“Biserica Ortodoxă Rusă, o putere politică în creștere” – Statul si Biserica Rusa, privite prin prisma unei analize laice

Biserica Ortodoxă Rusă, o putere politică în creştere

(5 apr.2009 – Associated Press)

MOSCOVA – Strălucitoarea Catedrală Hristos Mântuitorul, o structură de marmură de un alb pal, decorată cu statuete de bronz şi cu şiruri de frunze aurite, este mai mult decât cel mai mare şi mai opulent lăcaş de cult al Moscovei.

Construită în 1990 ca o replică a unei biserici dinamitată de comunişti în 1931, catedrala simbolizează influenţa în creştere a Patriarhiei Moscovei – care poate fi mai mare astăzi decât în orice altă vreme, începând din sec. al XVII-lea. De asemenea, aceasta serveşte şi ca sediu internaţional al unor operaţiuni de afaceri vaste şi extinse, astfel că experţii spun că valorează câteva miliarde de dolari.

Pentru zecile de milioane de credincioşi ruşi, Biserica Ortodoxă este mai întâi de toate o instituţie sacră, un pilon de 1000 de ani, al identităţii şi culturii ţării.

Moartea din decembrie, a Patriarhului Alexei II, a cauzat o izbucnire sinceră de tristeţe, cu o mulţime de oameni aliniaţi să vadă rămăşiţele sale pamantesti. Pe 1 februarie, clericii din Sinod l-au întronizat pe succesorul lui Alexei, Kirill – o figură impozantă cu o barbă înspicată şi o voce sonoră – într-o catedrală plină de celebrităţi şi lideri politici.

Prima persoană care a primit împărtăşania de la Patriarhul Kirill a fost soţia preşedintelui Dmitri Medvedev, Svetlana.

Aceste evenimente ar fi fost de neimaginat în era sovietică, atunci când guvernul comunist, oficial ateist, i-a tratat pe evlavioşi ca şi criminali şi leproşi morali, caterisind şi arestând zeci de mii de clerici de toate crezurile. Acum, Biserica „a devenit o serioasă putere în societate”, aşa cum a declarat fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, către Associted Press, la începutul lunii martie.

În ultimul deceniu au apărut suspiciuni, acuzaţii şi contra-acuzaţii în legătură cu statutul Bisericii. Unii critici susţin că, în ultimul deceniu, Patriarhia Moscovei a sacrificat o parte din autoritatea sa spirituală în favoarea puterii politice şi a succesului comercial. Roman Lunkin de la Institutul Keston, care studiază religia în fosta Uniune Sovietică, spune că Biserica “s-a transformat într-o structură autoritară şi totalitară”.

Un preot care a reclamat în 2005 arestarea şi condamnarea la închisoare a fostului magnat al ţiţeiului, Mihail Khodorkovsky, un duşman de frunte al preşedintelui de atunci, Vladimir Putin, a fost caterisit şi pus să păzească un magazin bisericesc în 2006. Liderii ortodocşi au spus că decizia nu a fost politică, ci a avut de-a face cu “disciplina” preotului.

Episcopul Diomid de Chukotka, care a dezaprobat vehement pretinsa subordonare a lui Alexei al II-lea faţă de Kremlin, a fost, anul trecut, auto-retrogradat la grad de călugăr. Biserica i-a acuzat pe susţinătorii lui Diomid că plănuiau să pună mâna pe putere în Patriarhie.

Un consiliu al bisericii l-a excomunicat pe Gleb Yakunin, un preot şi fost avocat, în 1997, după ce a condus o comisie guvernamentală care a concluzionat că majoritatea clericilor din frunte, incluzându-i şi pe Patriarhul Alexei şi pe viitorul său succesor, Kirill, au fost informatori KGB.

Biserica a negat timp îndelungat aceste acuzaţii ca fiind “absolut nefondate” şi a spus că preoţii din conducere au trebuit “să comunice” cu Consiliul Sovietic al Cultelor, care a transmis mai departe raporturile lor către KGB. De asemenea, Biserica a susţinut că Yakunin a lucrat pentru Serviciile Secrete ale SUA.

“Din păcate, acest Creştinism Ortodox este antidemocratic şi apreciază regulile autoritar”, a spus Yakunin, care a petrecut ani de zile în gulag pentru criticarea politicilor sovietice religioase, în timpul unui interviu în biroul său din Moscova. În prezent, preotul în vârstă de 74 de ani, conduce Biserica Ortodoxă Apostolică, un grup desprins din Biserică ce este hărţuit de către autorităţile din Rusia şi Belarus.

