STIRI | Un fost jurnalist sarb, pustnic intr-o pestera dintre cele mai izolate ale Athosului
Una dintre cele mai “terifiante” pesteri din Karulia, de pe Sfântul Munte Athos, este lacasul unui călugăr sârb, numit Serafim, in care acesta vietuieste pe timpul verii. Iarna este foarte severa aici, asa incat in sezonul rece acesta paraseste mica pestera, ingusta, în care există suficient spațiu abia pentru o persoană, pentru o colibă de lemn din afara.
Patru scanduri și o saltea sunt tot ce are pentru odihnă și somn.
Karulia are peșteri cu chilii atarnate de stânci abrupte, în partea sudică a peninsulei Athos, nu departe de Schitul Katounakia. La unele peșteri îndepărtate, se poate ajunge doar prin intermediul unor lanțuri prinse in roca, acestea fiind numite pesteri “terifiante”.
Actualul calugar Serafim a studiat anterior la Universitate, in Departamentul de Economie, și apoi a lucrat ca jurnalist în presa de televiziune sârbă. În lume, acesta si-a lasat o fiică în vârstă de 16 ani, relatează portalul de știri Tribuna Athosului.
“Credința mea nu are nimic de-a face cu munca de jurnalist, acestea sunt două lumi opuse, cu valori și convingeri diferite”, a spus Serafim. “Iată ca ma rog pentru fiica și soția mea, pe care nu le-am parasit cu totul. Eu sunt cu ele în mintea mea. Doar că, într-o zi, pur și simplu m-am aprins de dragoste pentru Treimea noastra Dumnezeiasca. Și, acest lucru este spre binele nostru, al tuturor”.
El vietuieste într-unul din cele mai izolate și mai sălbatice locuri din Karulia, dar cu toate acestea, spune: “Eu nu sunt singur aici, mulți prieteni sunt cu mine”. Când a fost întrebat cine sunt acești prieteni, călugărul a răspuns: “Mii de îngeri, și i-ati puteti vedea doar daca ati lucra pentru binele sufletesc, si nu pentru binele trupesc. Trupul are nevoie de foarte puțin, din toate lucrurile bune pe care Domnul ni le trimite din belșug”.
“Odată, s-a întâmplat că nu aveam absolut nimic de mâncare, iar apoi a avut loc o adevărata minune. Am văzut un vultur care zbura foarte rapid spre mine. M-am speriat și ma gandeam la mine: acum mă va lua și ma va duce departe, Dumnezeu știe unde. Dar, cand s-a apropiat, am văzut că ținea ceva în cioc. A fost un pește proaspăt… Asta a fost cina mea, în acea zi”, a povestit bucuros calugarul Serafim.
