Preasfințiilor Voastre, clerului, monahilor, călugărițelor și credincioșilor din Arhiepiscopia Bisericilor Ortodoxe Ruse din Europa Occidentală
HRISTOS S-A NĂSCUT, SĂ-L SLĂVIM!
Cine este Iisus Hristos pentru dumneavoastră?
De ceva vreme, numeroase publicații transmise prin mass-media insinuează – și o fac pe ascuns, sub pretextul științei sau al psihanalizei – că creștinismul este o religie infantilă, chiar arhaică, ale cărui credințe pur mitologice se bazează pe dogme depășite care odinioară satisfăceau setea mult prea omenească de irațional. Potrivit acestor diverși autori, toate acestea și-au pierdut credibilitatea și nu au viitor.
Creștinismul este, de asemenea, prezentat ca o altă religie al cărei destin se va sfârși într-un umanism vag transcendent și un respect globalizat pentru umanitate, un proiect susținut pe scară largă de umanismul universal predominant, dar acum epuizat.
Pentru creștini, aceasta este adevărata provocare a viitorului. Hristos Însuși pune întrebarea centrală a credinței noastre, așa cum a pus-o Ucenicilor săi: „Dar voi cine spuneți că sunt Eu?”.
Cine este Acest Iisus a Cărui naștere o serbăm?
Este El doar un om, doar un om care a făcut câteva minuni și ale cărui învățături îl plasează printre marile genii religioase? Pentru mulți, astăzi, Iisus este doar atât.
Este El, datorită geniului său religios, inițiatorul unei morale universale consacrate în Drepturile Omului și pe care umanismul universal încearcă să o proclame în întreaga lume, atrăgând și seducând fără referire la Cel Care a vorbit în numele Altcuiva? Astăzi, se încearcă să fie făcuți, creștinii, să creadă acest lucru.
Este El, Iisus Hristos, Revelația lui Dumnezeu în istoria omenirii, Fiul veșnic al unui Dumnezeu creator și iubitor? Este El Dumnezeu Însuși, a doua persoană a Treimii? Generații de copii, femei și bărbați au mărturisit acest lucru, uneori cu prețul vieții lor, pentru că au răspuns la întrebarea pe care Iisus le-a pus-o. Pentru umaniștii de astăzi, aceasta este o nebunie. Sfântul Pavel ne amintește că și pentru cei din trecut a fost o nebunie. Putem spune cu încredere că și pentru generațiile viitoare, aceasta va fi o la fel de mare nebunie...
De două mii de ani, întrebarea despre Iisus nu s-a epuizat; a provocat întotdeauna aceeași controversă, aceleași atacuri împotriva credinței Bisericii. De la prima predicare creștină, trecând prin marile sinoade hristologice, epoca Reformei și a Iluminismului, până în zilele noastre, punerea sub semnul întrebării a divinității lui Hristos și criticile violente împotriva creștinilor nu au variat prea mult.
Credința noastră, exprimată în Crezul pe care îl proclamăm la fiecare Liturghie, este identică credinței Apostolilor și a primilor Ucenici ai lui Iisus și Cuvântului scris al Noului Testament. Această credință se bazează pe Persoana și Cuvântul lui Iisus Hristos. Persoana și Cuvântul Său sunt izvorul credinței și al comuniunii creștinilor.
Biserica este locul unde Această Persoană trăiește și experimentează natura durabilă a Cuvântului Său. Primii martori ai lucrării lui Iisus au fost Biserica, adică Ucenicii care mărturisesc realitatea Persoanei lui Iisus - comunitatea formată în jurul lui Hristos, proclamând Vestea Bună a Evangheliei lui Dumnezeu, afirmată pentru ca toți să vadă că existența și mesajul lui Hristos sunt o realitate istorică. Nu se poate separa Iisus al credinței de Iisus al istoriei, așa cum fac unii exegeți contemporani.
Nimeni, nici printre evrei, nici printre neamuri, nu s-a îndoit de realitatea vieții și a morții lui Hristos. Doar câțiva „istorici” moderni, mai dornici de senzațional decât de istorie, au susținut „mitul lui Iisus”. Este evident, astăzi, că Iisus a existat cu adevărat și că este parte integrantă a istoriei noastre.
Întruparea, Mântuirea proclamată de Hristos Fiul, Învierea care dă sens morții, Iubirea lui Dumnezeu Tatăl pentru creația Sa, prezența întăritoare a Duhului Sfânt, Biserica drept loc al milei și iertării pentru omenirea rănită de păcat – toate acestea fac parte din istoria lui Iisus Hristos, așa cum El Însuși face parte din istoria omenirii și dă sens acestei istorii.
Dacă Iisus Hristos nu este Dumnezeu, nu mai există creștinism, nu mai există credință creștină; suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii, spunea Sfântul Pavel.
Acum, un creștin este o ființă a credinței și certitudinii. La întrebarea pe care Iisus o pune Ucenicilor Săi: „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?”, Petru răspunde: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16:15-16). Răspunsul lui Petru este răspunsul nostru astăzi. Spunem și proclamăm, pentru ca toți să vadă că Hristos este Fiul Dumnezeului Celui viu, Cel Care dă viață și sens existenței noastre.
Proclamarea acestei credințe, speranța săracilor care suntem, este însăși dinamica creștinismului; este inima Bisericii Ortodoxe, bătând în ritmul liturgic al Prezenței continue și vii a Celui Înviat, Fiul Dumnezeului viu Care învie din moarte pe omul Adam, căci a luat asupra sa răul, și îi redă chipul său divin.
Crăciunul este un moment al mărturisirii credinței; pruncul nou-născut din iesle este Fiul lui Dumnezeu care a ales umila peșteră din Betleem pentru a le arăta oamenilor obișnuiți că smerenia lui Dumnezeu este cea mai mare dovadă a iubirii sale pentru noi.
Tuturor, un Crăciun binecuvântat și sfânt; pace și bucurie fiecărui om de bunăvoință care își deschide inima către Dumnezeul Cel viu.
Paris, 25 decembrie 2025
† Mitropolitul Ioan de Dubna,
Arhiepiscopul Bisericilor Ortodoxe Ruse din Europa Occidentală
RECOMANDARE
Concertul de Crăciun al Corului Catedralei “Sfântul Sava” din Belgrad a fost inclus între cele mai bune zece concerte ale anului 2025, selectate de criticii muzicali ai cotidianului „Politika”.
Corul Bisericii Sfântul Sava se străduiește să mărturisească credința, frumusețea și sublimitatea tradiției ortodoxe prin muzică, slujind spre bucuria credincioșilor și spre slava lui Dumnezeu.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
