Pentru ei, Iisus era:
– foc și blândete, sociabil și solitar;
– plin de energie și supus oboselii;
– deopotriva conservator și revoluționar;
– ferm si plin de compasiune;
– cu inima deschisă catre cei săraci, bolnavi și copii;
– isi face prieteni și câștigă loialitatea femeilor, o calitate foarte rara în timpul Lui;
– rătăcește din sat în sat și trăiește pur și simplu;
– curajos în fata celor care I s-au opus;
– cu minte agera în dezbateri;
– angajat in spirit, mai presus de Lege;
– plin de iubire;
– cautand doar voia si slava Tatălui Său ceresc;
– mangaiat de Duhul lui Dumnezeu;
– fara de pacat și fără defecte morale;
– neatras de bogăție și putere;
– nu cedeaza lingușirilor sau amenințărilor;
– isi iubește prietenii profund;
– este iertător;
– realist vizavi de slăbiciunea omenească…Iisus a fost Mesia.
“Trebuie sa fi existat ceva convingător in personalitatea Lui, printre toate aceste trăsături. Până la momentul Inălțarii lui Iisus la cer… El a ștampilat multe vieți, de neșters. Simon Petru și Maria Magdalena, iubitii Sai ucenici Iacob si Ioan – toti apropiatii Lui au simțit cum El devenise substanța vieții lor, singura comoara de care le mai păsa. Raportarea sfinților creștini, de mai târziu, a fost similara. Cei mai puternici creștini au simțit că Iisus era motivul lor de a exista”.
Imagineaza-ti, macar pentru o clipa, ca Iisus ar fi acea “substanță” din viața ta, adevărata ta “comoara” și “motivul” existentei tale!”
Un eseu alcatuit de: KSLCatalin (dupa texte si idei: Carmodys; Pr. Steven Kostoff – Biserica Ortodoxa a Americii; Pr. Patrick Reardon – Chicago)
