Interviu cu John Kosmas Skinas: „IMAGINI ALE LUI DUMNEZEU: UN GHID ICONOGRAFIC PENTRU COPII”

19 martie 2009

Catholic San Francisco

By S.T. Georgiou, Ph.D.

Ceea ce urmează este un interviu cu autorul unei noi cărţi pentru copii, despre icoanele creştine. John Kosnas Skinas este născut în San Francisco, absolvent al Liceului Arhiepiscopul Riordan şi al şcolii elementare Maica Noastră Mult Ajutătoare din Daly City. El este membru al Bisericii Grec-Ortodoxe.

De ce scrieţi pentru copii?

Pentru că am copii. Alaturi de soţia mea, ei mă fac mai fericit decât am fost vreodată – chiar şi în mijlocul haosului şi al durerii care vin în viaţa noastră în mod inevitabil. În tot ce fac mă gândesc la copiii mei. Ei sunt un dar şi o responsabilitate dată mie de Dumnezeu. Prin ei mă rog să îmi împlinesc vocaţia ca fiinţă umană.

Cum îi pot ajuta icoanele pe copii să îl descopere pe Dumnezeu?

Icoanele ne amintesc de prezenţa lui Dumnezeu. E greu să treci pe lângă o icoană fără să faci măcar semnul crucii sau să trimiţi o scurtă rugăciune către Dumnezeu. În textul pentru icoana care îl reprezintă pe Hristos scoţându-l din apă pe Petru, numesc icoanele drept „păstrătoare de viaţă, ale lui Dumnezeu” deoarece ele ne dau ceva din Dumnezeu, un ceva de care să ne agăţăm când viaţa devine grea. Icoanele, prin faptul că prezintă scene biblice şi din viaţa sfinţilor, ne oferă exemple vizuale despre cum să fim adevăraţi umblători în Hristos.

Care sunt principalele teme ale cărţii?

Icoanele, ca şi sfinţii, fac să strălucească lumina lui Hristos prin ele. Ne indrepteaza dinspre noi înşine spre Dumnezeu. Servesc, de asemenea, ca testament al întrupării. Din moment ce Dumnezeu a devenit o persoană pe care o putem vedea şi atinge, înseamnă că e bine şi drept să facem imagini ale Sale. În acelaşi timp, trebuie să ne amintim că fiecare fiinţă umană este creată după imaginea lui Dumnezeu. Păstrând în minte acest lucru, nu putem face altfel decât să ne comportăm cu oamenii aşa cum ne comportăm cu icoanele: le respectăm, le iubim, le onorăm, îl vedem pe Dumnezeu în ele.

Sunt aşa de multe icoane din care să alegem. De ce aţi ales anumite icoane şi nu altele?

Aceasta a fost una dintre surprizele plăcute pe care le-am avut lucrând la această carte. Ştiam că unele icoane vor intra în carte oricum – Maria cu Pruncul Iisus, Răstignirea pe cruce, imaginea Sfintei Treimi după originalul pictat de Sf. Andrei Rubliov. Apoi editorul a avut diferite sugestii la care nu m-aş fi gândit niciodată, icoane frumoase cu Arca lui Noe şi Hristos umbând pe apă. A trebuit să rescriu textul astfel încât să se potrivească cu noile imagini, dar a meritat tot efortul. Renunţând la unele din viziunile mele de început am ajuns să scriu o carte cu mult mai bună decât ar fi ieşit dacă m-aş fi ocupat singur de ea.

Ce icoană are o semnificaţie specială pentru dumneavoastră?

Bunavestire, căci este din parohia mea – Biserica Sfânta Treime – şi deoarece atunci este momentul în care a avut loc întruparea. Există un profund mesaj în favoarea vieţii aici. Dumnezeu nu a aruncat doar “o pată de ţesut” în pântecele Mariei şi a aşteptat ca acesta să se dezvolte. Dumnezeu, ca răspuns la ascultarea Mariei, s-a pus pe El însuşi acolo; Iisus a fost Om şi Dumnezeu pe deplin încă de la început.

Ce semnificaţie ecumenică are această carte?

Iconografia parcurge întreg drumul înapoi, spre începuturile credinţei, când estul şi vestul erau una. La începutul “Imaginilor lui Dumnezeu” există o fotografie a fiicei mele mai mari ţinând o lumânare în faţa unei icoane din parohia noastră. Acest mozaic bizantin cu numele italian de “Madonna in Trono” a venit de la Muzeul Vaticanului şi a fost creată în trei ani de către un călugăr veneţian. Când icoana a fost instalată oficial, Arhiepiscopul Niederauer l-a însoţit pe Mitropolitul Gherasimos la sfinţirea ei. Restul parohiei noastre este acoperit cu mozaicuri bizantine care au fost executate de o familie catolică din Multepuciano, Italia, sub supravegherea iconografului ortodox Bob Andrews. Aici aveţi exemple ale estului şi vestului lucrând împreună pentru a creea şi aprecia frumuseţea.

Dostoievski spunea că frumuseţea va salva lumea; poate că într-o zi frumuseţea va îndeplini sarcina chiar şi mai înaltă de a aduce bisericile împreună!

S.T.Georgiou predă Ştiinţe umane şi Religii comparate la Colegiul din San Francisco şi la Uniunea Teologică din Berkeley. El este autorul cărţii “Calea vânătorului de vise: lecţii spirituale cu Robert Lax:Poet-Luptător pentru pace-Înţelept” şi “Strada mistică: meditaţii pe o cale spirituală”, ambele publicate de Novalis.

„IMAGINI ALE LUI DUMNEZEU: UN GHID ICONOGRAFIC PENTRU COPII” de John Kosmas Skinas