La Care Tata te rogi? – Pr. Daniel Ivan

Eram in anul trei al pastoratie mele, intr-unul din prafuitele sate Dobrogene. Ca paroh al Parohiei Crisan din judetul Constanta, am mostenit o turma de credinciosi, cam debusolati si ancorati mai degraba intr-o Ortodoxie aflata la granita cu superstitia.

Ma rugam lui Dumnezeu, sa-mi dea mereu gandul cel mai bun si cuvintele cele mai de folos, pentru turma incredintata. Ma rugam sa le fiu mai intai prieten. Prieten, pentru ca asa i-a numit Hristos pe Apostolii Sai si pentru ca asa este Hristos, Prietenul celor binecredinciosi.

Intamplarea a facut ca, intr-o zi, la o Sfestanie savarsita in casa unei familii din satul Crisan, sa aflu de la gospodina casei ca sotul ei – barbat drept si cinstit – era certat cu un alt gospodar de frunte al satului. Motivul? Un petic de pamant, nu mai mare de suprafata unei magazii ceva mai rasarite.

Am promis ca ii voi impaca.

Ma macina, totusi, gandul ca poate imi luasem pe umeri o sarcina prea mare. Pana la urma, erau doi barbati trecuti de 70 de ani si nu nadajduiam sa fiu ascultat – unul care nu avea mai mult de 35 de ani la acea vreme.

A venit si duminica. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii, cand cei doi au venit sa se miruiasca, le-am cerut amandurora sa ramana dupa ce pleaca toti, sa vorbesc ceva cu ei. Intelesesera ce vroiam, si citeam deja pe fetele lor, atat furie cat si neliniste. Ce nu stiau ei, era ca eu ma simteam si mai nelinistit.

Ramas cu ei in biserica, iau trei scaune si, dupa ce ii poftesc sa se aseze in fata mea, ma asez si ii intreb:

– Ia spune Nea Vasile – spun unuia dintre ei… Matale cunosti rugaciunea “Tatal nostru”?

– Cum nu, parinte, zice acesta, cu o privire intrigata.

– Pai, ia spune-o!

Ma priveste contrariat. Se ridica in picioare, se inchina si incepe:

– Tatal nostru Care esti in Ceruri. Sfinteasca-se numele Tau… si asa mai departe, pana la sfarsit. Se inchina si se aseaza pe scaun.

– Bravo, Nea Vasile, zic eu. Frumos ai spus, dar am sa te intreb ceva:

– Da, parinte.

– La care Tata te-ai rugat?

– Cum la care, parinte, spune el mirat. La Tatal din Cer. La singurul nostru Parinte.

– Bine spui, zic eu.

Si, intorcandu-ma catre celalat barbat, zic:

– Ia, Nea Ioane, spune si matale Tatal nostru.

Fara sa se lase mai prejos, Nea Ion se ridica si el de pe scaun, se inchina si incepe si el:

• Tatal nostru, Care esti in Ceruri…

– Stai asa! zic eu, intrerupandu-l. Lamureste-ma cu ceva. La care Tata te rogi?

– La Tatal nostru din Cer, parinte! raspunde Nea Ion.

– Pai, la care? La al lui matale, sau la lui Nea Vasile?

Cei doi se privesc mirati.

– Cum adica, parinte? Intreaba Nea Vasile.

– Pai, intreb. Tatal din Cer al lui matale este altul decat Cel al lui Nea Ion?

– Pai nu, parinte, zice Nea Ion. Este acelasi Tata Ceresc.

– Aaaaa! exclam eu. Deci, avand amandoi acelasi Parinte, inseamna ca sunteti frati!

Cei doi s-au inrosit la fata. Au inteles, de acum, aluzia mea.

– Sa ne iertati. parinte, au zis ei.

S-au imbratisat si au plecat, brat la brat, din Biserica.

Eu? Dau slava lui Dumnezeu pentru acel moment de inspiratie, care a facut ca fratii intre ei sa fie frati.

Preot Daniel Ivan