Comunitatea secreta armeana din Turcia
Prezența “secreta” a armenilor în Anatolia a devenit obiectul unui raport recent de știri în presa argentiniană.
Într-un articol, intitulat “Pe urmele armenilor secreti din Turcia”, jurnalistul argentinian Avedis Hadjian scrie că oamenii de origine armeană, estimati la cateva sute de mii de persoane, continuă să trăiască în Anatolia și Istanbul, sub identități false.
Cercetarea lui Hadjian incepe din cartierul Kurtulus al Istanbulului si apoi merge in Amasya, Diyarbakir, Batman, Tunceli și Mus.
Potrivit raportului, cei care si-au ascuns identitatea lor reală, de aproape un secol, locuiesc mai ales în regiunile de est ale Turciei. Ei au îmbrățișat sectele sunnite sau alawite ale Islamului și trăiesc cu identități turce sau kurde.
Totusi, o mica comunitate care traieste în satele din districtul Sason, al provinciei Batman, isi păstrează Creștinismul. Subliniind faptul că nimeni nu știe cu adevărat numărul exact al acestor armeni, Hadjian spune că a văzut cum mulți dintre ei sunt speriati de confirmarea identitatii armene. El citează un armean din Palu: “Turcia este încă un loc periculos pentru armeni”.
Armenii ascunsi, care trăiesc sub diferite forme, nu socializează cu cei care trăiesc în mod deschis ca armeni, și se sustrag contactelor cu persoane necunoscute. Potrivit lui Hadjian, unii isi resping identitatea lor, chiar dacă acceptă ca părinții sau bunicii au fost armeni, iar turcii și vecinii kurzi încă ii numesc “armeni” sau „necredinciosi”. Altii isi recunosc identitatea lor reală, dar spun că păstreaza secretul vizavi de descendenții lor “necredinciosi”.
Hadjian mai spune că identificarea armenilor “secreti” nu este o treaba usoara, amintind câteva exemple. Ultimul armean din Amasya, Rafel Altinci, de exemplu, a venit creștin și a absolvit aceeași școală ca și Hrant Dink, jurnalistul armean care a fost ucis. Apoi, el s-a convertit la Islam, s-a căsătorit cu o femeie turca, iar fiica lor e musulmana. Abia recent a început să recunoască faptul că este armean. Jazo Uzal, un satean din provincia Mus, merge la biserică în Istanbul, unde își petrece iernile, dar când se întoarce acasă, în timpul verii, el respectă ritualurile musulmane de cult, inclusiv postul.
În Diyarbakir, avocatul Mehmet Arkan spune ca a devenit conștient de identitatea familiei sale armene de pe la vârsta de șapte ani.
“Pana acum 10 ani, am ascuns identitatea noastră in fata intregii lumi, dar sa fii un armean în Diyarbakir nu mai este periculos”, sustine Arkan, arătând inspre restaurarea Bisericii Giragos Surp din oraș. El explică că nu se simte mai putin armean daca este sunnit și participa la rugăciunile musulmane.
În unele cazuri, armenii secreti s-au transformat în mod surprinzător. Clan Ogasyan, din satul Bagin, din Palu, de exemplu, a supraviețuit “evenimentelor” din 1915 și a emigrat în Statele Unite, stabilindu-se în Rhode Island. Dar, înainte de plecarea lui, un șef de trib kurd l-a răpit pe Kirkor, fiul cel mic, pentru a-l folosi ca muncitor pe propriile domenii. Ulterior, seful l-a casatorit cu o orfana pe nume Zerman. Cuplul s-a stabilit într-un sat din Palu, s-a convertit la Islam și a adoptat nume turcesti. Ei chiar au mers intr-un pelerinaj Hajj la Mecca, împreună.
Mai tarziu, in ani, rudele din SUA au luat legătura cu Kirkor și Zerman. Astăzi, nepotul cuplului este un imam în Harput, în timp ce a doua generație, nepotul Oshayan Cloloyan, este Arhiepiscop al Bisericii Armene din New York.
Hadjian mai scrie, de asemenea, despre prezența armenilor ascunsi, în Tunceli și împrejurimi, și povestește despre o întâlnire pe care a avut-o în Sason.
Jurnalistul descrie o fata in varsta de 6 sau 7 ani, dintr-un grup de armeni care efectuau un pelerinaj in Muntii Raman. Datorită forței vântului, de sub vesmantul fetei s-a zarit o cruce armeana. Jurnalistul se apropie de fata si ii face o fotografie. Ea isi ascunde fata in spatele propriei eșarfe și, când a fost întrebata dacă ea este armeanca sau daca are rude armene, ea a răspuns: “Suntem musulmani”.
