“Hristos a inviat!” – Arhimandritul John Abdalah

Astazi, am vizitat o femeie la spital – o femeie care a început Postul Mare cu speranţa de a trăi suficient de mult încât să poată spune „Hristos a Înviat!”. Ea spune că această proclamaţie este expresia ei preferată din Biserică. Îi place tare mult modul în care lumea cântă împreună, la biserică, „Hristos a înviat!”. După părerea ei, acest lucru arată cât de uniţi suntem cu toţii când cântăm într-un glas acest cântec.

Femeia pare astfel, sa fie cu adevărat un teolog. Mormântul gol al lui Hristos ne uneşte. Lăsăm deoparte dezamăgirile şi neajunsurile vieţii pământeşti şi proclamăm împreună „Hristos a înviat!”

Am inceput Postul Mare prin a ne ierta unii pe alţii. Nu trebuie să lăsăm dezamăgirile din noi să ne despartă de Dumnezeu. Proclamarea mormântului gol şi mântuirea noastră sunt două lucruri mult prea importante ca să permitem ruperea acestei unităţi. Această legătură este întărită în Hristos şi mai ales în iubirea Lui.

La taina căsătoriei înţelegem că iubirea dintre soţi vine de sus, ca un dar. La Sfânta Liturghie ne exprimăm dragostea unul faţă de celălalt, supunându-ne unul celuilalt aşa cum Sfântul Pavel ne spune în Efeseni 5, pentru a mărturisi Treimea: „Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos”.

Ne putem alătura îngerilor în cântarea imnurilor cereşti numai dacă lăsăm deoparte toate grijile lumeşti. Uneori avem idei diferite despre cum ar trebui să fie Biserica. Poate am putea chiar spune că avem idei diferite despre ce ar dori Dumnezeu să facem noi în Biserică. Acest lucru e adevărat pentru orice poziţie am avea in Biserică, de la mirean la patriarh. În momentul in care ne exprimăm ideile de iubire, trebuie şi să ne supunem unul altuia prin iubirea lui Hristos însuşi.

Cum putem exprima cel mai bine unitatea dată nouă de Hristos prin învierea Sa, în parohiile şi în arhidiocezele noastre din America, în 2009? Cum am putea fi cei mai buni mărturisitori ai adevărurilor pe care Hristos ni le-a dat?

Cum putem avea mai bine grijă de oamenii pe care i-am botezat ?

Astfel de provocări necesită credinţă în Iisus Hristos şi dragoste pentru aproapele.

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu păstori plini de har dumnezeiesc, cu cântăreţi şi profesori de religie credincioşi şi iubitori, cu consilieri şi lucrători harnici şi stăruitori.

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu biserici şi cu o iconografie foarte frumoasa. El ne-a lăsat Scriptura şi alte scrieri strălucite. Cu ochii aţintiţi spre mormântul gol, acum, vom putea să creştem, tocmai datorită iubirii noastre pentru aproapele şi datorită credinţei în Hristos.

Text de Arhimandritul John Abdalah (editorial al ultimului nr. al revistei “Cuvantul” – Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America)