De unde, Doamne, acest blestem pe mine?
Când moșii i-au plecat spre veșnicie, un om a dobândit prin moștenire
O moară, un teren și-o brutărie, să fie celor dinainte pomenire.
Trei zile primăvara și trei vara-n glie, cu fiii săi lucra cu bucurie
Și de la moară avea grâu în brutărie, scoțând o pită caldă, aurie.
Și aveau totdeauna pâine-n casă, și pentru ei și pentru necăjiți
Și mai vindeau și celor mai cu stare și în tot satul erau pomeniți.
Dar într-o zi, vecinul mai din vale, mai înstărit și-n vorbe iscusit,
L-a ispitit pe omul nostru care, s-a lăsat imediat ademenit.
"Vai, ce muncești, vecine, păi e bine? Nu vrei să fii mai fericit?
Vinde-mi tu brutăria mie și o să ai mulți bani de cheltuit!"
S-a învoit, zâmbind cu veselie, gândind cu oarece trufie:
"La urma urmei moșii mi-au dat mie!" (prostul de el, uitând de cei ce vor avea să vie).
Și timpul a trecut, s-au dus și banii și oricât a fost el de chibzuit
Și-a plecat capul iarăși la vecinul, să împrumute pâine, de prânzit.
"Să-ți împrumut? Și cum o-napoiezi? Vrei să ajungi să fii dator?
Mai ai o glie și o moară, vinde! Le cumpăr eu, să-ți vin în ajutor."
Și s-a scuzat iarăși față de sine, lăsându-și conștiința iar pustie:
"La urma urmei moșii mi-au dat mie!" (prostul de el uitând de cei ce vor avea să vie).
Iar vremea a trecut, s-au dus și banii, și fiii au plecat de lângă el
Și viața i-a rămas acum pustie și nu-ndrăznea să-L caute pe Dumnezeu.
Și a intrat la altul, în robie, muncind din greu, cu aspră biciuire
Și fiii săi slujeau la domni străini, cu dor mereu și-amară istovire.
"De unde, Doamne, acest blestem pe mine?" s-a întrebat atunci el întristat.
"De la strămoși și cei ce-aveau să vie!" a auzit răspunsul imediat.
"Dă-mi Doamne din nou libertate, dă-mi fiii să-i am iarăși lângă mine,
Să-mi fie toate relele uitate, și să nu uităm că noi Te știm pe Tine!
Și dă-mi putere să muncesc din greu, să pot lua din nou măcar o glie,
Chiar dacă-s mai bătrân, să-ncep din nou, acum am înțeles ce este bine."
"Nu alții m-au furat, ci singur m-am furat pe mine!"
Poemul face partea din volumul "Scrieri nescrise" - Carmen-Ana Ion
