Crestinismul lui Obama – un instrument politic de reducere la tacere a crestinilor

“Aici, în Statele Unite, unde americanii il aud pe Președinte invocand mereu Creștinismul într-un mod care presupune reducerea la tăcere a creștinilor, mesajul de Paște emis de Primul-Ministru al Marii Britanii, David Cameron, a fost ca un dus racoritor”, afirma intr-un articol recent jurnalistul Raymond Ibrahim.

Printre altele, Cameron a spus “că ar trebui să fim mandri să marturisim: ‘Asta este o țară creștină!’. Da, suntem o națiune care îmbrățișează, salută și acceptă toate credințele, dar suntem încă o țară creștină”.

Contextul declarației lui Cameron, este acela al unei Mari Britanii cu o mare, intoleranta si agresiva populatie musulmana, care din ce în ce mai mult încearcă să-i trateze pe crestinii indigeni din Marea Britanie, in modul in care sunt tratati creștinii indigeni din lume islamică în mod obișnuit, prin subjugare, sclavie, violuri si ucideri.

De fapt, Cameron a atins si fenomenul persecutarii crestinilor în țările musulmane:

“Avem datoria de a vorbi despre persecutarea creștinilor din întreaga lume. Este cu adevărat șocant că, în 2015, există încă creștini amenințati, torturati, chiar ucisi pentru credința lor. Din Egipt pana in Nigeria, Libia, Coreea de Nord. Crestinii din Orientul Mijlociu au fost hăituiti din casele lor, forțati să fugă din sat în sat; mulți dintre ei au fost forțati să renunțe la credința lor sau sa fie uciși cu brutalitate. Pentru toți acei creștini curajoși din Irak și Siria, care practica credinta, noi vom striga: ‘Suntem cu voi!’”.

Se poate spune ca discursul lui Cameron – dupa ce politicile externe ale Marii Britanii, ca si ale Americii, au reusit doar sa exacerbeze situația creștinilor din Orientul Mijlociu – este reconfortant, intrucat aici, în SUA, rareori asa ceva vine de la Președintele Obama.

Pentru Obama – care a fost inregistrat spunand “nu mai suntem o națiune creștină”, ​​care nu tine cont de identitatea islamică a criminalior sau de identitatea creștină a victimelor lor, și care a ignorat o sesiune recenta a ONU privind persecutarea creștinilor – cuvantarea la dejunul oficial ocazionat de Paștile crestinilor suna astfel: “La Paști, eu reflectez asupra faptului că, în calitate de creștin, ar trebui să iubesc. Și trebuie să spun că, uneori, atunci când aud expresii mai puțin iubitoare din partea crestinilor, ma ingrijorez”.

Aceasta declaratie este conforma altor declarații ale sale, anterioare, in care facea apel la americani, in general, si la crestini, in special, să nu judece si, in loc de asta, sa se umple de umilinta. Spre exemplu, în timpul rugăciunii Micului dejun oficial național din luna februarie, după ce Obama a făcut aluzie la atrocitățile comise de către Statul Islamic, printre care decapitări, răstigniri, violuri, sclavie și torutura, a spus:

“Cred că există câteva principii care ne pot ghida, în special pe aceia dintre noi care mărturisesc ca ei cred. Și, în primul rând, ar trebui să începem cu umilința, de bază. Cred că punctul de plecare al credinței, este sa nu fii atat de plin de tine și încrezător că ai dreptate și că Dumnezeu Iti vorbește numai tie, și ca nu le-ar vorbi si altora, că lui Dumnezeu i-ar pasa de tine, si nu si de altii, că într-un fel am fi singurii care detin adevarul”.

Umilința, desigur, este o virtute crestina bine recunoscuta. Este exact opusul mândriei. Dar ce are de-a face exercitarea umilinței, cu înțelegerea din partea noastra a violenței islamice și a terorismului, care erau, la urma urmei, subiectul lui Obama inainte de a ajunge la punctul legat de umilinta? – se intreaba jurnalistul Raymond Ibrahim, pentru publicatia Front Page Magazine. Conform Presedintelui, ar trebui sa nu judecăm și să nu condamnăm violența islamista, mai ales dupa ce acesta a avut grija sa aminteasca cruciadele și inchiziția…

Cu toate acestea, umilinta, chiar daca ar naste neincrederea in sine, nu trebuie sa incurajeze neincrederea fata de ceea ce este bine sau rau. Hristos, Care a susținut umilința, a condamnat în mod repetat comportamentul rău, cerandu-le oamenilor să se pocăiască de păcatele lor.

Ideea este că, ori de câte ori Obama invocă Creștinismul și virtuțile creștine, face acest lucru aproape întotdeauna în contextul încercarii de a-i reduce la tăcere pe creștini, spunându-le să “iubeasca”. Mai mult, sa nu judece sau sa nu condamne nimic, și să intoarca, în schimb, si “celălalt obraz”; amintindu-si “crimele” istorice ale altor creștini, chiar dacă acestea sunt de acum o mie de ani.

Acesta este “Crestinismul liberal” pe care il propovaduiesc Obama și alții, pentru că scopul lor principal este acela de a-i reduce la tăcere pe creștinii care par porniti in a combate si a condamna raul, care este clar. Creștinii sunt persecutați de musulmani, in întreaga lume? Asta e bine, pare a fi răspunsul lui Obama; sa intoarca si celălalt obraz, sa aiba ceva mai multa umilință, sa le arate putin mai multa iubire persecutorilor lor islamici, și totul va fi bine…