“Suntem prea mici, pentru un Canon asa de mare!” – Despre Canonul cel Mare

Despre Canonul cel Mare (Denie – Canonul cel Mare, In a cincea saptamana a Postului Mare)

„Suntem prea mici pentru un canon asa de mare” – pr. Teofil

„Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de niciun raspuns, aceasta rugaciune aducem ?ie, ca unui Stapan, noi, pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi”, astfel debuteaza Canonul cel Mare, dupa rugaciunile Incepatoare.

Alcatuit de Sfantul Andrei Criteanul (sec. VII-VIII), Canonul cel Mare este „un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, compuse la randul lor din stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma, cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului”.

„Pacatul pe care Il descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenesti cazute, Incepand cu Adam si Eva. De aceea, Canonul cel Mare Imbina pocainta cu meditatia privind caderile In pacat sau biruinta asupra pacatului, asa cum se vad acestea In Sfanta Scriptura. Canonul cel Mare se canta In Biserica In timpul perioadei de pocainta a Postului Mare al Sfintelor Pasti, tocmai pentru a se arata ca toti oamenii au nevoie de pocainta si de iertarea pacatelor pentru a ajunge la mantuire”, dupa cum explica Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, pe cand era Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, In introducerea la „Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul” (Iasi, 1999), citandu-l pe teologul Olivier Clement – „Le Chant des larmes” (Paris, 1982).

Despre ce Inseamna „canon” In general, si „Canonul cel Mare” In special, ne lamureste si parintele Teofil Paraian – Vesnica sa-i fie pomenire! – Intr-un interviu al sau din 7 martie 1998:

„Canon Inseamna Indreptare, nu Inseamna chinuire, un canon In care te chinui ca sa realizezi ceva sau te chinui pentru ca ai facut ceva rau. Este vorba de un Indreptar, un mijloc de Imbunatatire sufleteasca, de ceva care te ajuta sa te faci din rau bun sau sa fii preocupat de Imbunatatire. Acesta e rostul tuturor canoanelor de slujba. (…) Canonul cel Mare, de fapt, ca si celelalte canoane, nu are atat importanta cand Il realizam, de exemplu miercuri seara din saptamana a cincea a Postului. Spus o singura data pe an nu are mare importanta, Insa importanta lui este In continutul lui, In ceea ce se poate realiza prin continutul lui si de aceea e important sa-l avem la Indemana si sa Il studiem, sa-l aprofundam, sa ni-l impropriem prin Invatarea anumitor ziceri din cuprinsul canonului, sa ne orientam dupa continutul lui.

Asa ca eu as recomanda sa fim cu mai multa luare aminte nu numai la vremea cand se face, pentru ca atunci fiind o multime de idei, ideile urmeaza una pe alta si am putea zice ca Intr-un fel se desfiinteaza una pe alta. (…) Ne ramane doar ideea ca am participat la un canon lung, la un canon mare, la un canon care e mare nu numai prin lungime, ci e mare si prin profunzime. E un sentiment de coplesire. Suntem prea mici pentru un canon asa de mare.”

Exact In acest scop, pentru accesibilizarea Canonului In randul credinciosilor, au aparut editii ale lui In limba romana, nu sub forma de carte de strana, asa cum se gaseste el In cartea „Triodul”, ci sub forma de carte de rugaciuni, care se poate citi In orice moment al anului si, desigur, cu precadere In timpul Postului Mare.

De ce a scris Sfantul Andrei Criteanul acest Canon? O presupunere ar fi ca acesta a fost atras pentru o vreme In erezia monotelita si apoi a revenit la credinta, iar Canonul este un semn al pocaintei sale profunde.

Cat despre celebrarea Canonului cel Mare In saptamana a cincea de Post exista mai multe ipoteze, precum cea a lui Karabinov, care leaga fixarea zilei de canon (miercuri seara, iar potrivit timpului liturgic, joi) de faptul ca la Constantinopol In aceasta zi se oficia o slujba cu caracter penitential, In amintirea cutremurului de pamant din 17 martie 790. Era foarte raspandit In trecut obiceiul, mai ales la greci, de a Inalta rugaciuni de cerere a milei lui Dumnezeu si ferirea de pedeapsa. Deci a fost posibil sa se stabileasca, In locul acelei slujbe, oficierea Canonului cel Mare, miercuri / joi In Saptamana a cincea. Aceasta ipoteza nu este Insa pe deplin confirmata.

In sinaxarul lui Nichifor Calist se face o alta precizare: ca oficierea Canonului se face In saptamana a V-a, pentru ca „luptatorii duhovnicesti sa nu se leneveasca acum, cand sfarsitul Postului Mare se apropie”.

Ulterior compunerii Canonului de catre Sfantul Andrei Criteanul, s-au adaugat la continutul acestuia canoane mai mici, compuse din trei ode, de catre Sfantul Teodor Studitul (sec. VIII-IX) si Iosif de Sicilia (sec. IX), iar In sec. XI-XII si un canon si stihiri In cinstea Sfintei Maria Egipteanca si a Sfantului Andrei Criteanul Insusi.

In cuprinsul Canonului sunt indicate marile modele de pocainta cunoscute In cadrul Bisericii, care sunt puse In opozitie cu cei aflati In neascultare sau In pacat (Adam, Eva, Cain, sodomitii, cel cazut Intre talhari din pilda samarineanului, s.a.), dar si cu cei drepti si sfinti din perioada Vechiului si Noului Testament (Set, Iov, Iosif, Moise s.a.):

– vamesul, a carui rugaciune se repeta ca leitmotiv;

„Falnic sunt acum si semet, cu inima In desert si In zadar. Sa nu ma osandesti Impreuna cu fariseul; ci mai ales da-mi smerenia vamesului, Unule Indurate, Drepte Judecatorule, si cu acesta Impreuna ma numara”;

– desfranata care a spalat picioarele Mantuitorului cu lacrimi:

„Lacrimile desfranatei, Indurate, si eu le vars Inaintea Ta; milostiveste-te spre mine, Mantuitorule, cu Indurarea Ta”;

– talharul din dreapta Mantuitorului:

„Pe talharul l-ai facut, Hristoase, locuitor raiului; pe cel ce a strigat pe cruce catre Tine: Pomeneste-ma! Invredniceste-ma, si pe mine, nevrednicul, de pocainta acestuia.”

– Sfanta Maria Egipteanca:

„Intins-ai mainile tale catre Induratul Dumnezeu, Marie, afundata Intru adancul rautatilor, si ti-a Intins mana de ajutor cu milostivire, ca si lui Petru, cautand cu adevarat Intoarcerea ta.”;

– regele David:

„David oarecand a Insemnat cantarea, scriind-o ca Intr-o icoana, prin care-si mustra fapta ce a lucrat strigand: Miluieste-ma! Ca ?ie Unuia am gresit, Dumnezeul tuturor; Insuti ma curateste!”

Pe langa acestea, sunt amintite situatiile de rugaciune staruitoare (ex. cananeanca), care au primit raspuns de la Dumnezeu, si permanent este invocat ajutorul Maicii Domnului si mila Sfintei Treimi.

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului si ma miluieste.

Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacatosul.

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mantuieste-ma.

Fara de numar am gresit, Doamne, iarta-ma.

Bibliografie:

„Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul”, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1999

„Triodul explicat”, Makarios Simonopetritul, Editura Deisis, Sibiu, 2003

©Studiu si analiza: Teolog Mirela Sova – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe