CATERISIT – Uzura preotilor. Intre Taina Preotiei si realizarea de sine
In urma cu doar cateva zile, in sala de receptii a Bisericii Sf. Prooroc Ilie Cerchizovo, din suburbiile Moscovei, a fost prezentat filmul documentar “Caterisit”.
Realizatorii Erland Kelter, preotul Roman Bicicov, Marat Ceabibulin si Petru Caminschi au încercat să arate, prin film, povestea unor oameni care au părăsit preoția din diferite motive.
Si-au descoperit acestia locul în viața lor nouă, în afara Bisericii?
Sunt fericiti?
Se simt cu adevărat liberi?
Filmul a stârnit discuții multe pe marginea unei teme actuale și dureroase in Biserica, aceea a “uzurii pastorale”, care conduce la părăsirea Bisericii. Problema caterisirii a existat de-a lungul istoriei Bisericii Ruse, dar acest lucru a fost puțin studiat în Rusia. Abia in ultimii ani, această problemă a atras mai tare atentia.
“Din punct de vedere psihologic, există trei aspecte ale uzurii preoților: epuizarea emotionala, depersonalizarea (capacitatea preotului de a recunoaște în celalalt o persoană și nu o funcție sau un obiect) și deziluzia in fata rezultatelor”, a explicat Protopopul Pavel Velicanov, vicepresedinte in cercetari științifice și teologice, al Academiei Teologice din Moscova.
În ultimele două decenii ale libertății de conștiință, aspectelor psihologice li s-au adăugat aspectele sociale. Totodata, oamenii au fost atrasi de perspective noi in viața religioasă, grabindu-se spre Biserică, văzând un spațiu vast potrivit pentru activitatea lor personală. Protopopul Vsevolod Chaplin, șeful Departamentului Sinodal pentru Relațiile dintre Biserică și Stat, a spus că acești oameni au demonstrat puțin interes fata de problemele vietii spirituale și de principiile evanghelice de viață. Când curentul ortodox a inceput sa renasca, la sfârșitul anilor ‘80 – începutul anilor ‘90, mulți oameni au venit in Biserică. Dar, astăzi, cei mai multi dintre ei nu mai raman, din cauza dorinței lor, dincolo de mostenirea Împărăției lui Dumnezeu, aprinsa dupa realizarea de sine intr-o activitate para-ecleziala, într-o manifestare pământească. Ei au fost pusi la conducerea unei biserici, dar la ceva timp, după ce au constatat eșecul lor, au plecat”.
Preotul se mai poate gasi, de asemenea, într-o stare de singurătate, acesta reprezentand încă un motiv care duce la uzura profesională. Potrivit Protopopului Alexis Uminschi, paroh al Bisericii Sfânta Treime Ciocili, preoții tineri recent hirotoniți, care nu au o experienta de viata, se trezesc brusc într-o situație în care nu există cineva care sa-i sfatuiasca.
“Nu este ușor să asculti o spovedanie. Desigur, este posibil sa te inchizi in tine si sa pretinzi ca nu auzi nimic. Dar, dacă permiti lucrurilor sa treaca prin inima ta, atunci începi să suferi. Daca nu are pe nimeni in apropiere, si daca se retrage in sine, preotul neputand discuta astfel de lucruri nici cu sotia sa, atunci el va avea senzatia de singuratate, că nimeni nu are nevoie de el. Deci, sarcina preoției poate deveni una de nesuportat”.
Arhimandritul Tutunov Sava, paroh al Bisericii Sfântul Prooroc Ilie Cerchizovo, adjunct in domeniul afacerilor administrative ale Patriarhiei Moscovei, considera ca a sosit momentul pentru a discuta problema, nu doar in secret, cum se procedeaza de mai multi ani, ci destul de deschis. “Am luat cunostinta de mult despre aceasta problemă. Lansarea acestui film poate deschide dezbaterea, deoarece a implicat reprezentanți ai departamentelor sinodale, precum și formatori în cadrul unor seminarii și școli ortodoxe, angajati in pregatirea viitorilor preoti. Prin urmare, întrebarea este: ce trebuie sa ii motiveze pe studenți, pe seminariștii viitori, pe tinerii care doresc să slujească în Biserică? Uneori, seminaristul ar putea pierde motivația sa si acest lucru ar putea trece neobservat. Acesta este un subiect care urmează să fie discutat și o problemă care trebuie să fie studiata”.
În ultimii ani, Biserica Rusă a făcut multe in rezolvarea acestei probleme, inclusiv creșterea vârstei minime pentru hirotonire.
Cu toate acestea, aceste dispoziții pot fi uneori parțial ignorate, din cauza lipsei de clerici. Este destul de probabil ca solutia acestei probleme sa rezide intr-o selecție strictă în timpul competiției pentru admiterea in seminarii, acolo unde cadrele didactice ar avea experienta necesara in alegerea celor care chiar au venit la Biserica si nu spre o atracție trecătoare noua și necunoscuta, conform dorintei sufletesti si a credintei lor. Este imperios necesar ca, în seminarii, viitorii preoti sa fie bine pregătiți pentru orice dificultăți, sa li se spuna fără ascunzisuri cât de dificil este sa porti crucea preotiei. Este posibil ca, la început, unii studenți sa renunțe la calea preoției si să aleaga una dintre realizarile de tip laic. Dar, ulterior, nu vom mai auzi cuvinte dure, precum ”s-a blocat in preotie”, sau termenul nu mai puțin dureros de ”Caterisire”.
