Fierbinti Targ – comunitatea dusa cu totul la inchinat…

Pe drumul vechi “mănăstiresc” [Căldărușani, Sitaru, Dridu…] spre Slobozia, în Săptămâna Luminată, simt imperativ nevoia unei băuturi răcoritoare. Opresc în Fierbinți Târg, la un “Magazin Universal”. Un bărbat pe bicicletă, cărând după el o undiță de vreo trei-patru metri, strigă de pe partea cealaltă a șoselei: ”E închis, e dusă la închinat!”. Nici măcar nu a oprit.

“Deci la biserică”… mă gândesc eu, “adică la doi pași de aici”. Voiam sucul ăla, iar așa ajung să merg și eu la biserică.

Intrarea se face pe sub o clopotniță monumentală, construită în 1948, de meșterul Moraru Vasile. 570 kg de aramă atârnă deasupra capului, prin cele două clopote, menite să dea de veste întregului sat că este vremea Liturghiei.

Biserica închinată Sfântului Gheorghe, cu patrimoniul ei bogat în icoane pe lemn, cele mai multe zugrăvite de pictori necunoscuți, îi adună pe toți la vremea rugăciunii, încă din 1858, pe când boier al locului era Alexandru Scarlat Ghica.

În jurul ei, străjuiesc crucile, creștinește înfipte în pământ, la căpătâiul celor plecați la Domnul.

Nu găsesc pe nimeni, nicăieri. Renunț la ideea sucului, când văd, un pic mai departe, un alt magazin, de data asta un “Market”. Peste gard, îmi strigă o femeie de vreo șaizeci de ani, cu basma înflorată pe cap: “Deschide mai târziu, că e dusă cu «alde» Petruța”. Tot la “inchinat”…

– “Ce e închinatul?” – întreb, gândindu-mă că e vorba despre altceva decât închinăciunea, dat fiind că la Biserică nu am văzut pe nimeni.

– “Păi uite așa, fă și mata” – și cu gesturi ample, mă învață să-mi fac Cruce. “În numele Tatălui și al Fiului…”

Sigur că știam să mă închin, dar nu mă rușinez de penibilul situației – simpatică mămăița! – ci îi urmez cu atenție gesturile, făcând la fel. “Așa, mămică, dacă faci, toți dracii fug mâncând pământul.”

– “Și unde se închină?” – întreb eu. – “La oraș, la centru, la Slobozia, la Mânăstirea ‘a veche… Aduce acolo, de Paște, sfinți și ne ducem și noi cu Părințelu’ să ne rugăm de sănătate, de păcate, de toate alea. Eu nu m-am dus, că stau cu nepoata fiică-mi ‘a mică, e răcită, o țiu în casă. Da’ vine soră-mea și șade cu ea și merg și eu, cu IRTA.”

Îi mulțumesc, îi spun că acolo merg și eu, dau să plec și… “Să săruți acolo, mămică, și să faci cum te-am învățat!” – si o aud în urma mea, zicând: “În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…”

– “Amin!” – zic eu în gând și plec, spre Sfinții Voievozi din Slobozia, să mă închin la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Catedrala Iașilor. Venise cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul locului si al Sloboziei și Călărașilor. Era adusă, cu ocazia hramului Mânăstirii, Izvorul Tămăduirii – asta știam, fiindcă acolo mă ducea și drumul meu, de acum, alaturi de oamenii din… Fierbinți – Târg și alte mii de oameni – o demonstrație vie a COMUNITĂȚILOR ORTODOXE, adevarate CANDELE păstrate întotdeauna APRINSE ÎN BĂRĂGAN.

Un articol de: Carmen-Ana Ion – Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe