Postul. Obligatie sau necesitate?

Despre Post, s-au scris atat de multe articole, eseuri si carti incat demersul meu ar parea zadarnic. Ce ar mai putea scrie despre Post, unul ca mine?

O buna prietena imi recomanda, in urma cu ceva vreme, sa scriu un articol despore Postul de bucate. Am avut o mica strangere de inima, gandindu-ma ca pot sfarsi ca marea majoritate a celor care se incumeta sa scrie despre Post.

Sa insiri fraze pompoase si care sa sune frumos in urechiile celor care asta doresc sa auda este, nu doar gresit din punct de vedere moral, ci poate crea, in sufletele oamenilor, o stare de autosuficienta fata de propriile prioritati duhovnicesti.

Asa cum v-am obisnuit, abordarea mea vreau sa fie una logica si, sper, edificatoare pentru oricine.

In primul rand, trebuie lamurit ce reprezinta postul crestin. De ce se numeste crestin, odata ce mai toate religiile lumii vorbesc despre post si despre practicarea lui? Intrucat, Postul crestin este singurul cu adevarat mantuitor, fiind dat noua de Insusi Fiul lui Dumnezeu.

Daca intrebi orice om oprit pe strada, iti va raspunde simplu ca, este perioada in care nu mancam carne, lapte, oua, branza si orice produs de origine animala. Altii raspund ca Postul este perioada in care omul isi detoxifiaza organismul.

Putini sunt cei care mai stiu sa spuna ca Postul este, inainte de toate, un exercitiu de vointa. Este o Cruce luata de bunavoie si cu bucurie. Este o vreme in care trebuie sa impletim abstinenta alimentara cu rugaciunea, meditatia, smerenia si bunatatea. Multi cred ca a posti inseamna a manca fasole si cartofi, a merge la biserica la slujbe si a te impartasi neaparat la finalul perioadei. Despre postul duhovnicesc nimeni nu stie mai nimic. Ne ferecam stomacul la frupt si, in acelasi timp, astupam urechiile la nevoile aproapelui. Mai rau, in loc sa ferecam si gura de la hule si vorbe pacatoase, o dezlegam mai mult.

Atunci, intreb: ce mai reprezinta postul?

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Decat sa iti petreci duminica in biserica, hulind si batjocorint Jertfa Mantuitorului prin purtarea ta pacatoasa, mai bine ai fi dormit acasa, ca ai fi pacatuit mai putin”. Parafrazand, pot spune si eu, asa: decat sa traiesti cu gandul ca, mancand fasole si cartofi, postesti, mai bine ai manca de frupt (de dulce) si ai trai viata ta in dreptate si fapte bune, ca poate asa iti mai iarta Dumnezeu faradelegea.

In concluzie: postul crestin este urmarea lui Hristos, este ofranda adusa Martirilor, este lupta ce dreapta dusa de fiecare dintre noi cu diavolul neputintei noastre, este stradania de a descoperii ca PUTEM. Si nu putem, oricum, ci putem prin supunerea poftelor inaintea vointei. Postul crestin este calatoria la finalul careia descoperim OMUL din noi.

In al doilea rand, avem de lamurit perioada postirii. Adica, postim intregul interval, sau fiecare poate alege durata postirii, dupa bunul plac? Aici avem de infruntat o problema spinoasa.

In tumultul vietii cotidiene, mai toata lumea ar cam vrea sa primeasca Sfanta Impartasanie. Marea majoritate a crestinilor stiu ca aceasta nu se poate indeplini fara postire. De aceea, se ajunge la un soi de compromis, permis, din pacate, de o parte a clericilor.