În pofida separării legale a Bisericii de stat, conform constituţiei ruseşti, preşedintele Boris Ielţin şi succesorul lui, Vladimir Putin, au iniţiat o alianţă politică cu Biserica Ortodoxă – alianţă ce a continuat şi în timpul succesorului lui Putin, Medvedev. Kirill a fost escortat în jurul Moscovei de către o cavalcadă de gărzi de securitate de la Kremlin şi a fost afişat ca Nr.6 pe lista Guvernului, cu demnitarii de stat.

Stanislav Belkovski, un analist politic cu strânse legături cu Kremlinul, spune că Biserica a devenit “Ministerul de la Kremlin, pentru mântuirea sufletelor”.

Liderii Bisericii au binecuvântat planurile Kremlinului, de a elimina unele beneficii sociale pentru persoanele în vârstă, cerând tinerilor Rusiei să se ofere voluntari pentru serviciul militar din Cecenia, sfinţind noi nave de război şi rachete nucleare, numindu-i pe voluntari : “îngerii păzitori ai Rusiei”.

Biserica, de asemenea, a sprijinit ideologia oficială a Kremlinului, care afirmă că rolul istoric unic al Rusiei îl face nepotrivit cu stilul democraţiei liberale Vestice.

Duma de Stat, sau casa mai mică a Parlamentului, are în vedere un proiect de lege pentru a se restitui Bisericii până la 7,41 milioane de acri, suprafeţe naţionalizate după Revoluţia bolşevică din 1917.

Atât autorităţile federale, cât şi cele locale, au acordat donaţii bisericii, scutiri de taxe şi o imunitate largă in fata regulilor guvernamentale, a afacerilor sale. Oficialii de la Moscova, în particular, au ajutat Biserica să strângă bani pentru anumite cauze – cum ar fi reconstrucţia Catedralei Hristos Mântuitorul – prin presiuni asupra mediilor private.

Catedrala, în sine, reflectă un accent dual, spiritual şi comercial. Construcţia are o curăţătorie chimică, bancomate, săli de şedinţă de închiriat şi parcări subterane avantajoase.

Un purtător de cuvânt al Bisericii, Părintele Vsevolod Chaplin, a confirmat faptul că Patriarhia controlează multe afaceri. Dar Chaplin a spus că nici afacerile cu tutun sau cu petrol nu s-au dovedit profitabile, şi a susţinut că Biserica nu mai este implicată în ele. De asemenea, el a respins ideea că tranzacţiile comerciale ale Bisericii au subminat misiunea sa spirituală.

“Eu nu văd nimic în detrimentul său, dacă Biserica poate să investească în acest tip de muncă”, a spus AP.

Patriarhia nu face publice rapoartele sale financiare, dar Mitrokhin estimează veniturile anuale ale Bisericii Ortodoxe la mai multe miliarde de dolari.

Astăzi, Biserica spune că aproape jumătate din veniturile sale provin de la hotelul de patru stele din Mânăstirea Danilovsky, la câţiva paşi de Kremlin, şi dintr-o fabrică din afara capitalei care produce icoane şi alte obiecte religioase.

Biserica vinde bunuri religioase în locuri ca domul aurit, Sfânta Treime, din complexul monastic din Serghei Posad, la 100 de mile nord-vest de Moscova, unde zilnic pelerinii se aliniază în frig să sărute racla Sf.Sergiu, unul din sfinţii patroni ai Rusiei. Mulţi dintre pelerini se opresc în unele din magazinele de duzină ca să cumpere mici icoane, calendare şi magneţi pentru frigider, sau bunuri precum bijuterii cu imagini ale lui Iisus sau ale sfinţilor.

Alţi credincioşi spun că prosperitatea Bisericii a ajutat-o să răspândească Evanghelia, a ajutat la restaurarea a mii de biserici şi mânăstiri distruse sau profanate în timpul regimului comunist.

„Încă mai avem de reconstruit ceea ce iconoclaştii comunişti au distrus”, a spus părintele Vitalie, de 51 de ani, un preot din oraşul Vladimir. “Fondurile nu vor coborî din cer”, a mai adăugat acesta.

Unii experţi spun că renaşterea religioasă ortodoxă a făcut din conducerea politică post-sovietică din Rusia o grupare mai caldă şi mai blândă decât a predecesorilor din Partidul Comunist.

“În comunism, autorităţile erau complet lipsite de principii umane, morale”, a spus istoricul bisericesc Andrei Zubov, de la Institutul de Stat în Relaţii Internaţionale din Moscova.

“Acum, că mulţi politicieni sunt religioşi, ei îşi raportează vieţile lor la principiile morale”, a mai adăugat acesta.

Russian Orthodox Church a growing political force Posted on Sun Apr 05 2009