiei, încercând în tot acest timp să-l convingă să mănânce bucatele lor spurcate și să încalce postul. Dar Sfântul Ioan nici nu s-a atins de mâncare, ci s-a rugat Maicii Domnului – în cinstea Căreia se ține acest post – cerându-i ajutorul pentru a-l putea păzi, căci prefera mai degrabă să moară decât să-l încalce.
Stăpânul, văzând că acesta rămâne neclintit, l-a lăsat fără hrană câte două sau trei zile la rând. Mama sa, văzându-l slăbit de chinuri și de post, a încercat să-l convingă să cedeze, spunându-i: „Mănâncă aceste bucate, fiule, ca să nu pieri. Dumnezeu și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu te vor ierta, căci nu faci aceasta de bunăvoie, ci din nevoie. Ai milă de mine, de biata ta mamă! Nu muri, lăsându-mă singură în acest ținut străin; căci, avându-te pe tine aici, simt că nu sunt roabă”.
Sfântul Ioan i-a răspuns: „De ce faci asta, mamă, și de ce plângi? De ce nu urmezi pilda Patriarhului Avraam, care, din iubire pentru Dumnezeu, a vrut să-și jertfească singurul fiu? Iar tu, doar plângi și te tângui. Eu sunt fiu de preot și se cuvine să păzesc legile și rânduielile Bisericii noastre, mai cu seamă decât fiii mirenilor; căci, dacă nu păzim lucrurile mici [ale credinței], cum le vom putea păzi pe cele mari?”.
La scurt timp după acest răspuns, turcul, cuprins de furie, l-a înjunghiat în inimă, pe data de 19 octombrie 1773. După două zile, Sfântul Ioan a trecut la cele veșnice, primind cununa muceniciei. Părți din sfintele moaște ale Sfântului Ioan se află la Mânăstirea Zermbița din Sparta, în Biserica „Cei Patruzeci de Mucenici din Sevasta” din Larissa și la Mânăstirea Vulcanu, din Mesinia.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2026.
