Imaginea Bisericii si sondajele – cu pr Daniel Ivan

Un sondaj de opinie, recent aruncat pe piata de CCSB, arata, sec si negru pe alb, ca increderea romanilor in Biserica a scazut dramatic. Cifra estimata de Compania mai sus amintita se situeaza undeva la 65% nivel de incredere.

Televiziunile au profitat de aceasta ocazie si au facut un adevarat tapaj mediatic, care avea ca mobil ostracizarea starii de decadenta in care Biserica s-ar afla. Acest sondaj a venit ca un soi de apa la moara pentru adversarii Bisericii. Chiar daca nu se declara atei, multi dintre autointitulatii formatori de opinie sau moralisti de serviciu au o atitudine fatisa anticrestina sau, mai bine zis, anti-ortodoxa.

De cealalta parte, BOR nu realizeaza foarte clar momentele de cumpana prin care trece si pozeaza in victima a masinatiunilor unor grupari izolate de activisti anti-crestini. La avalansa de acuze si invective aduse clerului si ierarhiei, BOR vine pe piata cu comunicate lipsite de logica, ruginite in continut si, trist, intepenite in acelasi limbaj de lemn eclezial, greu de digerat de omul modern. BOR foloseste argumente putin inspirate intr-o lupta extreme de dura, sperand ca, daca te faci mic si cuminte trece si valul asta si ai scapat.

Sunt nevoit sa revin asupra crizei financiare prin care trece lumea si care nu este doar o criza de natura economica. Ea este rezultatul decadentei morale si, mai ales, sociale, ce macina lumea de ceva timp. In tot acest suvoi de imoralitate generalizata, Biserica Ortodoxa din Romania a crezut ca poate aplica metoda veche a capului plecat. Ei bine, se pare ca nu mai merge asa. Se pare ca a sosit vremea luptei.

Acum, fiindca plecasem cu gandurile de la acel sondaj, sunt nevoit sa pun la punct cateva aspecte dureroase pentru noi, dar REALE 100%. Fara sa emit pretentii de specialist in sondajele de opinie, cred ca putem judeca, totusi, la nivelul logicii de baza, aspectele de mai jos.

Mai intai, crestinii care participa la slujbele obisnuite ala Bisericii sau, mai mult, care sunt prezenti la pelerinaje si procesiuni, nu reprezinta totalitatea celor care se declara crestin-ortodocsi, mai mult, chiar nici macar a celor care pretind ca sunt cat de cat evlaviosi. Nu uitati ca, esti crestin nu doar de Pasti si Craciun. Acest aspect este genul de confuzie pe care multi dintre noi o facem. Ne lasam dusi de valul entuziasmului, si credem ca multimile care stau la cozi imense la Sfintele Moaste, sau se inghesuie pe la hram, sunt reprezentative. Gresit si, mai ales, neproductiv!

Apoi, mai sunt acei oameni care, miscati de taria convingerilor lor ortodoxe si crestine, refuza sa accepte realitatea rece. Nu suntem nici pe departe natiunea sau credinciosii care suntem convinsi ca am fi. Ne mandrim, ce-i drept destul de “smerit”, cu ortodoxia noastra si ne consideram providentiali. Pamantul-saracul se-nvarte, doar pentru ca existam noi. Mai nou, am sarit de la entuziasmul pasoptist, care a format o tara si o natiune, la aberatii pseudo-istorice. Dacii sunt, acum, un fel de super-civilizatie; ceva de genul: dacii au inventat, mersul pe jos. Ce mai tremurau, ei, saracii, Imparatii Romei, de frica dacilor. Istoria arata clar ca a fost de ajuns vointa unui om, pentru ca Dacia sa nu mai existe.

Imi este draga istoria neamului meu si am pierdut ore si zile intregi in biblioteci, incercand sa fac diferenta intre adevar si fictiune. Orice natiune are nevoie de eroii ei. Dar, de aici si pana la a crede ca Amza Pellea ar fi Mihai Viteazul, este distanta mare. Nu confundati scenariile de film, cu istoria reala.

In al treilea rand, putem cadea usor in capcana modului subiectiv, in care suntem tentati sa vedem evenimentele sau sa acceptam oamenii din jurul nostru. Confundam pacatul cu pacatosul. Exista o atitudine gaunosa si deloc crestina, cu atat mai putin ortodoxa, de a respinge vehement tot ce este ne-ortodox. Nu reusim sa disociem persoana, de atitudinea acesteia.

