Intre Liturghia transformata in exercitiu de rutina si bucuria vietii crestine
Papa Francisc a reflectat ieri asupra bucuriei vieții creștine, în special asupra conștientizarii faptului că Hristos a venit să ne mantuiasca (sa ne salveze).
El a celebrat Messa (Liturghia catolica) în Domus Sanctae Marthae, alaturi de cei opt Cardinali pe care i-a ales să constituie consiliul său consultativ. Consiliul se întrunește în aceste zile la Vatican.
Poporul lui Dumnezeu, a spus el, “a avut amintirea Legii, dar a fost o amintire îndepărtată. Recastigarea Legii le-a adus experiența apropierii mântuirii”.
“Acest lucru este important nu numai în marile momente ale istoriei, ci și în momentele din viața noastră: avem toti amintirea mântuirii, toată lumea. Mă întreb, insa: ne este această amintire apropiata, sau este o amintire putin indepartata, răspândita superficial, putin arhaica, ca o piesa de muzeu… poate fi indepartata de noi… și atunci când amintirea este indeparatata de noi, atunci când nu experimentăm apropierea amintirii, ea intră într-un proces de transformare, devenind o simplă amintire”.
Când memoria este îndepărtată, a adaugat Francisc, “ea se transformă într-o simpla amintire, dar cand devine apropiata, ea se transformă în bucurie”. “Acest lucru”, a continuat el, constituie “un principiu al vieții noastre creștine. Când amintirea este aproape, ni se încălzește inima și ne dă bucurie. Această bucurie este punctul nostru forte. Bucuria amintirii apropiate. Amintirea care se îndepărtează, pe de alta parte, devine o simplă amintire, nu ne încălzește inima. Ea nu ne dă nici bucurie, nici putere. Această întâlnire cu amintirea este un eveniment mântuitor, este o întâlnire cu iubirea lui Dumnezeu, Care a făcut istoria și ne-a salvat. Este o întâlnire mântuitoare – și este atât de minunat sa fi salvat. De asta avem nevoie, pentru a trai in sărbătoare”.
Biserica, a spus Papa Francisc, are “amintirea lui Hristos”: “amintirea Patimilor Domnului. Riscam, insa, sa impingem această memorie departe, transformând-o într-o simplă amintire, într-un exercitiu de rutina”.
“În fiecare săptămână mergem la biserică, sau, poate, atunci când cineva moare, mergem la înmormântare… iar această memorie, de multe ori, ne plictisește, pentru că nu ne este aproape. Este trist, dar Messa (Liturghia catolica) este adesea transformata într-un eveniment social și nu suntem aproape de memoria Bisericii, care este prezenta lui Dumnezeu in fața noastră”.
