Biserica Ortodoxa Romana ii cinsteste in 1 octombrie, pe Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani .
Cuviosul Chiriac de la Bisericani a trait la inceputul secolului al XVII-lea la Manastirea Bisericani, unde vietuiau mai mult de o suta de monahi.
S-a retras in pustie, intr-o pestera din Muntele lui Simon, unde a trait singur timp de 60 de ani.
Sfantul Cuvios Chiriac de la Bisericani este cunoscut ca fiind unul dintre marii sihastri din Carpati, avand o viata pilduitoare, traire in desavarsita lepadare de sine, smerenie si o neincetata rugaciune.
Sfantul Cuvios Iosif de la Bisericani a fost primul sihastru cunoscut in muntele Bisericanilor, fiind si intemeietorul Manastirii cu acelasi nume.
A fost tuns in monahism la Manastirea Bistrita si a deprins de la parintii batrani viata duhovniceasca, postul si neincetata rugaciune. Dupa ce a mers la locurile sfinte, Cuviosul Iosif de la Bisericani s-a retras apoi in pustia de pe valea Iordanului, unde a ajuns in cativa ani sihastru vestit.
A trait intr-o pestera, mai intai singur, apoi cu 17 pustinici ucenici, intemeind prima comunitate duhovniceasca romaneasca din tara sfanta.
Dupa navalirea arabilor asupra sfintelor locuri, Cuviosul Iosif de la Bisericani si-a luat ucenicii si a venit in Moldova unde a intemeiat un schit.
Schitul Sfantului Cuvios Iosif de la Bisericani a purtat numele: Schitul Bisericani, adica al evlaviosilor, pentru ca monahii se rugau aici cu lacrimi, si multi se vindecau de boli cu ragaciunea si binecuvantarea Cuviosului Iosif.
Sfantul Sinod a hotarat canonizarea celor 2 Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani, impreuna cu alti 7 cuviosi nemteni, in anul 2008.
