Biserica Ortodoxa Turca: actiuni teroriste armate, asasinate si lovituri de stat

Biserica Ortodoxă Turcă este cea mai mica denominatiunea crestina și, cu siguranță, si cea mai controversata. Potrivit unei declaratii a Biroului Procuraturii Turce, Biserica Ortodoxă Turcă, care datează de la înființarea Republicii Turcia, este legată de mișcarea radicala nationalista Ergenekon.

Acesta din urma, se spune, a organizat o conspirație, cu scopul de a răsturna regimul Premierului Recep Tayip Erdogan, printr-o lovitura de stat.

O serie de grupuri ultra-naționaliste, înființate în 2004 și 2005, ar fi avut “aceiasi” fondatori și “toti au fost cooptati de Patriarhia Ortodoxa Turca”, a afirmat in ultimele ore si Orhan Cengiz, un aparator al drepturilor omului.

Purtătorul de cuvânt al Bisericii, Sevgi Erenerol, sora actualului patriarh, a fost de fapt arestata în anul 2008, sub o acuzație care includea si stabilirea și conducerea unei organizații teroriste armate, ca parte a conspirației Ergenekon. Ea este, de asemenea, legata si de persecutarea jurnalistului turco-armean Hrant Dink. Hrant Dink, nascut in 15 septembrie 1954, in Malatya si decedat in 19 ianuarie 2007, in Istanbul, a fost un ziarist și scriitor turc de origine armeană, unul dintre membrii cei mai proeminenți ai comunității armene din Turcia. Acesta a fost asasinat în cartierul Osmanbey din Istanbul, chiar în fața redacției ziarului său bilingv Agos. Moartea a survenit prin împușcare, cele trei gloanțe fiind trase de un tânăr de 17 ani. Conform rapoartelor emise la acea data, “in spatele atentatului se află, conform cercetărilor poliției, cercurile naționaliste turce care l-au acuzat pe scriitor de ofensă adusă Turciei, pentru faptul că a evocat genocidul armenilor. Decesul său lasa în urmă o văduvă și trei copii”, conform Pan Armenian.

Între timp, Vural Ergül, un avocat al lui Erenerol, a numit cazul guvernului ca fiind unul “fals si imaginar”. Ergül a recunoscut legăturile Bisericii cu figuri proeminente ultra-naționaliste, inclusiv cu membrul Ergenekon, Veli Kucuk, care a fost legat de uciderea, in 2007, a trei creștine misionare în orașul de est Malatya, dar a susținut că atât clienta sa cat și Biserica Ortodoxă Turca “sunt victime ale persecuției guvernului”.

“Membrii bisericii sunt speriati și neliniștiti”, a mai declarat Ergül, conform EurAsiaNet. “Este imposibil să nu remarci intoleranța primului ministru Erdogan, la adresa acestei Biserici”.

Dincolo de conexiunea posibila cu Ergenekon, Cengiz, aparatorul drepturilor omului, care a lucrat intens cu minoritatile non-musulmane din Turcia, susține si el că membrii Bisericii Ortodoxe Turce au hărțuit destul de des membrii altor confesiuni creștine din Turcia. “Aceasta Biserica Ortodoxă Turcă are un rol central, care nu a fost abordat în mod corespunzător de către procurori”, a spus Cengiz.

Dar, cum este posibil ca o Biserică creștină mica sa câștige o reputație care pare a fi antagonica cu ideea de crestin? Răspunsul pare sa rezide în originile sale.

Fondatorul Bisericii Ortodoxe Turce, Pavlos Karahisaritis, a fost un vorbitor de limba turca, preot grec-ortodox care, în anul 1922, la sfârșitul războiului greco-turc, a rupt relatiile cu Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului – pro-Grecia – Patriarhie Ortodoxa Suprema, și s-a aliat cu naționaliștii turci victoriosi, condusi de Mustafa Kemal Ataturk.

Ataturk a demonstrat un interes personal fata de Biserica Ortodoxă Turcă si și-a exprimat clar sprijinul său.

Karahisaritis, între timp, a obtinut titlul de Papa Eftim, si ulterior si-a schimbat si numele de familie, cu numele turc Erenerol. „Atatürk ar fi putut avea o vedere pronunțat seculară asupra lumii, dar el s-a opus unei tendințe mari a istoriei, în care religia te marca daca nu faceai parte dintr-un grup”, a comentat Anthony O’Mahony, director al Centrului pentru Creștinismul Răsăritean, al Universitatii Colegiului Heythrop din Londra.

Insa, odată schimbata populația greaca a Turciei, in anul 1924, urmașii potențiali ai lui Eftim au scazut ca numar. Biserica Ortodoxă Turcă “trebuia sa dispara”, cu cele 1,2 milioane de creștini care au părăsit Anatolia, ca parte a schimbului, a spus O’Mahony. “Istoria l-a lăsat în urmă”.

Patriarhatul Ortodox nu i-a recunoscut niciodată Biserica. Atatürk, cu toate acestea, nu l-a uitat. Papa Eftim și familia sa au fost scutite in cadrul schimbului de populație și s-au mutat la Istanbul, unde au primit Biserica Meryem Ana, pe care guvernul o expropriase de la Patriarhia Ecumenică. “Aceasta Biserica Turca a fost conceputa ca înlocuitor pentru Patriarhia Ecumenica și Biserica Ortodoxă reală, și ca un fel de apropiat al serviciului de stat”, afirma Cengiz Aktar, politolog al Universitatii Bahcesehir din Istanbul.

De-a lungul deceniilor care au urmat, Eftim s-a opus mai multor minorități creștine ale Turciei, ocupând de două ori clădirea Patriarhiei Ecumenice din Istanbul și preluand două biserici in cartierul Bisericii Ortodoxe Turce, în timpul revoltei anti-grecesti din 1955 și 1956. Astăzi, Patriarhia Ecumenică contestă aceste drepturi asupra proprietatii.

Împreună cu fiii săi, Turgut și Selcuk care, pe rand, l-au succedat ca Patriarh, Eftim a continuat lupta împotriva grupurilor creștine, susținând că erau „agenți ai puterilor străine”.

Nepotul său, actualul patriarh, Papa Eftim al IV-lea, a evitat în mare măsură publicitatea. Cu toate acestea, pana la arestarea ei, Sevgi, a continuat să mobilizeze sentimente impotriva celorlalte grupuri creștine.

La o conferință de securitate din 2006, gazduita de armata, ea a descris misionarii ca pe “pioni în șahul politic”, al căror “scop este numai acela de a invada această țară”. Ea a fost, de asemenea, implicata în hărțuirea ulterioara a turco-armeanului Hrant Dink.

“Sevgi Erenerol a fost unul dintre cei mai importanți razboinici impotriva non-musulmanilor din Turcia”, a comentat Cengiz, care a susținut că numărul atacurilor și amenințărilor împotriva non-musulmanilor a scăzut dupa arestarea sa și a altor suspecți ai Ergenekon.

“Deși ei înșiși ar trebui să fie o minoritate, urau alte minorități, în special pe armeni”, a adăugat Aktar.

Procurorii așteapta să rezolve defintiv cazul lor împotriva lui Erenerol in această lună, februarie 2013. Slujbele in Biserica Meryem Ana continuă neîntrerupt, deși viitorul acestei Biserici niciodata nu a fost mai nesigur. “Numărul membrilor este în scădere cu fiecare zi ce trece”, a incheiat Ergül.