Secretul Manuscriselor din Timbuktu ramane inca pazit cu strasnicie
În ciuda parasirii orasului lor de catre armatele islamiste, marile familii din Timbuktu, care pazesc de secole mii de manuscrise antice, sunt încă retinute in ce priveste dezvaluirea secretului care le-a permis sa salveze aceste scrieri, de furia distructivă a fundamentaliștilor.
Înainte de plecarea lor, la sfârșitul lunii ianuarie, islamiștii au răscolit o parte a marii biblioteci publice Ahmed Baba, arzand aproximativ 3.000 de manuscrise antice, iar in aprilie distrusesera mausoleele.
Luni, UNESCO a anunțat un plan de acțiune, finantand cu 10 milioane de dolari (7,5 mil. euro) reabilitarea patrimoniului cultural din nordul Mali și salvarea Manuscriselor din Timbuktu, martore ale dezvoltării intelectuale și spirituale, din secolele XV-XVI, ale acestui sit-oras de Patrimoniu Mondial.
Spre deosebire de Centrul Ahmed Baba, alte treizeci de biblioteci private ale orașului au reusit sa fie cruțate. Conform unui articol AFP, proprietarii acestora au dispersat timp de mai multe luni colecțiile lor, in diferite adaposturi, revitalizand o veche tradiție de păstrare in secret a acestora.
La intrarea islamiștilor în Timbuktu, în aprilie 2012, Ismail al-Diadié Haidara Quti, descendent al familiei imperiale Askia din Mali, și Ali Al-Quti, un vizigot islamist din Toledo (Spania), au fugit împreună cu familia, lunad cu ei “o duzină de manuscrise”.
“Ele au fost ascunse în mașină și apoi au fost duse cu o piroga (canoe) pe un rau, spre sud”, dupa cum povesteste sotia acestuia, pentru AFP, Hawa Touré, director al Fondului Mahmud Kati (Al-Quti), principala biblioteca privata din Timbuktu, cu aproape 13.000 de manuscrise in repertoriu.
“Apoi, am cautat oamenii care ne-ar fi putut ajuta, oameni de rând, care nu erau urmariti. Unele au fost duse tot cu pirogile, altele au fost ingropate in nisip.”
Astăzi, Hawa asigura ca soțul ei, aflat în Spania pentru câteva luni, este singurul “care a ascuns manuscrisele și stie cum să le găsească”.
“Biblioteca noastră a suferit deja patru dispersari in cinci secole, de cand a fugit strămoșul meu in Toledo, în anul 1467”, își amintește Ismael Diadié Haidara al- Quti, intr-un interviu luat prin telefon de AFP.
“Din păcate, în 2012, nu am considerat ca ar fi necesara o noua dispersare a acestora. A fost ca si cum s-ar fi rostogolit o piatra de pe munte”, a spus el.
La 55 de ani, Ismael, istoric, poet și filosof celebru, a petrecut aproape o treime din viața sa cautand comorile împrăștiate, pentru a fi în măsură să deschida o bibliotecă, in 2003, in cooperare cu partea spaniola.
“Manuscrisele noastre sunt in cea mai mare parte din Coran, dar mai exista, de asemenea, texte juridice, matematice, astronomice, științifice, din medicina…”, spune el.
Unele dintre adnotări pot fi indicii despre locurile in care ele au fost ascunse. “Acestea sunt insa secrete de familie, hotărâri judecătorești, iar uneori indicații, care permit deținătorului sa afle secretul descoperirii manuscriselor ascunse”, a mai spus Hawa.
“Astăzi, nimeni nu vă va spune unde sunt ascunse manuscrisele”, spune femeia in varsta de 45 de ani, care a fugit cu copiii ei într-un cartier sărac din Bamako.
“Ne-am întors în perioada secretului”, spune sotul ei. “Când m-am decis sa prezint această bibliotecă, o parte din familie mi-a spus: “Nu, este periculos!”. Ca istoric, m-am gândit că ar trebui să le arat. Ma tem, acum, ca familia mea sa nu fi avut dreptate”.
“Nu este vorba doar de bani din partea UNESCO, ci trebuie să implice în mod direct bibliotecarii, definind un cadru juridic, administrativ și de securitate. Dacă nu fac asta, ei vor eșua în continuare”, avertizează aceasta.
Între timp, Ismael, păstreaza secretul său: “Au fost cinci secole in care biblioteca noastră a cunoscut astfel de valuri, asa ca nu e nicio graba!”.
