Se pare ca data demisiei Papei nu a fost aleasa intamplator

Data aleasă de Papa Benedict al XVI-lea este, mai mult ca sigur, rezultatul unei alegeri atente. Desigur, așa cum s-a mai spus [https://www.lacasuriortodoxe.ro/catolicism-protestantism/1100-un-nou-papa-va-fi-ales-pana-la-pasti.html] , succesorul Papei Benedict al XVI-lea trebuia sa aiba asigurata posibilitatea prezidarii celebrarii Paștelui, cea mai importanta sărbătoare creștina. Noul episcop al Romei va trimite faimoasa binecuvântare Urbi et Orbi, peste oraș și lume. Dar, momentul ales are si alte consecinte.

Cardinalii cu varste de sub 80 de ani, care participă la Conclavul destinat alegerii succesorului lui Benedict al XVI-lea, nu vor fi 120 la numar, maximul stabilit de către Papa Paul al VI-lea. La momentul anunțării demisiei, ei erau deja 118.

La data intrării în vigoare a demisiei, 28 februarie 2013, atunci cand se va convoca si Conclavul, ei nu vor fi mai multi de 117.

Din cate se stie, Cardinalul ucrainean Lubomir Husar, Arhiepiscop emerit de Kiev, va împlini vârsta de 80 de ani pe 26 februarie si, prin urmare, nu va corespunde conditiilor de alegator.

Cel de-al 117-lea Cardinal, Eminența Sa Walter Kasper, președintele emerit al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, va implini varsta de 80 de ani pe 5 martie.

Acest compatriot al lui Benedict al XVI-lea, sau mai degrabă al fostului Cardinal Joseph Ratzinger, a fost ridicat pe această poziție în anul 2001, de către Papa Ioan Paul al II-lea. El va putea, deci, vota si va putea fi, de asemenea, ales.

Cel de-al 116-lea alegator este Arhiepiscopul italian Severino Poletto, Arhiepiscop emerit de Torino, care implineste 80 de ani pe 18 martie, iar cel de-al 115-lea este episcopul mexican Juan Sandoval Iniguez, Arhiepiscop emerit de Guadalajara, care își sărbătorește cei 80 de ani pe 28 martie.

Amânarea deciziei Papei Benedict al XVI-lea cu doar o luna, ar fi eliminat trei candidați și ar fi ramas doar 115 alegători, cu excepția cazului în care ar fi fost numiti altii, intr-un proces precipitat.

Mai trebuie observat, insa, si faptul că anunțul Papei Benedict al XVI-lea a intervenit în fața consistoriului reunit pentru… canonizarea martirilor din Otranto. Cine sunt martirii din Otranto? Cel puțin 800 de creștini din micul oraș din provincia Puglia, aflata in sud-est-ul Italiei, au fost decapitați in ziua de 14 august 1480, de către trupele de “mahomedani” (cum se numeau pe atunci musulmanii) ale sultanului Mehmet al II-lea.

În timpul cuceririi orasului, care a fost asediat timp de 15 zile, acesti credinciosi, abandonati de soldații creștini care fugisera, au refuzat să renunțe la credința lor. Simbolul este unul puternic, chiar dacă Biserica refuză să vadă o ilustrare a ciocnirii intre civilizații, ci mai degrabă o afirmare a puterii credinței creștine. Trebuie tinut cont ca Benedict al XVI-lea a fost criticat în mod repetat pentru declarații considerate ostile la adresa musulmanilor.

Dar, mai mult decat atat… Aparitia unui dosar surpriza a ajutat si ea la hotararea Papei. Printre cauzele acestei decizii dramatice, se pare ca se numara si un dosar confidențial, care a fost prezentat Papei, de catre trei dintre cardinali.

In data de 17 decembrie 2012, Papa l-a primit pe președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, cunoscut sub numele de Abu Mazen. În anticamera bibliotecii in care Papa ii primește pe vizitatori, o delegație a Comitetul Olimpic Italian isi aștepta rândul. Numai ca, între timp, printr-o altă ușă, patrund inauntru, la Papa, trei cardinali: Julian Herranz, Josef Tomko și Salvatore De Giorgi, dupa cum relata la acea data Ignatzio Ingra, jurnalist al revistei independente de religie si informatii laice “Evidente religioase”. Acesti cardinali sunt membrii ai comisiei de anchetă a cardinalilor, căreia Papa Benedict al XVI-lea i-a cerut să facă lumină în cazul Vatileaks – scurgerea de documente private, pentru care majordomul Papei, Paolo Gabriele, a fost gasit vinovat.

Ceea ce ii adusesera acestia, Papei, era cea de-a doua parte a raportului lor, după prima parte furnizata in luna august, care reprezentase de fapt doar un raport preliminar. De data aceasta, broșura era semnificativ mai consistenta. Aceasta conținea zeci de mărturii ale unor episcopi, laici, religiosi, pe care cei trei raportori le adunasera cu mare efort în ultimele luni, după condamnarea majordomului de catre instanța Vaticanului (el a fost, ulterior, gratiat de Papa).

Raportul releva o imagine nemiloasa a stadiului actual al Curiei Romane: diviziuni intre cardinali, rezistența la schimbare și lipsa transparenței în cadrul Curiei. Cei trei cardinali nu au avut retineri in ce priveste prezentarea raspunsurilor persoanelor intervievate. Denunțări reciproce, atacuri, episoade oculte, care nu au fost dezvaluite nici chiar dupa multi ani, toate constuind o revelație șocantă si dramatica pentru Papa.

Joseph Ratzinger este profund tulburat, el se deschide doar in fata fratelui sau mai mare, Georg, admițând, probabil, ca a descoperit acolo o față a Curiei pe care el niciodată nu si-o imaginase, dupa cum aprecia acealasi jurnalist, amintit mai sus, in momentul prezentarii dosarului. Se pare ca, ulterior, ar fi realizat că nu va mai avea puterea și energia necesară pentru a finaliza curățarea și renovarea completă, care sunt la fel de indispensabile si de urgente, orice intarziere fiind exclusa.

După acest episod, care a avut loc cu cateva zile înainte de Crăciun, Papa Benedict al XVI-lea și-a dat seama că a venit momentul deciziei, pe care niciodată nu o exlcusese, si cu care se mangaiase luni de zile: retragerea, recurgand la articolul 332 din Codul de Drept Canonic, care ii permitea Papei sa renunte la serviciul sau.

Papa Benedict al XVI-lea poarta, de cateva luni, un stimulator cardiac.