Olanesti: Un destin – Patriarhul Justinian Marina
Liceul „Justinian Marina”, din staţiunea Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, a comemorat 36 de ani de la trecerea la cele veşnice a patriarhului Justinian Marina.
Evenimentul s-a desfăşurat sub patronajul Arhiepiscopiei Râmnicului.
Manifestarea cultural-spirituală prilejuită de comemorarea celui de-al treilea Patriarh a fost intitulată sugestiv „Un destin – Patriarhul Justinian Marina” şi a reunit oficialităţi locale, cadre didactice, studenţi şi elevi, precum şi alţi iubitori de carte din localitate şi din împrejurimi.
În cadrul întrunirii a avut vizionarea filmului „Un destin – Patriarhul Iustinian Marina” – peliculă realizată de Mariana Zamfir şi Mihaela Radi, de la secţia Periodice – Legislaţie a Bibliotecii Judeţene Antim Ivireanul.
În continuare au rostit alocuțiuni Ec. Sorin Vasilache – primarul oraşului Băile Olăneşti, Prof. Dr Nicolae Dinescu, directorul AORF Vâlcea, preşedinte al Societăţii Culturale „Anton Pann Râmnicu Vâlcea, Prof. Norica Groşenoiu, director Grupul Şcolar Economic „Justinian Marina” și Pr. Emilian Groşenoiu, Vicar Administrativ al Arhiepiscopiei Râmnicului din partea Centrului Eparhial. Moderatorul întâlnirii a fost scriitoarea Zenovia Zamfir.
„Patriarhul Justinian Marina (din botez Ioan Marina) s-a născut la data de 2 februarie 1901, în satul Suieşti, fosta comună Cermegeşti din judeţul Vâlcea. A studiat la Seminarul teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1915-1923) şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1925-1929). A fost învăţător în Olteanca-Vâlcea (1923-1924) şi în Băbeni-Vâlcea (1924-1930), paralel preot-paroh în Băbeni (1924-1932), director al Seminarului Teologic şi preot slujitor la Catedrala Episcopală din Râmnicu Vâlcea (1932-1933), preot paroh la biserica „Sfântul Gheorghe” în aceeaşi localitate (1933-1945).
Rămas văduv, în 1945 a fost ales Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei laşilor, cu titIul “Vasluianul” (1945 – 1947), apoi Locţiitor al scaunului mitropolitan din Iaşi (din aug. 1947), Arhiepiscop al laşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (ales 19 nov. 1947, înscăunat la 28 dec.), Locţiitor de patriarh (din februarie 1948), la 24 mai 1948 ales, iar la 6 iun. 1948 înscăunat ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la trecerea la cele veşnice.
Ca patriarh rămâne în istoria Bisericii Ortodoxe Române prin cunoscutul său „Apostolat social”, prin care a ştiut să dea o nouă orientare activităţii Bisericii în condiţiile noi de viaţă instalate de regimul comunist. În ciuda tuturor dificultăţilor, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente şi schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei româneşti în Iumea creştină şi l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. A plecat la Domnul în ziua de 26 martie 1977, trupul său fiind înmormântat la biserica Mânăstirii Radu Vodă din Bucureşti, pe care a rectitorit-o.” (Dicţionarul Teologilor Români – Pr. Acad. Mircea Păcurariu)
