“La bucuria noastra din acest an se adauga si aceea de a fi putut darui uleiul de masline care a servit la sfintirea Sfantului si Marelui Mir” – PS Siluan Episcop de Italia

"La bucuria noastra din acest an se adauga si aceea de a fi putut darui uleiul de masline care a servit la sfintirea Sfantului si Marelui Mir

Am pomenit, a?adar, invierea lui Lazar, intrarea Domnului in Ierusalim, vanzarea Sa de catre Iuda, Cina cea de Taina, rugaciunea din Ghe?imani, prinderea, judecarea ?i osandirea Sa la moarte, batjocorirea ?i rastignirea Sa, punerea in mormant ?i am ajuns la invierea Sa din mor?i, cea de a treia zi, a?a cum le ?i vestise apostolilor Sai.

„Aducerea aminte" de toate acestea este astazi mai necesara ca oricand, datorita ritmului ?i a atmosferei degradate ?i degradante in care via?a noastra se petrece, mai ales aici in Italia. Caci atunci cand via?a se petrece intr-o permanenta goana ?i intr-o zdrobire ?i agita?ie continue, sim?irile noastre se „uzeaza„ ?i inima se impietre?te in a?a masura incat nu se mai simte nici durerea trupului, nici a sufletului, nici chiar durerea celor mai apropia?i: so?ie, so?, copii, parin?i, ajungand pana a nu mai sim?i nici nevoia vitala de a se hrani, nici suflete?te ?i, uneori, nici chiar trupe?te…

in aceste condi?ii de stres ?i de agita?ie este cu atat mai greu sa te po?i aduna ?i, mai ales, sa gu?ti din cele cere?ti, atata timp cat nici pe cele trupe?ti ?i pamante?ti nu le mai sim?i ?i nu le mai vezi…Tocmai de aceea un praznic ca cel al invierii Domnului are ?i mai multa importan?a ?i insemnatate pentru noi, prin harul ?i puterea innoitoare pe care ni le aduce, facandu-se un prilej pe care nu trebuie sa-l pierdem, de a pune un iNCEPUT NOU vie?ii noastre. Si iata cateva dintre binecuvantarile pe care invierea Domnului le aduce vie?ii noastre ?i tuturor sufletelor chinuite ?i sleite de puteri care sunt incovoiate sub jugul lumii acesteia:

„Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului ?i ai sfaramat incuietorile cele ve?nice care ?ineau pe cei lega?i, Hristoase„…

De aceea, orice suflet care astazi se afla in „cele mai de jos„ ale descurajarii ?i ale rabdarii, sa ?tie ca „Hristos a inviat!„ ?i pentru el, aducandu-i slobozirea!

Tuturor fra?ilor ?i surorilor noastre care pribegesc prin pustia lumii acesteia, chinuindu-se de setea de ceva mai bun, le vestim in aceasta luminata zi:

„Veni?i sa bem bautura noua, nu din piatra stearpa, facuta cu minuni, ci din izvorul nestricaciunii, cel izvorat din mormantul lui Hristos, prin care ne intarim!„

„Veni?i, din rodul cel nou al vi?ei, al dumnezeie?tii veselii, in ziua cea vestita a invierii, impara?iei lui Hristos sa ne imparta?im!„

Hristos Cel inviat se face remediu intristarii care, din pricina grijilor, ne cuprinde adesea sufletele ?i de aceea canonul invierii ne indeamna:

„Sa ne cura?im sim?irile ?i sa vedem pre Hristos stralucind cu neapropiata lumina a invierii. Si, cantandu-i cantare de biruin?a, luminat sa-L auzim zicand: Bucura?i-va!„

Lipsa bucuriei din casele ?i din sufletele noastre i?i gase?te astfel leacul prin „cura?irea„ sim?irilor noastre ?i prin harul Domnului Hristos Celui inviat din mor?i, caci:

„Praznuim omorarea mor?ii, sfaramarea iadului ?i incepatura altei vie?i, ve?nice„.

De aceea nu este un alt prilej mai potrivit de a ne a?eza via?a pe alta „direc?ie” decat cea pe care se afla ea pana astazi, decat invierea Domnului care repune in centrul vie?ii noastre pe Cel care, prin omorarea mor?ii ?i prin sfaramarea iadului, ne propune o „alta via?a”, fagaduind sa fie cu noi, mai cu adevarat, pana la sfar?itul veacului.

Caci ne spune apostolul Pavel: „Nu ?ti?i ca to?i ca?i in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?” (Rom. 6, 3) ?i „dupa cum Hristos a inviat din mor?i, prin slava Tatalui, tot asa sa umblam si noi intru innoirea vietii (Rom. 6, 4). Iar „daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom ?i trai impreuna cu El (Rom. 6, 8). De aceea ob?tea cre?tinilor canta: „Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma scol impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat… insu?i impreuna ma proslave?te, Mantuitorule, intru impara?ia Ta”.

”Daca, deci a?i inviat impreuna cu Hristos, cauta?i cele de sus…”, spune iar sfantul Pavel, „Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant, caci voi a?i murit ?i via?a voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu” (Col. 3, 1-3). Caci ”din moarte la via?a ?i de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cantam cantare de biruin?a”.

