Sfanta Liturghie Arhiereasca la Manastirea Sf Antonie cel Mare – Carcea, Dolj
in duminica a XXXII-a dupa Rusalii (a lui Zaheu), inalt Preasfintitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei a fost prezent in mijlocul obsii de la Manastirea Sfantul Antonie cel Mare din localitatea doljana Carcea. in cuvantul sau de invatatura, IPS Irineu a vorbit despre modelului pe care ni-l ofera sfintii ca prieteni ai lui Hristos.
Dupa savarsirea Sfintei Liturghii, Mitropolitul Irineu a vorbit celor prezenti despre dorinta si ravna lui Zaheu de a-L vedea si de a-L primi pe Dumnezeu in casa sufletului sau:
„Faptul ca el se urca intr-un pom, arata ca dorinta de a-L vedea pe Dumnezeu este un lucru cu totul innalt, deosebit, spiritual, nu este o vedere a unei persoane, a unui om ci este vorba despre o vedere a lui Dumnezeu, este vorba de a-L vedea pe Creatorul, ceea ce inseamna ca trebuie sa se detaseze de pamant, sa urce dincolo de pamantul acesta pe care el l-a calcat, dar pe care l-a intinat cu pacate sale. Sa se urce mai presus decat lucrurile pamantesti, asa cum indeamna psalmistul: « La munti suflete sa ne ridicam, mergi acolo de unde vine ajutorul ».
Deci se urca Zaheu. in sufletul sau s-a petrecut ceva din momentul in care el a auzit de Dumnezeu, din momentul in care el si-a programat intalnirea cu Dumnezeu, din momentul in care el si-a randuit felul cum sa-L vada pe Dumnezeu. El a cugetat aceste lucruri, ravna lui a crescut de la o flacara mica, de la o scanteie am putea spune si s-a transformat intr-un foc al dorului dupa Dumnezeu.
Fireste ca simpla vedere a lui Dumnezeu nu i-ar fi adus atata satisfactie, atata multumire sufleteasca. Nici hotararea de a-L vedea pe Dumnezeu nu i-a fost suficienta daca n-ar fi avut in mintea sa pocainta si indreptarea ceea ce inseamna ca atunci cand Dumnezeu a considerat ca munca lui, osteneala lui este cu adevarat vrednica de vederea Lui si casa lui si familia lui, atunci a venit direct in viata lui si i-a spus sa se coboare la realitatea concreta a lumii acesteia ca sa o indrepte, sa o curateasca, sa o spele. Deci, Zaheu isi spala viata lui cu fapta buna si cu lacrimile pocaintei, isi indreapta toate gropile pe care el le-a facut pentru ca, intradevar sa se arate drumul sau spre imparatia Cerurilor ca unul neted”.