Este deja o obisnuinta, in randul crestinilor de astazi, sa vina la duhovnic si sa spuna, cat mai “smerit” cu putinta, ca a tinut si el prima si ultima saptamana. Spune ca are serviciu, sau copii mici, si ca nu a avut cum sa posteasca, asa cum ar trebui, pe principiul: NU eu sunt lenes, parinte, ci Postul este prea lung! Dar ce, frate, obliga Biserica sau preotii pe cineva, sub amenintarea vreunei pedepse ca, daca nu posteste, ia amenda? Postul, daca nu stiati, nu este un articol de lege, scris intr-un Cod legislativ. Nu exista, nicaieri, scris ca omul este obligat sa tina post. Istoria nu a mentionat pe nimeni care nu a postit, sa fi fost excomunicat. Postul DEVINE obligatie, doar atunci cand accepti sa Ii urmezi lui Hristos, pentru ca, DORIND LIBER sa Ii urmezi Lui, trebuie sa traiesti conform invataturilor Acestuia.

Un singur lucru, insa, spune Biserica: Ai hotarat sa postesti? Atunci posteste asa cum invata Biserica. Nu dupa capul tau.

Cand mergi la magazin sa iti cumperi pantofi, il iei numai pe stangul? Nu! Ii iei pe amandoi. Asa si cu Postul. Va dau un sfat. Daca te-ai hotarat sa postesti, nu face angajamente pe termen lung. Nu promite nimic. Incearca sa parcurgi fiecare zi a postului, ca si cum ar fi singura pe care o ai de tinut. Nu spune: astazi, gata, am reusit! Maine, voi face la fel. Asteapta ziua de maine. Nu uitati ca ziua de maine nu este promisa, de Dumnezeu, nimanui. Asadar Postul, ori este tinut in integralitatea lui, ori nu este tinut deloc. Singurele exceptii sunt mentionate clar in Invatatura Bisericii. Nu pretindeti boli imaginare sau probleme de natura sociala. Dumnezeu nu se lasa pacalit. Nu exista derogari de la Post.

Personal obisnuiam sa le spun enoriasilor mei:

– Nu pe mine ma duci cu vorba. Lui Hristos ii vorbesti. Lui Ii promiti. Jertfa Lui o cinstesti, prin postul tau. Asa ca, aveti mare grija, sa nu luati la Impartasanie, in loc de mantuire, pedeapsa!

In fine, in al treailea si ultimul rand, voi face o scurta expunere despre nebunia moderna a Postului, fiindca a cam ajuns si postul o afacere. Omul contemporan este invitat sa faca, din post, o placere. Orice vrei, gaseti acum in magazine. Cat despre insemnatatea spirituala a acestuia, nimeni nu mai sufla o vorba. Televiziunile se inghesuie sa serveasca populatiei un sirop ieftin si diluat de spiritualitate laicizata. Bunatatea, mila, nu mai sunt virtuti. Acestea devin simple acte sociale. Un fel de haine de bal mascat, care pot fi lepadate usor, cand Postul a trecut. Am ajuns intocmai ca in intamplarea hatra, cand, in Postul Pastilor fiind, un unchi al meu ma invita la o friptura de manzat. Refuzand, am spus ca este Postul Pastilor si nici el nu ar trebui sa manance friptura. Raspunsul lui a fost, pe cat de comic, pe atat de trist, dar conform realitatii cotidiene:

– Pai ce, nepoate, eu mananc de post deja!

– Pai cum? zic eu.

– Pai ce, vitelul este carnivor? Manaca iarba, asa ca e de post!

Ei bine, cam asa am ajuns si acum. Mai au sa vanda, in magazine, porcul de post.

Postul nu este o placere. Este o bucurie. Este un act asumat si insusit liber. Puterea Postului, nu consta in ce mancam sau in numarul vizitelor la Biserica. Va invit, astfel, langa farfuria cu salata, sa puneti si o rugaciune. La cartof adaugati o fapta buna, iar la mersul la biserica, nu uitati, acasa, smerenia.

Dintre toate cuvintele despre Post, cele mai ziditoare de suflet si cele mai mobilizatoare sunt cele ale Proorocului Isaia.

“Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.” (Isaia 58/3-8)

Sa nu uitati aceste cuvine! Puneti-le in rama si sa le aveti mereu inaintea ochilor. Facand asa, mila lui Dumnezeu este aproape de voi. Va doresc sa petreceti calatoria Postului cu grija, dragoste si mai ales cu multe, foarte multe roade duhovnicesti!