Iuda a mers pana la inima tuturor – BANUL
“Iuda a reprezentat întotdeauna o problemă pentru producatorii de film. Cum să creezi un personaj credibil, care sa infaptuiasca cea mai mare trădare din toate timpurile? Unele filme folosesc o motivație politică – aceasta abordare, de obicei, face ca tradarea lui Iisus sa fie o intamplare “accidentala”, într-o încercare de a-L salva politic. Alții il prezinta in alte moduri. Scripturile sunt destul de clare in ce priveste natura tradarii lui Iuda: el era un hoț și a făcut-o pentru bani.
“4. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
5. Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
6. Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea” (Ioan 12).
Este destul de banal și prozaic. Oamenii fac lucruri rele pentru bani, tot timpul. Cel mai comun motiv pentru trădare, sunt banii. Noi, de multe ori, compromitem credința și practicile noastre, pentru bani, fie că este vorba de locul de muncă sau de altceva. Dacă valorile [virtutile] ne costa bani, acestea devin brusc prea scumpe pentru gustul nostru. Dreptatea este un lux pentru cei mai multi.
De asemenea, cred că se merge mult prea departe pentru a-l explica pe Iuda. Nimeni, de obicei, nu începe direct cu trădarea – se lucreaza la asta. Fiecare act de furt din fondul comun este un act de trădare, dar ușor de justificat. “Nu e mult… il merit… voi pune la loc…”.
Un imn al unei Denii din Săptămâna Mare spune: “Iuda a iubit banii, cu mintea”. Aceasta declară o relatie care merge dincolo de simpla cedare in fata ispitei. Iuda a devenit obsedat de bani. Mamona a fost dumnezeul său.
Astfel, extravaganța darului femeii cu vasul de alabastru, cu mir, pe care l-a turnat peste picioarele lui Iisus, ii provoacă mânie lui Iuda, protestand în numele dumnezeului lui.
De ce nu a fost acest mir vândut pentru trei sute de dinari și ei să fie dati săracilor?
Este foarte izbitor, in Evanghelii, cât de des apare problema banilor. Hristos este foarte clar, in ce priveste acest subiect. El spune că, în general, nu ai decat doua variante: ori sa ii daruiesti, ori sa ii dai deoparte.
El avertizează, că nu putem sluji si lui Dumnezeu și Mamonei (banilor). Avem exemplul tânărului bogat, pentru care banii devin o piatră de poticnire – el nu-I poate urma lui Iisus, odata ce, pentru asta, este nevoit sa renunte la banii sai.
La ce ii trebuiau banii, lui Iuda? El călătorea împreună cu Hristos și cu ceilalți ucenici. Din cate stim, ei nu prea cumparau aproape nimic. Dar, așa cum cântă Biserica, “Iuda a iubit banii, cu mintea lui”. Este o boală spirituală.
Cine nu iubește banii? Poate că atitudinea noastră față de bani s-ar schimba dacă am vedea că amprentele digitale ale lui Iuda ar fi pe fiecare leu. Cezar doar isi afișa chipul – dar Iuda a mers pana la inima tuturor. Dacă veți căuta in inima voastra locul in care se află dorința de bani – atunci veți da peste fata lui Iuda, acolo.
Banii sunt anti-Euharistie. Euharistia este un mod de viață. Euharistia este modul de a mulțumi. Banii, cu excepția cazului punerii lor în comun [al daruirii], devin întotdeauna un scop în sine – opusul aducerii de mulțumire. Și, cu excepția cazului în care banii sunt o evidenta euharistica, fiind pusi in comun, fiind daruiti, ei devin moneda trădarii, infaptuita în gradinile vieților noastre (Eden, Ghetsimani).
Hristos le dă ucenicilor Săi Euharistia, “in noaptea în care a fost trădat”. Iuda iubește banii. Hristos Il iubește pe Tatăl – și iubeste toate pe care Tatăl I le-a dat Lui. Pâinea pe care Hristos ne-o dă, este viața… Si viața din belșug. Pâinea lui Iuda este banul – și acesta este moartea.
Dumnezeule, da-ne noua viata!”
– traducere si interpretare de KSLCatalin, dupa o predica a Pr. Stephen Freeman (SUA)
