Tragedia zilelor noastre: toata realitatea noastra este un fals

“Eu văd Săptămâna Patimilor ca pe o perioadă întreagă, nedivizată, de timp, ca pe o cale pe care ar trebui să o urmam împreună cu Hristos și cu Ucenicii Săi, de la intrarea lui Dumnezeu in Ierusalim, la Învierea Sfântă a lui Hristos, și care trece prin tradare, acuzare si Golgota”.

Adaptare si traducere dupa un cuvant al Pr. Protopop Alexander Balyberdin, inregistrat de Oksana Golovko (Pravmir), de: KSLCatalin (Marele si Sfantul Post al Pastelui – 2016)

“În același timp, nu se poate trece cu vederea și nici ignora faptul că toate aceste Zile au fost cu adevărat Mari, pline de neînțelegerea tragică a lui Hristos, care a fost condamnat, atât de catre autorități, cat și de locuitorii obișnuiți ai Ierusalimului.

Ei L-au intampinat pe Mântuitor, la intrarea în oraș, așteptând de la El, nu marea fapta a iubirii, ci noi si noi minuni și vindecări, incheierea ocupației romane, restaurarea puterii evreiesti și diverse castiguri pământești: tot ceea ce oamenii, de obicei, așteaptă de la un rege pământesc.

Fiul lui Dumnezeu a intrat în Ierusalim, pentru a împlini voia Tatălui Său, dar oamenilor nu le pasa de ceea ce vrea Dumnezeu, și vor doar ca propriile lor dorințe să devină realitate și, de preferință, cat mai rapid. După doar câteva zile, prin urmare, starea de spirit a multor locuitori ai Ierusalimului, care nu au primit cele dupa care tânjisera, s-a schimbat drastic, astfel încât au… cerut răstignirea Celui Care nu le satisface speranțele si poftele.

Evangheliștii au mărturisit că, chiar nici cei mai apropiați Ucenici ai lui Hristos, Apostolii, nu L-au înțeles întotdeauna pe Învățătorul lor. În această privință, Joia Mare reprezinta, în mod aparte, exemplul ilustrativ: atunci când amintim Cina Domnului, în timpul Careia, Dumnezeu, Care a devenit Om, le-a vorbit oamenilor, numindu-i prietenii Sai.

Mai mult decat atat, El le-a vorbit cu inima deschisă, fară parabole, sincer, arătându-le planul Tatălui Său pentru mântuirea lumii. Nimic de acest fel nu s-a mai întâmplat vreodată în istoria omenirii, înainte sau după aceea…

Nu este tragic că, în zilele noastre – când a trecut deja o perioada mare de timp de cand cineva sa-l mai judece pe celalalt ca merge la biserica – găsim foarte rar timp sau posibilitatea de a participa la slujba Deniei din Joia Mare, pentru a fi martori și a lua parte la această conversație minunată?

In Vinerea Mare, vedem cum dușmanii lui Hristos insista si persevereaza în atingerea propriilor obiective, cu atâta ură atat de intensă fata de El, incat, intr-adevar, ei nici “nu știau ce mai fac”.

Cand ma aflu in biserica, in Vinerea Mare, ma gandesc involuntar, unde și de partea cui as fi fost eu, dacă mi s-ar fi harazit sa trăiesc în acele zile, în Ierusalim?

Mai mult decât atât, este semnificativ faptul că toate faptele rele pe care Evangheliștii le-au descris, au fost comise nu de către atei, ci de credincioșii care respectau toate regulile religiei lor, cu atât de mult zel, incat mulți dintre noi nici măcar nu putem visa la asta.

Prin urmare, în opinia mea, este extrem de important să înțelegem tragedia care s-a întâmplat cu noi, nu de dragul de a ne gasi vinovati, ci doar pentru ca asta să nu se mai întâmple din nou.

