Cautand fericirea – cu Pr. Daniel Ivan
Motto:
“In ziua in care i-ati dat omului tot ce-I trebuie pentru a trai in bunastare, nu i-ati dat fericirea.
Exista bunuri vesnice, de care faptura omeneasca nu se poate lipsi.”
Jean Jaures 1859-1914
Iata o afirmatie confirmata de scurgerea veacurilor. Mai mult, inca de la rostirea acestor vorbe si pana in zilele noastre, omenirea a facut progrese pur si simplu greu de imaginat, chiar si in urma cu 50 de ani.
Lumea in generalitatea ei, a facut progrese sociale notabile, in special in domeniul muncii. Au aparut masinile, care au preluat o mare parte din muncile oamenilor. Tehnologia a devenit in timp parte din viata noastra cotidiana. Totul este automatizat si computerizat. Acum, avem totul la o distanta infima. Chiar si hrana s-a industrializat. O nebunie a usurarii vietii cotidiene, a cuprins omenirea.
Vrei o supa, rapid si fara munca? Uite pliculetul cu fidea si alti compusi chimici, torni apa fiarta si imediat ai o supa gustoasa. Si… exemplele ar putea continua. Cat de sanatos mai este pentru noi, deja nu mai conteaza. Ai umplut burta? Atunci este in regula.
Sa privim catre societatile asa-zis avansate. Ce vedem noi in aceste tari, aparent prospere? Vedem o viata buna? Vedem o viata cumpatata? Unde mai exista credinta, morala sau buna intelegere?
Au cam disparut.
Ce gasim in schimb, din belsug? Gasim: desfrau, crima, ura, lacomie, ateism, nihilism… si lista ramane deschisa oricui vrea sa continue.
Ce gasim in clasele sociale cele mai instarite? Gasim: boala, desfrau, cearta, lacomie si chiar omoruri sau sinucideri.
Se pare ca omul a gasit, in final, secretele confortului, dar ii lipseste cu desavarsire fericirea. Traim decadent si imoral, chiar bucurandu-ne.
De ce? Unde am gresit? Unde am ratacit drumul? Am cerut si noi, asemenea fiului risipitor, sau chiar am luat cu sila, partea noastra de avere. Am vrut sa parasim Acel Dumnezeu, care ne sufoca cu dragostea Lui si purtarea Lui de grija. Am vrut sa traim dupa capul nostru. Sa ne facem o lume a omului, pentru om. Si, ce este rau aici, ar spune unii?
Pai este! Pentru ca o lume condusa de om, dupa reguli facute de om, seamana cu o o oglinda sparta si lipita. Te vezi in ea, dar imaginea este una groaznica.
Uitam ca fericirea nostra sta doar la Dumnezeu. Drept este ca, departe de Dumnezeu, putem gasi placerea, inteleasa de mintea noastra limitata ca fiind fericire. Dar nu este asa. Placerea nu inseamna fericire. Fericirea adevarata este, inainte de toate, cuprinsa intr-o viata lipsita de vanitate; o viata in care pasim pe urmele pasilor Mantuitorului Hristos.
Fericrea inseamna, in ultima instanta, si viata omului impacat cu Dumnezeu. Acum, incercati un mic exercitiu de sinceritate, in lumina celor citite mai sus, intrebandu-va: Sunt oare, eu, fericit?
