Crăciun 2019 – MESAJUL Patriarhului Ierusalimului, Teofil al III-lea
Astăzi, Biserica din întreaga lume sărbătorește mai-marea sărbătorilor, Sărbătoarea Nașterii în Trup a Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioară, în plinătatea bucuriei, strălucirii, mulțumirii și doxologiei.
La această sărbătoare, Biserica aduce mulțumiri lui Dumnezeu, deoarece fiind cu credință, El a împlinit promisiunile pe care le-a făcut omului prin profeți. „Izbăvire a trimis poporului Său” (Psalmul 110: 9). Fiind milostiv și “trecând cu vederea veacurile neştiinţei” (Faptele Sfinţilor Apostoli 17:30) și vremurile apostaziei omului, a devenit un emigrant în țara celor care au emigrat din Harul Său. Dumnezeu a căutat omul fugit, omul care a fugit de comuniunea Lui, după Sfântul Chiril al Alexandriei (PG 75 908 C), găsindu-l ca pe o oaie pierdută, pe care a reformat-o, regenerat-o, înviat-o, transformând-o și reașezând-o în fosta lui comuniune cu El în Rai la momentul creației.
Dumnezeu Tatăl a întreprins această manifestare prin Singurul Său Fiu Născut. „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 4: 4-5). Tatăl a considerat plăcut „și Cuvântul S-a făcut trup” (Sfânta Evanghelie după Ioan 1:14). Potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei; „Dumnezeu Cuvântul, Care a fost de la început în sânul Tatălui, a suferit pentru noi chenoză și S-a întrupat, ca om, S-a smerit pentru binele nostru și a devenit fiu al omului, pentru a putea fi bogat în Dumnezeu Tatăl. Prin El, a primit un trup de la Duhul Sfânt și de la Fecioara Maria, nu un trup fără suflet, ci un trup cu suflet (La întrupare, PG 77, 989D & 1092C), pentru a face omul „părtaş al dumnezeieştii firi” (A doua epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 1: 4). Ceea ce a primit prin Întruparea Sa, și anume întreaga umanitate, Domnul a sfințit cu viața Sa, iar prin Cruce, Înviere și Înălțarea Sa a ridicat-o la cer și a pus-o de-a dreapta lui Dumnezeu. Câtă filantropie! Ce favoare! Ce dar! Dumnezeu a coborât pe pământ prin Hristos și l-a înviat pe om la cer.
Această taină de dincolo de natură și cuvânt a avut loc într-un timp și un loc anume, în timpul domniei lui Cezar Octavius Augustus din Betleemul Iudeii, în umila peșteră de acolo, cu cooperarea și mărturia elementelor naturii și ale gazdelor celor fără de trup. Aceștia, potrivit Patriarhului Ierusalimului, Sfântul Sofronie, teologul unicului ipostaz al lui Hristos, Dumnezeul nostru, în două firi, voințe și acțiuni, au fost „motivați de venirea stelelor Înțelepților, inițierea cerească a păstorilor, aducerea de daruri și închinare” (Scrisoarea sinodală PG87, 3176D). Oamenii Înțelepți, regii Persiei, ghidați de o stea și păstorii care veghează noaptea, invitați de Îngeri cu „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Sfânta Evanghelie după Luca 2:14), s-au întâlnit și au căzut cu uimire și s-au închinat, „pentru că L-au văzut pe Cel Fără Început, culcat ca un prunc în peșteră”.
Tocmai acest început al tainelor lui Hristos a fost primit de la martorii oculari și cu auzul și păstrat intact de-a lungul secolelor de către Biserică. Prin această taină, Biserica educă, formează, aduce pacea, îi aduce la viață și își sfințește membrii. Aceasta se proclamă celor din apropiere și de departe, până la capetele universului. Din acest motiv, Biserica își exercită misiunea de a face pace în toată lumea, „slujirea împăcării” care ne-a fost dată de Dumnezeu (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 5:18), „ împăcând lumea cu Sine însuşi” (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 5:19) prin Întruparea Fiului Său.
Această taină transcendentală și mântuitoare este propovăduită de Biserica din Ierusalim, prima Biserică a Creștinismului, la locul unde s-a întâmplat, la Peștera primitoare de Dumnezeu și Bazilica de deasupra ei, care au fost construite de împărații bizantini Constantin și Iustin, binecuvântând turma Sa în Țara Sfântă și în toate locurile din întreaga lume, primind cu plăcere pe toți pelerinii pioși care cinstesc Sfântul Betleem și se închină ieslei, „acolo unde Cel Necunoscut S-a retras” și se roagă pentru prosperitate, pace și bunăstarea întregii lumi.
În Orașul Sfânt al Betleemului, CRĂCIUN 2019Teofil al III-lea
Patriarhul Ierusalimului