Uneori, oamenii din lume care vin la Biserica și devin enoriași caută, încă, nu ceea ce este de la Dumnezeu, ci ceea ce este al lor: sănătate, succes, bunăstare, rang si pozitie. Iar atunci cand nu este ascultat, ajunge sa-L deteste: “M-am rugat, am cerut, am stat in genunchi, am cumpărat cele mai mari lumânări. De ce nu mi-a dat Dumnezeu ce I-am cerut?”.

De fapt, nu este nimic nou. Cu doar ceva timp înainte, locuitorii Ierusalimului s-au umplut de furie pe Fiul lui Dumnezeu, în același mod – după ce nu primisera ceea ce isi dorisera ei să primească de la El. În cele din urmă, toată lumea a trădat chemarea: ucenicul a devenit trădător, judecata a devenit nedreaptă, soldații au devenit chinuitori, liderii religioși au început să se lupte cu Dumnezeu, și chiar trecătorii de pe Golgota l-au defaimat si batjocorit pe Iisus… Răstignit.

Probabil, cea mai importantă lecție din Săptămâna Patimilor ramane aceea că prezentul este, într-adevăr, nu al nostru, ci al lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă cineva dorește să devină om adevărat, ar trebui să caute ceea ce este al lui Dumnezeu.

Din moment ce Dumnezeu este dragoste (Sfanta Evanghelie dupa Ioan 4, 8), calea directă spre prezent este calea iubirii față de Dumnezeu și de aproapele, fără de care tot ceea ce avem – si din care facem parte în parohie, in viața noastra personală, profesională sau creativă – devine un fals.

Mai mult decât atât, nu trebuie să mergi prea departe pentru a găsi un astfel de exemplu. Mergi la un spital, încearca să obții unele medicamente sau o vizita la un medic, și vei vedea că, indiferent de schimbările pe care le amintesc “oamenii deștepți ai autorității”, toate se transformă în tortură pentru oamenii obișnuiți: fără dragoste.

Sau, mergi la o școală si ia seama la “framantarile si emotiile” legate de examene, la toate eforturile administrației și profesorilor care se muncesc sa găseasca o cale pentru studenții si scolile lor, pentru ca acestia sa obtina cat mai multe puncte: succes, cu orice preț! Ce fel de muncă educativă mai e si asta? Mai puțina iubire față de Dumnezeu si de aproapele…

Date fiind toate acestea, daca spitalul nu vindecă, iar școala nu educa, înseamnă că ele au devenit un fals. Sau, fii atent la modul în care vorbeste mass-media despre Creștinismul Ortodox, menționându-l (de cele mai multe ori de rau) la sfârșitul unui buletin de stiri, înainte de a anunța un nou film de acțiune.

Astfel, spectatorul începe să creadă că Creștinism este atunci când oamenii cumpara salcie, iau apa de Boboteaza, sau se scalda intr-o copca de gheata. Este un fel de “Creștinism” fără Hristos. Dar, altfel, mai poate fi inca posibil?

Ca și cand ar raspunde acestei întrebari, Săptămâna Patimilor vine sa marturiseasca si sa aprecieze Creștinismul cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Fără El, totul devine fals, inclusiv religia, oamenii transformand-o într-un mod de a-și atinge propriile obiective și de a sluji propriilor lor interese, în loc să caute adevărul lui Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu. Prin urmare, viața noastră ar trebui să fie în Hristos, cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru cei de aproape ai noștri, astfel încât să nu lasam ca totul sa devina un fals.

Doar această DRAGOSTE face ca totul sa devina real si adevărat, fără de care totul, inclusiv persoana însasi, se transforma automat în… nimic:

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 13).

Adaptare si traducere dupa un cuvant al Pr. Protopop Alexander Balyberdin, inregistrat de Oksana Golovko (Pravmir), de: KSLCatalin (Marele si Sfantul Post al Pastelui – 2016)

Iti aducem aproape informatia la care altfel nu ai avea acces. Daca apreciezi activitatea noastra, acum ai ocazia sa primesti un Certificat de Membru Sustinator (Simpatizant) “Lăcaşuri Ortodoxe”, dand click! aici! Aflandu-ne in cel de-al 10-lea an, te imbratisam ca membru al echipei noastre, cu bucurie!