„De aceea, continua apostolul Pavel, omora?i madularele voastre care sunt pe pamant: desfranarea, necura?ia, patima, pofta cea rea ?i lacomia, care este inchinare la idoli. … Acum dar, lepada?i-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajma?ie, de rautate, de clevetire, de vorbele ru?inoase care v-ar putea ie?i din gura. Nu va min?i?i unii pe al?ii, intrucat v-a?i dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui ?i v-a?i imbracat in omul cel nou care se innoie?te spre cuno?tin?a, dupa chipul celui ce l-a facut” (Col. 3, 5; 8-10).

„Astfel, ca ni?te ale?i ai lui Dumnezeu, sfin?i ?i preaiubi?i, imbraca?i-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blande?e, cu indelunga-rabdare, ingaduindu-va unii pe al?ii ?i iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi. Dar mai presus de toate imbraca?i-va cu dragostea care este legatura desavar?irii„ (Col. 3, 12-14).

De aceea ?i cantarea de la sfar?itul utreniei ne indeamna:

„Ziua invierii! Si sa ne luminam cu praznuirea ?i unul pre altul sa ne imbra?i?am. Sa zicem fra?ilor ?i celor ce ne urasc pre noi; sa iertam toate pentru inviere!”

Facand astfel, ne vom face ?i noi parta?i, negre?it, la bel?ugul de har ?i de binecuvantare pe care invierea Domnului ni-l daruie?te astazi ?i din care ne imparta?im la fiecare Dumnezeiasca Liturghie strigand:

„O, Pa?tile cel mare ?i preasfin?it, Hristoase! O, in?elepciunea ?i Cuvantul lui Dumnezeu ?i Puterea! Da noua, mai deplin, cu Tine a ne imparta?i, in ziua cea neinserata a impara?iei Tale!”

Fie ca to?i sa avem parte de aceasta binecuvantare ?i innoire, inca din luminata Zi de azi, incat sa „molipsim” pe to?i cei din jurul nostru de bucuria invierii Domnului!

La bucuria noastra din acest an se adauga ?i aceea de a fi putut darui, prin milostivirea lui Dumnezeu, in numele intregii noastre episcopii, untul de lemn – adica uleiul de masline – care a servit la sfin?irea, in Sfanta ?i Marea zi de Joi, a Sfantului ?i Marelui Mir, de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel in impreuna-slujire cu to?i membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, eveniment la care am avut privilegiul de a participa. Acest eveniment se inscrie in coroana de manifestari prilejuite de Anul Jubiliar al Crezului Ortodox ?i al Autocefaliei Romane?ti, ca un simbol al unita?ii dogmatice, liturgice ?i sacramentale a Bisericii noastre ?i al deplinata?ii slujirii ei sfin?itoare ?i mantuitoare ca Biserica Autocefala.

Totodata, Sfantul ?i Marele Mir care ni s-a incredin?at intr-o frumoasa amfora anume pregatita pentru a-l pastra la episcopie, constituie ?i un element fundamental al unita?ii dintre episcop ?i preo?ii din eparhia sa, carora li se incredin?eaza de catre acesta ca semn al apartenen?ei lor canonice ?i, prin extensie, se face semn vazut al legaturii episcopului cu fiecare botezat din eparhia sa, precum ?i cu fiecare altar sfin?it ?i, respectiv, cu fiecare antimis pe care se sluje?te Sfanta Liturghie, fara de care valabilitatea celor savar?ite in numele episcopului este nula.

Acest odor de mult pre? care este Sfantul ?i Marele Mir va servi timp de ca?iva ani, atat la savar?irea Sfintei Taine a Mirungerii, in cadrul Sfantului Botez, pentru to?i pruncii sau adul?ii care se vor boteza cat ?i la sfin?irea bisericilor ?i antimiselor, in toate eparhiile ortodoxe romane?ti din ?ara ?i din strainatate, facand astfel din jertfa episcopiei noastre o inmul?ire de „har peste har”, care se va revarsa peste noi to?i. Pentru aceasta nu putem decat sa dam slava lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit de o a?a mare cinste ?i binecuvantare.

Pentru toate aceste daruri sa ne bucuram, a?adar, cu to?ii la acest „Praznic al praznicelor ?i Sarbatoare a sarbatorilor”, caci „Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram ?i sa ne veselim intr-insa” ?i tuturora sa vestim ca:

Hristos a inviat din mor?i, cu moartea pre moarte calcand ?i celor din mormanturi via?a daruind!

HRISTOS A iNVIAT!

Lumina ?i bucuria invierii sa Va umple tuturor sufletele ?i casele, iar pe to?i cei adormi?i sa-i mangaie ?i sa-i sala?luiasca acolo unde lumineaza lumina fe?ei lui Hristos cel inviat!

Al Vostru, de tot binele doritor ?i inaintea Domnului smerit rugator,

† EPISCOPUL SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei

Fragment din cuvantul rostit la Re?edin?a din Roma, la Slavitul ?i Luminatul Praznic al invierii Domnului – 2010

©redactor Teo-CHristian – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 12/2010