Bartolomeu I despre Chiara Lubisch (catolica): „Un dar pentru ortodoxie”

Bartolomeu aduce un omagiu fondatoarei Mişcării Focolarelor

ISTANBUL, Turcia, 18 martie 2009

Chiara Lubich, fondator al Mişcării Focolarelor, a fost un dar nu doar pentru Biserica Catolică dar şi pentru creştinii ortodocşi, afirmă Bartolomeu I.

Patriarhul ecumenic al Constantinopolului a spus acest lucru într-o adresă cu ocazia primei aniversări de la trecerea în nefiinţă a fondatoarei, cu care a avut o prietenie de-a lungul a mai multor ani.

Patriarhul a prezentat adresa după slujbele de vecernie din Biserica Panaghia din Belgrad Kapi, Istanbul, la care a participat o delegaţie de la Roma, reprezentând pe Maria Voce, preşedinte al Focolarelor.

„Astăzi nu suntem trişti ci bucuroşi”, a spus Bartolomeu I. A amintit-o pe Lubich cu „forţa dezarmantă şi convingătoare a zâmbetului său”.

El a afirmat că fondatoarea a fost „un dar nu doar pentru Biserica Romană, a cărei devotată şi activă fiică a fost, dar şi pentru Biserica din Constantinopole”.

Patriarhul a continuat: “Precum umila Clara de Assisi, patroana sa încă de la consacrarea din tinereţe, sora noastră nu a încetat să împlinească proiecte ambiţioase în plan umanist. Zi după zi, Chiara a călătorit, cu o credinţă neîncetată, pe cărările marcate pentru ea prin mila Domnului, ca un dar”.

Bartolomeu I a subliniat moştenirea lăsată de Lubich prin mişcarea pe care a fondat-o, afirmând, „ în mijlocul secolului, un grup mic care s-a adunat la Trento, în jurul Chiarei, pentru a ajuta maI multe victime ale celui de-al doilea Război Mondial şi pe săracii oraşului, a lărgit limitele carităţii până într-acolo încât nu au mai existat limite geografice şi nici chiar confesionale.”

Patriarhul a evocat anii în care a studiat la Roma, timp în care a cunoscut-o personal pe Lubich şi mişcarea ei, oameni „caracterizaţi de bucuria de a oferi iubire aproapelui”.

Liderul ortodox a vizitat-o cu scurt timp înainte de moarte pe când Lubich era la spitalul Gemelli din Roma.

Bartolomeu I a încheiat: “În zâmbetul ei luminos noi puteam percepe aşteptările ei, viziunea fericită a liturghiei comune, dobândirea unităţii cu bisericile noastre surori. Această viziune ar trebui să ne ghideze pe toţi în a împlini voia Domnului, iluminând lumea prin fapte bune”.