Manuscrisul lui Zaharia Orfelin – Impotriva Papalitatii Romane – descoperit in aceste zile
În timpul primei faze a proiectului “Digitalizare, prelucrare, revizuire și expertiza fondului manuscriselor din Biblioteca Patriarhiei Sarbe – elaborarea inventarului manuscriselor”, a fost notat si manuscrisul Nr. 214.
Din descrierea scurta a acestuia, rezulta ca Zaharia Orfelin a scris acest manuscris în secolul al XVIII-lea, în slavosarba, el avand 927 de pagini. Știind că în literatura de specialitate a lui Orfelin exista un monumental si controversat manuscris, cunoscut sub numele „Impotriva Papalitatii Romane”, care a fost pierdut pentru o jumătate de secol, cercetatorii s-au intrebat imediat dacă acesta nu este de fapt exact manuscrisul cu pricina. Decsoperirea este extrem de importanta, atat pentru teologie cat și pentru istoria națională a sârbilor din secolul al XVIII-lea.
Cartea Împotriva Papalitatii Romane a apărut ca reacție la activitatea de prozelitism a Instanței Austriece și a Bisericii Romano-Catolice, în rândul sârbilor din secolul al XVIII-lea.
Până in Al Doilea Război Mondial, manuscrisul Orfelin fusese păstrat la biblioteca organizata in Catedrala din Sremski Karlovci. La începutul războiului, întregul inventar al bibliotecii a fost transferat la Zagreb. Odata cu incheierea războiului și restituirea cărților catre Belgrad, manuscrisul Orfelin a fost declarat pierdut.
Cercetatorii sustin ca nu exista nicio indoiala ca manuscrisul nr. 214, descoperit recent in Biblioteca Patriarhiei Sârbe, este, de fapt, exact cartea lui Orfelin: „Împotriva Papalitatii Romane”. Scrisa în vremuri foarte grele pentru poporul sârb și Biserica sa, această carte a lui Zaharia Orfelin este exemplul cel mai prețios al literaturii anti-catolice teologice printre sârbii din secolul al XVIII-lea.
Zaharia Orfelin Stefanovic (1726 – 1785) a fost un poet sârb, care s-a născut într-o familie sârbă din Vukovar (Monarhia Austriacă), în anul 1726. Descris ca un om al Renașterii, el a fost cunoscut ca un mare educator, administrator, istoric, vinificator, traducător, editor, editor, polemist, poliglot și călător.
Printre operele sale cele mai importante se numara Revista Slavosarba (Slavenosrpski), tipărită în Veneția, în anul 1768. În anul 1768, Zaharia Orfelin a introdus în literatura sarba o limba care era un amestec intre limba vorbita in Biserica si cea din popor, având multe cuvinte rusești. În acest fel, el a fondat, practic, limba Slavosarba.
Orfelin este autorul primei cărți a Alfabetului Sarb (Bukvar), care a fost folosit inca din 1767 în procesul de predare, de scriere si de citire, de multe generații de elevi. El este, de asemenea, autorul primului manual latin. Lucrarea sa cea mai cuprinzătoare a fost „Viața lui Petru cel Mare” (Veneția, 1772), pe care l-a văzut ca pe un monarh luminat. El a mai scris, de asemenea, Calendarul Perpetual (Etern), tipărit în anul 1783 la Viena.
