Icoanele, legate de istoria mantuirii – despre Duminica Ortodoxiei, cu un parinte din Pennsylvania, USA
24 martie este prima duminică a Postului Mare, pentru creștinii ortodocși, cunoscuta sub numele de Duminica Ortodoxiei.
Tema Duminicii Ortodoxiei este: “Triumful Sfintelor Icoane”. Postul Mare începe astazi, luni.
În timpul secolului al VIII-lea, Biserica s-a luptat dacă să mai păstreze sau să indeparteze Sfintele Icoane, “imagini” ale lui Hristos, ale Fecioarei Maria și ale Sfinților. Aceste icoane erau păstrate și venerate atât în biserici cat și în casele particulare.
Iconoclaștii – sau cei care s-au opus icoanelor – suspiciosi in fata oricarei forme de arta religioasa, care ar fi reprezentat ființe umane sau pe Dumnezeu, au cerut distrugerea icoanelor. Cealaltă parte, cei ce venerau icoanele, au apărat cu fermitate locul sfintelor icoane in viața Bisericii.
Care a fost semnificația doctrinară a icoanelor?
Aparatorii acestora considera ca icoanele pastreaza doctrina completă și corectă a lui Hristos. De fapt, atât cei care erau împotriva icoanelor, cat și cei care aparau icoanele, au cazut de acord că Dumnezeu nu poate fi reprezentat în natura sa eternă.
Aparatorii icoanelor au considerat că, odata ce Întruparea a fost posibila, arta religioasa este si ea posibila, intrucat Dumnezeu poate fi descris, deoarece El a devenit om si, prin urmare, El a luat trup omenesc și a locuit printre noi.
Pentru Biserica Ortodoxă – trupul mistic al lui Hristos – icoanele sunt inseparabile de credință.
Ele sunt privite ca extensii ale vieții interioare a Bisericii, obiecte destinate să educe dar, de asemenea, si să atragă credincioșii, prin intermediul lumii materiale, în comuniunea cu lumea de dincolo, inefabilă (de nedescris in cuvinte).
În general vorbind, o icoana este o reprezentare a unei persoane sau a unui eveniment din istoria mântuirii, importanta pentru creștinul ortodox.
Bisericile ortodoxe sunt, de obicei, pline cu icoane ale unor imagini biblice sau sfinți.
În mod tradițional, fiecare biserică are un iconostas (catapeteasma), un perete bogat colorat, care separă naosul (partea cea mai din fata in care pot sta credinciosii, cuprinzand stranele – locurile principale, unde stau si cantaretii) de Altar. Acesta relateaza povestea credinței în imagini vizuale, atât din timpurile Vechiului Testament cat si din cele ale Noului Testament.
Pentru persoanele nefamiliarizate cu gandirea ortodoxa, icoanele, pur și simplu, pot părea a fi, insa, „imagini” religioase. Cu toate acestea, iconografii ortodocsi si teologii atarag atentia rapid asupra faptului ca icoanele sunt mult mai mult decât simple imagini. Funcția principală a unei icoane este cea teologică, nu cea decorativa.
Pentru creștinii ortodocși, icoanele sunt adesea numite “teologie în culori”. Ele sunt o forma de arta liturgică și, asa cum numele in sine o specifica, sunt inseparabile de Liturghie și de viața de rugăciune personală.
Creștinii ortodocși nu se închină la icoane, pentru ca închinarea se cuvine numai lui Dumnezeu. Icoanele sunt folosite pentru a ne învăța și a ne reaminti de Dumnezeu și de Biserica Sa. Fiecare semn, simbol si figura bisericeasca ne vorbeste despre mântuirea noastră.
Ele sunt si indicatoare si ajutoare vizuale pentru cei care nu pot citi.
Când credincioșii ortodocși se apleaca în fața unei icoane și o săruta, acest lucru nu reprezinta o venerare și o omagiere a substanței materiale din fața lor, ci a ceea ce icoana descrie si imagineaza.
Creștinii ortodocși descriu icoanele ca pe “ferestre catre Cer”, fiind un fel de punti catre lumea spirituală. Icoanele nu descriu, insa, numai spiritualul, ci ele detin in ele sfințenia subiectelor pe care le descriu.
Victoria finală, pentru pastrarea Sfintelor Icoane în Biserică, a avut loc la Sinodul Ecumenic al VII-lea, in anul 787 dupa Hristos, amintinta ca “Triumf al Ortodoxiei”. Acest eveniment istoric este comemorat anual, în prima duminică a Postului Mare.
Un articol de: Pr. Andrei Gall, preot al Bisericii Ortodoxe Sf. Ioan Botezătorul din Sharon, Pennsylvania
