Credinta – Oglinda Faptelor Bune

“Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are?

Oare credinţa poate să-l mântuiască?”

Epistola Soborniceasca a Sf Ap. Iacov (2/14)

Citind cele spuse mai sus, intelegem ca manifestarea adevarata a credintei crestine devenise problematica inca de la inceputurile Bisericii lui Hristos.

Credinta este, si pentru noi, astazi, o piatra de incercare. Cat de usor spunem despre cineva mai evlavios, ca ar fi credincios… Confundam. cum spune romanul, marfa cu ambalajul.

Credinta crestina este, in primul rand, un dar de la Dumnezeu. Un dar primit de toti oamenii. Dar, acest dar, este asemeni unui bob de grau. Credinta trebuie sadita in inima, udata cu smerenie, plivita cu dragoste si inmultita, din belsug, prin fapte bune. Faptele bune sunt bune, atunci cand sunt roadele credintei curate. Fara acestea, sunt slava desearta.

Inseamna, deci, ca trebuie sa intelegem ca omul, in viata lui, daca ar avea toata credinta patriarhilor, proorocilor, apostolilor, mucenicilor si a tuturor sfintilor lui Dumnezeu, deci credinta cea mai tare, dar ar fi lipsit de pocainta cea mai profunda si iubirea cea mai curata, nimic nu ar fi.

Fariseul era, de buna seama, credincios, dar avea credinta diavolilor. In contrast cu el, vamesul, chiar daca era un damnat al acelor vremuri, a aratat credinta sa, prin adanca smerenie si curata pocainta.

Despre cei care toata ziua toaca din gura, clamand credinta lor, Hristos spune in Evanghelia Sa:

“Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Mat 7/21)

Asadar, una este sa spui ca ai credinta si alta este sa traiesti pe masura a ceea ce clamezi cu gura mare.

Crestinul de astazi nu mai stie ca, neavand faptele iubirii de Dumnezeu si de aproapele, credinta este asemeni cea a diavolilor. Se roaga omul nostru, astazi, pe la toate Bisericile, oftand din toti rarunchii a pocainta, zicand: “Doamne ajuta-mi!”

Da omul nostru acatiste si pomenice de sanatate si de viata lunga si mai ales buna… Il roaga pe Dumnezeu sa il apare de rele, uitand ca Dumnezeu ii trimite incercari celui pe care il iubeste.

Traieste crestinul nostru, astazi, in desfranari, ura si dusmanii. Este vanator de desertaciune, ingamfat si gata de cearta, oricand. Mergem sa ne inchinam, dar suntem lipsiti de inima. Banii, averile si distinctiile ne mananca sufletul. Cerem de la Dumnezeu, cu prisosinta, fara sa dam in schimb nimic. Sufleteste, suntem niste camatari.

Ca urmare ce avem de facut? Iata cum cred eu ca am putea arata credinta noastra.

Sa ne dovedim credinta noastra, mai intai, prin curatenia purtarii noastre. Sa ne dam mastile jos si sa fim noi insine. In fata oamenilor poti pretinde orice, dar Dumnezeu stie adevarata ta fata.

Sa nu ne intinam inimile cu ganduri necurate.

Sa nu fim vanitosi. Nimic nu este al nostru pe acest pamant. Nu uitati ca aici suntem calatori si chiriasi in cele materiale.

Lasa sa se vada credinta ta in lumina unei adevarate pocainte si curate smerenii.

Leapada rautatea de orice fel si nu fi sigur ca mai vezi soarele ziua urmatoare.

Foloseste-te de cele ale lumii, pentru a ajuta pe ceilalti si a aduce slava lui Dumnezeu.

Sa nu crezi ca, dupa savarsirea unui pacat, ajunge o spovedanie. Leacul pacatului este pocainta.

Dovedeste-ti credinta, prin iubirea ta de pace.

Bunatatea si blandetea sa se vada in toate ale tale.

Nu uita nicio clipa ca Hristos ne-a cerut sa ne rugam pentru vrajmasi si sa ii binecuvantam pe cei ce ne bleastema si ne prigonesc.

Arata, prin faptele tale, cat de scumpe iti sunt cuvintele Mantuitorului. Si tu poti ajunge lumina lumii si sarea pamantului.

Daca poti sa faci bine cuiva, fa-l!

Nu cere nimic inapoi. Paguba nu ai, decat aici, daca cel caruia i-ai facut binele iti este nerecunoscator. Tu fii bucuros ca ai putut face ceva bun si ca numele tau este scris in Cartea Vietii.

Leapada-te de tine si, atunci cand esti la slujba, gandul tau sa fie la Hristos Imparatul Lumii. De la Sfanta Liturghie iesi spalat si curatit de rautatea lumii. Nu te arunca, pe cat poti, in mizeria din care ai iesit.

Arata-ti credinta, iubindu-ti familia si parintii. Respecta pe toata lumea si incearca sa lasi in jurul tau, mereu, loc de o vorba buna.

Nu incerca sa fii mai mult decat esti.

Seriozitatea, fara blandete, face din om un ursuz. Un morocanos. Un om mereu aflat in conflict cu ceilalti.

Cu o asemenea credinta, cred ca trebuie sa stam tari ca stancile, in mijlocul acestei vieti. Cu o asemenea credinta, trebuie sa ne aparam de ura necredinciosilor. Cu o asemenea credinta, sa rugam pe Dumnezeu sa ne impodobeasca in viata aceasta cu virtutea rabdarii.

Nu uitati ca rautatea atrage rautate. Fiti buni. Nu aveti de pierdut decat lumea. In schimb, veti castiga Cerul!