Imi amintesc o intamplare, prin care am trecut urma cu ceva ani, cand un frate preot m-a vazut iesind din Biserica Roamano-Catolica din orasul meu. Avusesem o discutie cu un preot de acolo, in legatura cu niste studii de istorie. Imediat, am fost apostrofat de fratele ortodox. L-am privit cu tristete. A ramas si acum acelasi. Il simt ca nu a inteles nimic din Cuvantul Evangheliei. Lumea lui este una anosta si nefericita. Nu intelege ca este o victima a propriilor limitari – atat culturale, cat si sociale. Este ca un ciung, care vrea sa aplaude.

De ce am mentionat toate aceste aspecte? Pentru a limpezi atitudinea pe care trebuie sa o avem fata de noi si, mai ales, fata de societatea secularizata. BOR acuza sondajul ca fiind subiectiv si inexact. Si, are dreptate. Dar, doar pe jumatate.

Cu siguranta, daca sondajul ar fi fost facut in mijlocul unor pelerinaje sau la iesirile de la Biserica, rezutatul ar fi fost unul inexact. La fel, daca sondajul ar fi fost facut in talciocurile duminicale, sa zicem, am avea iarasi un rezultat eronat. Atunci, unde este adevarul?

Acum, CCSB a facut un sondaj de opinie pe un esantion de populatie ce se incadreaza in regula de baza a oricarui sondaj. Drept este ca orice sondaj are limitele lui de manipulare si subiectivitate. Boala aceasta, a confuziei create in mintea oamenilor, a stat la baza rezultatelor acestui sondaj.

Omul de rand, asimileaza clerul cu Biserica sau, mai degraba, face grava confuzie sa puna semn de egalitate intre Biserica – Trup al lui Hristos – si Cler. Clerul formeaza Biserica si o institutionalizeaza. Ierarhia existenta in sanul Bisericii ii da acesteia stabilitate in timp si coerenta in lucrare.

Pe de alta parte, sa nu uitam ca sondajul a venit pe un fagas nu tocmai fericit pentru imaginea BOR. Preoti cu probleme intens mediatizate si personalitati publice de impact, cu atitudini ostile, au facut ca sondajul sa aiba rezultatul de acum.

Personal, cred ca rezultatul este unul subiectiv si chiar rautacios. Totusi, indraznesc sa sugerez cateva intrebar,i ce pot face parte dintr-un sondaj:

– Cat de des mergeti la Biserica?

– Stiti Rugaciunea Domneasca – Tatal Nostru?

– Cat de des va rugati?

– Cand ati participat la ultima Sfanta Liturghie?

– Aveti preot duhovnic?

– Ce reprezinta Biserica Ortodoxa pentru dvs?

– Cum credeti ca ar trebui sa fie un preot?

– Cata incredere aveti in clerul BOR?

– Credeti ca toti preotii sunt la fel?

– Este importanta religia in viata nostra?

Acestea sunt cateva intrebari ce le consider ca fiind minimul necesar, atunci cand ne hotaram sa vedem opinia oamenilor fata de Biserica.

Este total gresit sa mergem si sa intrebam oamenii, daca mai au incredere in Biserica, pe fondul unei campanii desantate anti-ortodoxe. Nu este momentul sa stam cu capul intre umeri sau sa folosim acelasi limbaj de lemn, greoi si inutil, in lupta cu adversarii ideologici.

A spune, intr-un comunicat, ca sondajul “X” sau “Y” este mincinos, fara sa oferi solutii alternative sau argumente, este nu doar hilar, ci chiar patetic.

Cred ca ar trebui sa ne trezim din letargie si sa aratam ca Biserica este Uriasul, pe umerii Caruia acest popor a stat si va sta mereu.

Spunea Mitropolitul Nicolae Balan (1882-1955): “Astazi, poporul citeste ziare, brosuri, reviste si merge la cinematografe. Poporul este invatat sa lase Biserica Lui Hristos, in schimbul traiului bun. Se golesc inimile si se umplu burtile. Toti au ajuns filosofi si carturari, dar au uitat Scriptura. Praful uitarii se aseaza peste credinta nostra si, pentru aceasta, toti suntem vinovati. Noi, clerul, ca ne-am pierdut ravna si dragostea pentru slujire, si oamenii care, prinsi in valtoarea vietii, se instraineaza de Biserica. Asa ca, iubiti frati, iesiti din Sfintele Altare si, mergand, invatati oamenii. Numai cu Molitfelnicul la subsuoara, nu mai merge.”